Conform art. 3 din Regulamentul privind operaţiunile curente şi transferurile de capital cu mijloace de plată străine din 13 mai 1991 al Băncii Naţionale a României, încasările şi plăţile ce au loc pe teritoriul României se efectuează numai în moneda naţională.
(Secţia comercială, decizia nr. 232/15.04.1994)
Prin sentinţa civilă nr. 987/11.02.1993, pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, s-a admis acţiunea reclamantei S.C. “A.” – S.A. Făgăraş, pârâta S.C. “R.” – S.A. Bucureşti fiind obligată la plata sumei de 166.342,76 dolari SUA, daune, plus 2.696.351 lei, cheltuieli de judecată.
împotriva sentinţei pârâta a declarat recurs (reţinut ca apel, în temeiul art. V din Legea nr. 59/1993, şi soluţionat ca atare), considerând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, deoarece, în mod greşit, instanţa a obligat unitatea sa la plata sumei în dolari, fără a ţine seama de dispoziţiile Regulamentului B.N.R. nr. V/3.616/2 din 4.05.1992, potrivit căruia, plăţile ce au loc pe teritoriul României se efectuează numai în moneda naţională “LEUL”. în plus, faţă de faptul că unitatea sa, în calitate de comisionar, şi-a îndeplinit toate obligaţiile asumate şi nu putea achita reclamantei preţul mărfii livrate la extern, decât după primirea lui de la beneficiar, aceasta condiţionând achitarea de către furnizoare a unor contrastalii la sumele în discuţie, cere respingerea acţiunii.
Apelul apare fondat.
Analizând actele depuse la dosarul cauzei, tribunalul reţine că, în perioada octombrie – decembrie 1991, pârâta a preluat de la reclamantă cantitatea de 1.779,80 tone azotat de amoniu, îngrăşământ pe care l-a exportat la firma “T” – Siria, marfă încărcată pe 4 nave.
Exportul în cauză s-a efectuat în baza contractului de comision pentru export din 22.02.1988, relaţii contractuale ce s-au menţinut şi în anii următori şi, în speţă, au fost concretizate prin comanda nr. 3.580/30.07.1991, pârâta având calitate de comisionar, iar reclamanta de comitent, cu obligaţii şi răspunderi conforme cu dispoziţiile prevăzute de art. 405 şi urm. din Codul comercial (lucru pe care nici una din părţi nu-I contestă).
în atare situaţie, comisionara pârâtă avea obligaţia de a încheia la extern acte de comerţ, în nume propriu, dar pe socoteala comitentului.
Din modul de redactare a comenzii în discuţie nu rezultă cu claritate care erau obligaţiile celor două părţi contractante, dar, din multitudinea de acte şi din corespondenţa purtată între părţi, se relevă, fără putinţă de tăgadă, că pârâta comisionară aduce la cunoştinţa reclamantei-comitent, orice act juridic încheiat la extern, precum şi condiţiile impuse de beneficiar la plată şi nu se poate reţine că aceasta şi-ar fi depăşit mandatul atunci când beneficiarul extern i-a condiţionat plata mărfii de achitarea contrastaliilor la cele patru nave în discuţie (lucru pe care, în apel, şi reclamanta îl recunoaşte, prin procesul verbal de compensare nr. 1/15.02.1994, înţelegând să achite drept contrastalii la navele în discuţie suma de 80.956,40 $).
Faţă de cele arătate, nu se poate reţine culpa pârâtei pentru plata cu întârziere a îngrăşămintelor în discuţie, situaţie în care pârâta nu poate fi obligată la mai mult decât contravaloarea mărfii contractată cu beneficiarul extern la acea dată, respectiv 86 $/tonă, transformată în lei, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din Regulamentul B.N.R./1991 privind operaţiunile curente şi transferurile de capital cu mijloace de plată străine, care prevăd că încasările şi plăţile ce au loc pe teritoriul României se efectuează numai în moneda naţională, minus comisionul.
în consecinţă, pârâta urmează să plătească reclamantei suma de 30.958.197 lei, contravaloarea a 1.979,80 tone azotat de amoniu.
întrucât, pentru plata cu întârziere a sumei în discuţie nu s-a putut reţine culpa pârâtei, pretenţiile reclamantei pentru dobânzi, urmează a fi respinse.
în consecinţă, apelul va fi admis, sentinţa urmează a fi schimbată, în totul, în sensul obligării pârâtei la plată, conform “dispozitivului.
Notă: Regulamentul B.N.R. nr. 1/1991 privind operaţiunile curente şi transferurile de capital cu mijloace de plată străine a fost abrogat prin Regulamentul B.N.R. nr. V/3.616/2/1992 privind efectuarea operaţiunilor valutare, care a fost abrogat prin Regulamentul B.N.R. nr. 7/1994 privind efectuarea operaţiunilor valutare, abrogat, la rândul său prin Regulamentul B.N.R. nr. 3/1997, publicat în Monitorul Oficial nr. 395 din 31 decembrie 1997.
Potrivit acestui din urmă act normativ, pe teritoriul României încasările şi plăţile între rezidenţi se realizează în moneda naţională (leu), cu excepţia categoriilor de rezidenţi autorizate prin regulament să efectueze operaţiuni valutare pe teritoriul României, categorii menţionate la art. 18 alin. 2 lit. a) -e) din Regulamentul nr. 3/1997.
