Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. NATURA JURIDICA A ADRESEI EMISA DE O AUTORITATE PUBLICA PRIN CARE ATESTA O SITUATIE DE FAPT BAZATA PE DOCUMENTE DETINUTE.
Adresa de confirmare sau infirmare a unei situatii rezultate din datele pe care le detine o autoritate publica nu este un act administrativ, deoarece prin ea însasi nu produce efecte juridice. Aceasta adresa este un mijloc de proba folosit într-un proces, unde putea fi combatut în conditiile art.167 – 171/1 Cod procedura civila. Mijloacele de proba se analizeaza de instanta în fata careia sunt administrate, neputând fi atacate separat.
Prin sentinta nr.678 din 29.11.2006 Tribunalul Timis a respins actiunea formulata de reclamanta SC S. R. SRL Timisoara în contradictoriu cu pârâtii I. T. M. Timis si P. A. reclamanta fiind obligata sa plateasca pârâtei P. A. 1.190 RON cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut urmatoarele:
Reclamanta a solicitat anularea dresei nr.559/24.01.2006 emisa de ITM Timis apreciind ca intra în contradictie cu concluziile raportului de control nr.15959/12.12.2005 a ITM Timis si ca a produs efecte juridice în dosar 9639/C/2005.
Prin adresa invocata s-a comunicat pârâtei P. A. ca, în contractul individual de nu este stipulat sporul de vechime separat, salariul fiind negociat fara spor de vechime. Aceasta adresa este raspunsul întocmit de ITM Timis la solicitarea pârâtei P. A. , care prin adresa din 24.01.2006 a solicitat sa i se comunice daca în contractul individual de munca sau în eventualele acte aditionale este stipulata vreo clauza care include sporul de vechime în salariul de baza negociat.
Este adevarat ca adresa mentionata este emisa de ITM Timis în exercitarea atributiilor legale de vreme ce persoana careia i s-a adresat a solicitat informatii legate de stipulatiile din contractul de munca sau eventualele acte aditionale, acte care se gasesc înregistrate la aceasta institutie, dar adresa nu reprezinta o manifestare juridica unilaterala deoarece aceasta presupune cu necesitate, ca prin aceasta sa se dea nastere, sa modifice sau sa stinga raporturi juridice între parti, raporturi juridice care presupun drepturi si obligatii ale pârâtei.
Prin adresa respectiva s-a atestat doar un fapt ce rezulta din consultarea contractului individual de munca încheiat de recurenta reclamanta cu pârâta P. A. , aflat în evidenta ITM Timis.
Chiar daca actul emana de la o institutie publica, scopul emiterii ei nu a fost de a produce prin ea însasi efecte juridice, ci de a-i comunica solicitantului informatia pretinsa.
În cuprinsul adresei mai este si mentiunea “salariul este negociat fara spor de vechime”, însa aceasta nu este o concluzie bazata pe actele aflate în evidenta sa, respectiv adresa MMPS nr.33342/13.10.2002, carnetele de munca, statele de salarii, etc.
Nemultumirea reclamantei vizeaza raspunsul acestei institutii pe care îl apreciaza ca vine în contradictie cu concluziile raportului de control nr.15959/12.12.2005, dar acest aspect este fara relevanta juridica, întrucât, raportul de control nr.15959/12.12.2005 a fost întocmit de pârâta ITM Timis în exercitarea atributiilor de control si numai acesta ar avea caracterul unui act administrativ ce poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ.
Nu a fost retinuta sustinerea reclamantei în sensul ca, adresa atacata are caracterul unui act administrativ, întrucât a produs efecte juridice prin evidentierea ei în considerentele sentintei civile nr.185/PI/2.02.2006 al Tribunalului Timis, întrucât ar fi trebuit ca ea sa fie emisa cu intentia pârâtului ITM Timis de a produce efecte juridice în raporturile cu solicitantul, ori, în speta, aceasta a fost depusa în dosar nr.9639/C/2005 ca mijloc de proba. Faptul ca instanta a retinut-o ca fiind concludenta în cauza, nu-i confera caracterul unui act administrativ, iar daca reclamanta era nemultumita de interpretarea data de prima instanta, raportat la probele administrate în cauza, nu avea decât sa utilizeze calea ordinara sau extraordinara de atac pentru desfiintarea sentintei.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta SC S. R. SRL Timisoara, recurs trimis spre judecare Curtii de Apel Oradea prin Încheierea nr.1467/08.03.2007 data de Înalta Curte de Casatie si Justitie, solicitând admiterea acestuia, casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante.
În motivarea recursului recurenta arata ca instanta de judecata a interpretat gresit natura actului dedus judecatii, motiv de recurs prevazut de art.304 pct.8 Cod procedura civila, tribunalul retinând ca actul atacat nu are caracterul unui act administrativ întrucât nu este emis în vederea executarii ori a organizarii legii, nu a dat nastere si nici nu a modificat sau nu a stins raporturi juridice, recurenta considerând actul ca fiind un act administrativ în sensul art. 2 alin.1 lit.c) din Legea 554/2004, îndeplinind toate conditiile prevazute de lege, respectiv: este emis de catre o autoritate a administratiei publice; actul reprezinta vointa juridica unilaterala a autoritatii administratiei emitente; actul este emis în realizarea puterii publice, beneficiind de prezumtia fortei obligatorii; actul a produs efecte juridice.
