Prin sentinta nr. 1523 din 4 noiembrie 2010 pronuntata în dosarul nr. 2351/63/2009, Tribunalul Dolj – Sectia Comerciala a dispus admiterea contestatiei formulata de B SA împotriva cererii de înscriere la masa credala a F SA si a respins cererea de înscriere la masa credala formulata de acesta.
Împotriva sentintei a declarat recurs creditoarea F, criticând-o sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei.
Recursul este nefondat.
Astfel, în analizarea motivelor invocate în cadrul recursului, s-a pornit de la obiectul contestatiei formulate de B SA ce a vizat creanta F SA.
Potrivit prevederilor art. 3 alin. 1 pct. 16 din Legea nr. 85/2006, tabelul preliminar de creante cuprinde toate creantele nascute înainte de data deschiderii procedurii: curente, scadente, sub conditie sau în litigiu, acceptate de catre administratorul judiciar în urma verificarii acestora. Ca atare, în solutionarea contestatiei, instanta de fond era tinuta sa verifice starea patrimoniala a debitoarei la data deschiderii procedurii, respectiv la 05.03.2009.
În cadrul recursului, F SA, invocând raporturi specifice fidejusiunii, critica neînscrierea creantei sale în tabelul preliminar al debitoarei, sustinând faptul ca dupa deschiderea procedurii a efectuat plati catre unele banci creditoare, iar pentru restul sumelor, în considerarea garantiilor constituite în favoarea acelorasi banci, a solicitat înscrierea în tabelul preliminar sub conditie.
Curtea a apreciat ca, în speta, nu ne aflam în prezenta unei creante sub conditie suspensiva ci, în fapt, se anticipeaza o eventuala situatie de subrogare în drepturile unor creditori ai debitoarei. Astfel, în speta, nu este vorba despre o creanta care, în masura realizarii evenimentului de care ar depinde nasterea sa, devenind o creanta certa, ar determina cresterea pasivului debitoarei, ci reprezinta o ipoteza eventuala de realizare a unei transmisiuni a unei creante de la un creditor înscris în tabel, la un fidejusor. O eventuala pretentie a recurentei împotriva debitoarei ar putea rezulta numai ca urmare a exercitarii unui drept de regres, respectiv subrogarii în drepturile creditorului platit – având în vedere ca în raport de regimul garantiilor personale, fidejusorul, platind datoria, se poate întoarce împotriva debitorului, operând o subrogatie în drepturile creditorului platit.
În art. 71 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, se stipuleaza faptul ca în ipoteza în care, înainte de înregistrarea cererii de admitere, creditorul a primit plati partiale de la codebitor sau de la fidejusor, va înscrie creanta sa în tabelul de creanta numai pentru partea neîncasata. Analizând stricto sensu textul legal aratat, rezulta ca doar în ipoteza în care creanta creditorului s-ar fi stins în parte anterior înregistrarii unei cereri de admitere, s-ar justifica înscrierea acestuia în tabelul preliminar numai pentru partea care nu a fost încasata – în caz contrar se va înscrie întreaga valoare a creantei creditorului.
În speta, F SA a efectuat o plata partiala în legatura cu creanta B SA la data de 25.05.2009, dupa data deschiderii procedurii si dupa termenul stabilit pentru depunerea declaratiilor de creanta. Ca atare, Curtea a apreciat ca în mod corect instanta de fond, constatând faptul ca nu existau plati anterioare deschiderii procedurii din partea F SA, a dispus înscrierea B SA în tabelul preliminar cu cuantumul creantei existent la data deschiderii procedurii – pornind de la principiul ca tabelul preliminar vizeaza creantele existente la data deschiderii procedurii.
Art. 71 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 stipuleaza faptul ca un codebitor sau un fidejusor, care este îndreptatit la restituire ori la despagubire din partea debitorului pentru suma platita, va fi trecut în tabelul de creante cu suma pe care a platit-o creditorului. Analizând textul legal aratat, Curtea a constatat ca legiuitorul a prevazut înscrierea în tabelul de creante al debitorului numai a fidejusorului platitor si numai în limita sumei efectiv platite. Ca atare, înscrierea în tabel a fidejusorului este conditionata de nasterea efectiva a dreptului de regres, deoarece numai în aceasta ipoteza va avea loc subrogatia prin plata. În consecinta, spre deosebire de regulile generale mentionate de dispozitiile art. 64 din Legea nr. 85/2006, fidejusorul este îndreptatit la înscrierea în tabel numai cu o creanta pura si simpla rezultata din subrogarea sa prin plata în drepturile unui creditor înscris în tabel. Înscrierea în tabel a fidejusorului intervine doar ca urmare a îndeplinirii conditiilor subrogatiei, respectiv plata, în locul creditorului integral platit sau în concurs cu acesta, în ipoteza când are loc o plata partiala.
În concluzie, Legea nr. 85/2006 stabileste un regim specific în ce priveste creantele cu mai multi codebitori/fidejusori, astfel ca nu a fost retinuta critica recurentei în sensul aplicarii regulilor generale prevazute de art. 64 din lege.
În consecinta, la data deschiderii procedurii nu era nascut dreptul de regres al F SA, încât tabelul preliminar, care cuprinde doar creante anterioare deschiderii procedurii, nu putea avea în vedere o subrogare partiala ulterioara.
Având în vedere considerentele sus-mentionate, Curtea a apreciat ca în mod corect instanta de fond a considerat ca la data deschiderii procedurii nu erau întrunite conditiile subrogatiei prin plata, pentru ca F SA sa dobândeasca calitate procesuala activa si, implicit, sa aiba dreptul la înscrierea unei creante în tabelul preliminar.
??
??
??
??
2
