Suma reprezentând garanţie, pretinsă de creditorul- gestionar al unui depozit comercial, derivă dintr-un raport de muncă şi nu dintr-o cauză civilă sau comercială.
O.G. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, nu poate fi extinsă în altă materie decât cele prevăzute în mod expres.
Competenţa materială a instanţei, în cazul pretenţiilor izvorând din raporturile de muncă, revine completului specializat în conflicte de muncă şi nu instanţei de drept comercial.
Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 1334 din 3 septembrie 2003
Prin sentinţa civilă nr. 1238 din 12 mai 2003 a Tribunalului Maramureş, s-a respins cererea în anulare formulată de debitoarea S.C. Coramet Export Import S.R.L. Baia Mare în contradictoriu cu creditorul A.S.A. împotriva încheierii nr. 451 din 17 februarie 2003 privind procedura somaţiei de plată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut faptul că, excepţia de necompetentă materială invocată de debitoare este neîntemeiată şi a fost respinsă cu motivarea că partea are calitatea de comerciant şi în materie comercială competenţa revine tribunalului.
A mai reţinut că potrivit extrasului de cont depus la dosar, creanţa creditorului în sumă de 6.790.000 lei este certă, lichidă şi exigibilă şi că aceasta nu a fost contestată de către debitoare.
împotrive sentinţei a declarat recurs debitoarea S.C.
Coramet Export Import S.R.L. Baia Mare solicitând admiterea lui şi casarea hotărârii.
în motivarea recursului său debitoarea susţine că emiterea somaţiei de plată este nelegală deoarece potrivit art. 2 din O.G. nr. 5/2001 completată cu Legea nr. 295/2002 şi cu O.U.G. nr. 142/2002 procedura somaţiei de plată se judecă în materie comercială de către tribunal, iar în materie civilă de către judecătorie.
întrucât nu se face nici o precizare în lege cu privire la domeniul dreptului muncii procedura somaţiei de plată nu se aplică în cauză câtă vreme conflictul apărut între debitoare şi creditorul A.S. este un conflict de muncă. Conflictele dintre salariat şi angajator se soluţionează după o procedură specială, potrivit codului muncii.
în acelaşi timp creanţa creditorului nu este certă, lichidă şi exigibilă, întrucât în sarcina creditorului s-a emis o decizie de imputare pentru suma de 2.631.206 lei care urmează să fie compensată cu suma solicitată de creditor, societatea urmând să-i restituie acestuia doar diferenţa între cele două sume.
Creditorul prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul prin prisma probelor aflate la dosar, Curtea reţine următoarele:
Excepţia necompetenţei materiale a instanţei a fost ridicată în fata instantei de fond cu ocazia soluţionării somaţiei de plată.
Tribunalul s-a considerat competent să soluţioneze cauza, considerând că este vorba de o cauză comercială, câtă vreme una dintre părţi are calitatea de comerciant.
Creditorul a solicitat emiterea somaţiei de plată pentru suma de 6.790.000 lei ce reprezintă garanţie depusă de el în calitate de gestionar al unui depozit aparţinând reclamantei.
Prin urmare, suma pe care o pretinde creditorul derivă dintr-un raport de muncă. Este neîndoielnic faptul că debitoarea are calitatea de comerciant, dar pretenţiile solicitate de creditor nu se referă la o faptă de comerţ săvârşită în temeiul prevederilor codului comercial ci se referă la pretenţii derivate din raporturile de muncă.
Potrivit art. 893 combinat cu art. 56 Cod comercial, numai acţiunile privitoare la acte comerciale sunt de competenţa jurisdicţiei comerciale.
Art. 248 alin. (3) din Codul muncii defineşte conflictele de muncă ca fiind cele care au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii referitoare la drepturile salariaţilor.
Conflictele de muncă sunt de competenţa jurisdicţiei muncii conform art. 281 Codul muncii.
Art. 283 lit. c) şi art. 284 din noul Cod al muncii intrat în vigoare la 1 martie 2003, prevăd că soluţionarea conflictelor de muncă revine instanţelor stabilite conform Codului de procedură civilă, iar procedura de soluţionare a conflictelor de muncă se reglementează prin lege specială, potrivit art. 290 din Codul muncii.
Legea specială în materie este Legea nr. 168/1999 care prevede în mod expres în art. 3 că în desfăşurarea raportului de muncă, conflictele dintre salariaţi şi angajatori au caracterul unor conflicte de muncă şi se judecă în complete specializate de dreptul muncii.
O.G. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată se aplică cauzelor civile şi comerciale şi ea nu poate fi extinsă în altă materie decât cele prevăzute în mod expres.
în consecinţă, câtă vreme această ordonanţă nu prevede posibilitatea aplicării dispoziţiilor sale şi raporturilor juridice derivate din raporturile de muncă încheiate între salariat şi angajator ea nu poate fi extinsă şi speţei din litigiu.
Este nelegală reţinerea instanţei de fond, în sensul că speţa din litigiu este o cauză comercială, având în vedere faptul că pretenţiile formulate de reclamant nu derivă dintr-un fapt comercial ci dintr-un raport juridic de muncă.
în consecinţă, instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Potrivit art. 312 C.pr.civ., recursul debitoarei se va admite şi sentinţa se va modifica în sensul că se va admite acţiunea în anulare formulată de debitoare, dispunându-se anularea încheierii civile nr. 451/2003 privind somaţia de plată.
(Judecător Ligia Rodica Bodea)
