– Cod procedura civila, art.591, alin.3
Potrivit art. 591 alin. 3 Cod procedura civila, dispozitii cu care art. 907-908 Cod Comercial se completeaza, masura sechestrului asigurator va putea fi luata si daca fata de debitor creditorul afirma o creanta nescadenta, daca debitorul sau, prin fapte proprii, ascunde sau risipeste averea care constituie gajul general al creditorului sau, marindu-i acestuia riscul de neplataa.
Curtea arata ca în procedura sechestrului asigurator rolul instantei se rezuma la verificarea conditiilor impuse de lege cumulativ si exclusiv, iar nu la vreo apreciere de oportunitate asupra masurii.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VI-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR.1498 din 18.10.2011)
Prin încheierea pronuntata la data de 23.03.2011 de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala în dosar nr.18968/3/2011, instanta a respins cererea creditoarei SC R SRL de instituire a unui sechestru asigurator asupra bunurilor apartinând SC TH SRL, aratând ca nu este împlinita conditia exigibilitatii creantei, conditie impusa atât de art.591 Cod procedura civila, cât si de art.907-908 Cod comercial, chiar daca petenta a facut dovada intentarii actiunii, a platii cautiunii si a existentei creantei pe care se întemeiaza pretentia.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs creditoarea SC R SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea hotarârii atacate si, prin rejudecare, admiterea cererii de sechestru asigurator.
În motivarea recursului recurenta a aratat ca hotarârea pronuntata este lipsita de temei legal, dar si ca, fata de dispozitiile art.3041 Cod procedura civila va formula si critici de netemeinicie asupra actului de procedura recurat.
Se arata ca pentru instituirea sechestrului asigurator legiuitorul nu impune conditia exigibilitatii creantei, întrucât masura asigurata are doar caracter asigurator si nu suntem în domeniul somatiei de plata unde existenta creantei, lichiditatea si exigibilitatea sa trebuie sa fie dincolo de orice contestatie.
Recurenta solicita instantei de recurs sa constate ca, are o creanta rezultând dintr-un contract si actul aditional al acestuia, ca a facut dovada platii cautiunii în cuantumul stabilit de instanta, dar si ca se impune cu precadere luarea masurii asiguratorii câta vreme intimata îsi dezafecteaza cele mai importante bunuri în dauna gajului creditoarei, astfel încât riscul sau de neplata creste exponential.
Se arata ca fondul pretentiei este valorificat de catre petenta recurenta în dosarul Tribunalului Bucuresti cu nr.61416/3/2010, cu termen de judecata la 23.01.2012, actiune prin care reclamanta valorifica împotriva pârâtei o creanta rezultând din contractul nr.1/11.01.2010 si actul aditional nr.1 la acesta.
Curtea considera ca recursul este intemeiat si l-a admis, prezentand urmatoarele considerente asupra criticilor formulate prin recurs:
Potrivit art. 591 alin. 3 Cod procedura civila, dispozitii cu care art. 907-908 Cod Comercial se completeaza, masura sechestrului asigurator va putea fi luata si daca fata de debitor creditorul afirma o creanta nescadenta, daca debitorul sau, prin fapte proprii, ascunde sau risipeste averea care constituie gajul general al creditorului sau, marindu-i acestuia riscul de neplata.
Curtea arata ca in procedura sechestrului asigurator rolul instantei se rezuma la verificarea conditiilor impuse de lege cumulativ si exclusiv, iar nu la vreo apreciere de oportunitate asupra masurii.
Astfel, in masura in care conditiile legale sunt indeplinite, creditorul este in drept sa ceara aplicarea sechestrului ca o masura de indisponibilizare juridica a bunurilor, in scopul valorificarii lor viitoare pentru plata creantei.
Astfel, o prima conditie impusa de lege pentru luarea masurii sechetrului asigurator este, potrivit art. 591 alin. 1 Cod procedura civila, existenta unei creante rezultate din act scris.
Or se poate observa ca intre partile cauzei s-a incheiat o conventie de prestari servicii constand in dezafectarea si valorificarea componentelor CT de catre prestatorul SC R SRL, avand ca beneficiar SC TH SRL, contraprestatia constand in plata manoperei rezultata din dezafectari, dupa criteriile determinate de parti la pct. IV al contractului dintre acestea.
Asadar, conditia creantei rezultand din inscris este dovedita de catre creditoarea care a solicitat instituirea masurii asiguratorii.
Curtea retine ca desi SC R SRL nu isi intemeiaza cererea in mod explict pe dispozitiile alin. 3 al art. 591 Cod procedura civila, invocand generic dispozitiile din materia sechestrului asigurator asa cum este aceasta global reglementata in Codul de procedura civila, totusi, prin intreaga motivare a cererii, aceasta sustine executarea unei bune parti a contractului dar si incheierea de catre SC TH SRL a unui alt contract, cu continut asemantor, prin care prestatiile specifice dezafectarii si valorificarii componentelor combinatului sunt plasate in sarcina unui tert. Astfel, cea mai valoroasa parte a combinatului a fost deja dezafectata de catre noul partener, urmand sa fie vanduta, deci sustrasa gajului general.
In aceste circumstante, conditia scadentei creantei nu este impusa, ci doar cea a existentei litigiului vizand obtinerea titlului executor.
Din propriile verificari Curtea retine ca si conditia existentei litigiului este indeplinita, pe rolul Tribunalul Bucuresti fiind inregistrat dosarul nr. 61416/3/2010 prin care SC R SRL isi valorifica un drept de creanta rezultand din contractul de servicii in contradictoriu cu parata SC TH SRL.
In fine, potrivit art. 908 Cod comercial, intrucat cautiunea este in aceste litigii o conditie de admisibilitate a sechestrului, iar cuantumul sau este fixat de catre instanta, potrivit art. 591 alin. 3 Cod procedura civila, Curtea retine ca la dosarul primei instante se afla consemnata recipisa atestand plata acestei cautiuni in cuantum de 100.000 lei, conform dispozitiilor magistratului.
In consecinta, toate conditiile de admisibilitate pentru instituirea masurii asiguratorii a sechestrului sunt indeplinite, iar instanta considera, fata de aceste aspecte de procedibilitate ca hotararea primei instante, justificata pe neexigibilitatea datoriei SC TH SRL este lipsita de temei legal, intrucat, asa cum s-a aratat in cuprinsul acestor considerente, aceasta conditie nu era incidenta.
Curtea considera ca in afara indeplinirii acestor conditii, o instanta nu poate, in aceasta procedura sa verifice oportunitatea unei asemenea masuri fata de natura si scopul pentru care procedura a fost reglementata.
De aceea, in baza celor retinute, fata de dispozitiile art. 312 alin. 2 si art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, recursul a fost admis, incheierea modificata, iar sechestrul asigurator aplicat asupra mobilelor si imobilelor indicate in principal in cererea de chemare in judecata.
Curtea nu mai ia in discutie instituirea sechestrului pe bunul indicat in subsidiar, in masura in care aceasta analiza ar fi fost conditionata de neaplicarea sechestrului pe bunurile initial indicate.