Se invoca si faptul ca hotarârea instantei de fond nu este motivata, motiv de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 Cod procedura civila, sens în care se invoca doctrina si jurisprudenta, instanta de fond rezumându-se la a copia din hotarâre extrase din argumentele si concluziile partilor, fara a indica motivele care au stat la baza respingerii cererii formulate de catre recurenta, art. 18 din Legea 554/2004 invocat ca temei juridic de catre instanta de fond nu îsi gaseste aplicabilitatea în speta.
Hotarârea instantei de fond a fost data cu aplicarea gresita a legii , art.304 pct.7 Cod procedura civila cu motivarea ca ilegal a fost introdusa în cauza pârâta P. A., fara a se invoca motivele pentru care s-a procedat astfel, fapt ce a tergiversat judecarea procesului si a generat cheltuieli de judecata.
Prin întâmpinarea depusa în cauza de catre ITM Timis, acesta solicita respingerea recursului si mentinerea sentintei atacate.
În motivare se apreciaza ca în mod corect a retinut instanta de fond ca, adresa prin care s-a raspuns numitei P. A., nu are caracterul unui act administrativ, si deci nu poate face obiectul unei actiuni în contencios administrativ, actul în cauza exprimând un punct de vedere, prin ea neaducându-se vreo vatamare a dreptului cuiva, nu este act de autoritate, nu este un act unilateral de vointa si nu creeaza o situatie juridica noua, nefiind obligatoriu pentru nici o autoritate, actul neavând forma unei decizii.
Prin întâmpinarea depusa în cauza de catre intimata P. A. aceasta solicita respingerea recursului, cu cheltuieli de judecata.
În motivare arata ca adresa nr.559/24.01.2006 nu este un act administrativ, aceasta reprezinta un raspuns, o informare cu privire la (ne)existenta unor date sau înscrisuri din evidentele ITM si nu are caracterul unui act administrativ ce ar putea fi atacat în fata instantelor de contencios administrativ.
Examinând sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs, curtea a apreciat solutia instantei de fond ca fiind temeinica si legala si în baza prevederilor art.312 (1) Cod procedura civila a mentinut-o în totalitate cu respingerea recursului.
Se retine ca hotarârea data este temeinic motivata si în consecinta motivul nemotivarii solutiei nu poate fi retinut, în motivare aratându-se explicit si logic, de ce actul atacat nu are caracterul unui act administrativ.
Cu minim efort se poate retine ca acest act nu are natura unui act administrativ dat pentru a produce consecinte juridice, acest act fiind de fapt un raspuns la solicitarea unei persoane, o confirmare a existentei unei anumite stari de fapt, respectiv o confirmare, data pe baza si în urma studierii documentelor detinute, ca din actele privind încadrarea în munca a intimatei P. A. nu rezulta stipulatii privind sporul de vechime.
Aceasta informatie o putea furniza chiar si reclamanta recurenta atât la P. A. cât si instantei de judecata, consultându-si propriile evidente sau în cazul în care cele relatate în adresa atacata nu corespundeau adevarului, în instanta putea face proba contrara, în caz de fals putând proceda în consecinta.
Dar problema interesul declarat ca urmarit de reclamanta recurenta este îndepartarea acestui act, care constituie o proba într-un litigiu de munca, acest act – mijloc de proba putea fi combatut printr-un act care dovedeste contrariul, respectiv ca salariul negociat cu P. A. cuprinde si sporul de vechime, oricum în litigiul de munca obligatia dovezilor revine angajatorului si nu putea sa aiba alte înscrisuri decât cele depuse la intimata ITM.
Este adevarat ca actul este emis de o autoritate a administratiei publice, dar atributiile acestei autoritati, atributii care implica vointa juridica unilaterala recunoscuta în realizarea puterii publice si care beneficiaza de prezumtia fortei obligatorii sunt cu totul altele decât eliberarea unor adrese de confirmare sau infirmare a unei situatii rezultate din datele pe care le detin, eliberarea unor adrese, raspuns la solicitarea unei persoane este o obligatie rezultând din prevederile Legii 554/2004.
Adresa în cauza nu a produs efecte juridice, si nici nu putea produce efecte juridice prin sine însasi, ca proba într-un litigiu putea avea efecte în lipsa unei probe contrare, administrarea unor probe contrare ramânând la latitudinea si posibilitatea partii adverse.
Privitor la introducerea în cauza a lui P. A. este apreciata ca fiind legala, fiind parte interesata în cauza, mentinerea sau anularea actului atacat vizând drepturile sale.
Sursa primara
Sentinta nr.678/29.11.2006 – a Tribunalului Timis;
Dosar nr.3146/30/2006;
Decizia nr.179/CA/R/20.06.2007 a Curtii de Apel Oradea – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal;
Dosar nr.3146/30/CA/2006 – R;
Temei de drept
– art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004;
– art.167 – 171/1 Cod procedura civila.
