Materie : RECURS COMERCIAL. SECHESTRU JUDICIAR. CONDIŢII PENTRU ADMITEREA CERERII.
-art. 598 Cod procedură civilă.
Condiţia necesităţii luării măsurii sechestrului pentru conservarea dreptului trebuie dovedită prin mijloace de probă, simplele afirmaţii ale recurentului potrivit cărora există pericolul înstrăinării acţiunilor nefiind suficiente.
Prin Încheierea nr.675/COM/12.12.2008 Tribunalul Bihor a respins cererea formulată de reclamantul V.M.L. împotriva pârâţilor N.N., SC P. A. şi ASOCIAŢIA P.A., având ca obiect instituirea sechestrului judiciar asupra acţiunilor aparţinând pârâtului N.N. reprezentând 32,5 % din capitalul social al SC P.A. SA şi numirea unui administrator sechestru până la judecarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii ce formează obiectul dosarului nr. 4362/111/2008 al Tribunalului Bihor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul n-a dovedit existenţa pericolului înstrăinării acţiunilor de către pârât, că interesele acestuia n-ar fi afectate chiar dacă pârâtul ar înstrăina o parte din acţiuni, între timp capitalul social al pârâtei majorându-se substanţial, că acţiunile nominative nu au fost individualizate decât printr-un procent şi că în actul de cesiune nu este indicat preţul cesiunii, astfel că în lipsa altor probe nu se poate aprecia cuantumul eventualului prejudiciu ce s-ar produce reclamantului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamantul, solicitând modificarea ei în totalitate, în sensul admiterii cererii sale, astfel cum a fost formulată, fiind invocate prevederile art. 304 pct.9 Cod Procedură Civilă.
În motivarea recursului său, reclamantul a arătat că apărările de fond ale intimaţilor vizând nevalabilitatea actului de cesiune precum şi excepţiile invocate exced sfera prezentului litigiu, neavând nici o legătură cu necesitatea instituirii măsurii sechestrului judiciar.
În ce priveşte necesitatea luării măsurii, a arătat că alături de pârât au calitatea de acţionari tatăl şi fratele acestuia, situaţie în care devine extrem de facilă transferarea acţiunilor deţinute de intimat pe seama acestor persoane, fără ca drepturile sale în societate să fie afectate, registrul acţionarilor se găseşte la dispoziţia SC P.A. SA, fiind în imposibilitate de a avea acces la el, nu dispune de nici un mijloc legal de avertizare a terţilor cu privire la caracterul litigios al acţiunilor ce formează obiectul dosarului de fond, nesinceritatea manifestată de intimat şi manevrele de zădărnicire a recunoaşterii dreptului său legal, aspecte ce rezultă din întâmpinarea depusă la dosar.
Recurentul a mai învederat că instituirea măsurii sechestrului judiciar nu ar aduce nici o atingere activităţii societăţii, intimatul putând dispune în continuare de aceste acţiuni, fără a le putea înstrăina, fiind de acord cu numirea lui ca administrator sechestru.
Intimaţii SC P.A. SA şi N.N.E prin întâmpinările depuse în şedinţă publică şi calificate ca fiind concluzii scrise, au solicitat respingerea recursului, cu motivarea că în speţă, între altele, nu este îndeplinită condiţia existenţei pericolului înstrăinării acţiunilor.
În aceeaşi şedinţa publică, recurentul a invocat şi nulitatea încheierii recurate, cu motivarea că în condica de şedinţă din 12.12.2008 apare numerotată sentinţa nr.675, iar în dosar apare încheierea din 12.12.2008, fără număr, existând eroare cu privire la natura hotărârii pronunţate în speţă, faţă de existenţa Încheierii nr.28/02.12.2008.
Verificând această excepţie sunt de reţinut că, din xerocopia condicii şedinţelor de judecată din 12.12.2008 a Tribunalului Bihor precum şi din fişa dosarului listată din programul ECRIS, rezultă că în dosarul nr.5412/111/2008, având ca obiect sechestru judiciar, s-a pronunţat Încheierea nr. 675/COM/2008 prin care s-a respins cererea.
Încheierea nr.28/COM/2008 s-a pronunţat în alt dosar respectiv nr.5439/111/2008 în 02.12.2008, neexistând nici o eroare între numerotarea celor două încheieri.
Cum încheierea din 12.12.2008 a fost numerotată atât în condica de şedinţă cât şi în fişa şi pe coperta dosarului cu acelaşi număr 675, este clar că acesta este numărul ei real, chiar dacă la tehnoredactare grefierul a omis să-i treacă numărul, considerente pentru care excepţia nulităţii a fost respinsă ca neîntemeiată.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, conform art. 304 raportat la art. 304 ind.1 şi 306 Cod Procedură Civilă , pe baza materialului şi lucrărilor dosarului, s-a constatat că aceasta este temeinică şi legală.
Potrivit art.598 Cod Procedură Civilă ori de câte ori există un proces asupra proprietăţii sau a altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinţei sau administrării unui bun, proprietate comună, instanţa competentă pentru judecarea cererii principale va putea să încuviinţeze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv.
Din interpretarea acestui text de lege rezultă că pentru instituirea sechestrului judiciar trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii :
– să existe un proces asupra proprietăţii sau a altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinţei sau administrării unui bun, proprietate comună ;
– să existe o cerere a persoanei interesate de punere sub sechestru judiciar a bunului ;
– măsura instituirii sechestrului judiciar să fie necesară pentru conservarea dreptului respectiv.
În speţă este necontestat că primele două condiţii sunt îndeplinite.
Referitor la cea de-a treia condiţie a necesităţii luării măsurii pentru conservarea dreptului, nu s-a dovedit cu nici un mijloc de probă existenţa vreunui pericol al înstrăinării acţiunilor, faptul că intimatul are rude acţionare la aceeaşi societate, că registrul acţionarilor se află la societate, că recurentul nu poate avertiza terţii asupra caracterului litigios al acţiunilor, conduita intimatului, care ar rezulta din motivarea întâmpinării, neconstituind motive care să atragă casarea sau modificarea încheierii.
În ce privesc apărările de fond ale intimaţilor vizând nevalabilitatea actului de cesiune, ele nu au fost cenzurate de instanţa de fond.
Faţă de toate aceste considerente, în baza art.312 raportat la art. 316 Cod Procedură Civilă, instanţa a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant.
(Decizia nr.114/C/25.03.2009 a Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).
