18/1991. Stabilirea destinaţiei
Potrivit art. 17 din Legea nr. 18/1991, “terenurile din extravilan aduse sau preluate în orice alt mod în patrimoniul cooperativei, de la cooperatori sau alte persoane care au decedat şi nu au moştenitori, precum şi terenurile pentru care nu s-au formulat cereri de restituire, rămân la dispoziţia comisiei”, iar conform alin. 2 şi 3 din art. 17 din aceeaşi lege, aceste terenuri, fie se atribuie altor persoane îndreptăţite, conform Legii nr. 18/1991, fie trec în domeniul privat al statului, urmând a fi concesionate, închiriate sau vândute.
Reclamantul, nefiind titularul vreunui drept în care să fi fost vătămat prin abuzul unei autorităţi administrative, nu poate solicita stabilirea unei anumite destinaţii pentru terenurile aflate în rezerva primăriei.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 243/1995)
Prin cererea înregistrată la data de 21.10.1994, reclamantul Z.I. a chemat în judecată pe pârâtul Z.I.C., Primarul comunei Sliveşti, judeţul Gorj, şi Comisia pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Sliveşti, solicitând anularea adeverinţei nr. 1.568 din data de 17.12.1993.
Printr-o cerere precizatoare, depusă la termenul de la 1.02.1995, reclamantul solicită ca suprafaţa de 1,06 ha, care se constituise de comisia judeţeană prin hotărârea nr. 58/1991 numitului Z.V., să revină în rezerva primăriei; să se constate că această suprafaţă este situată în localitatea Miculeşti, judeţul Gorj, în locul numit “Valea Boierească”; să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1,06 ha pe seama Parohiei Miculeşti.
în motivarea acţiunii, reclamantul arată că suprafaţa de 1,06 ha reprezintă teren destinat domeniului public, în administrarea Parohiei Miculeşti, de către “Obştea Lumina”, încă din perioada 1910-1918.
în dovedirea acţiunii, s-au depus copiile unor memorii şi reclamaţii prealabile adresate Prefecturii judeţului Gorj.
Prin adresa nr. 477 din data de 20.03.1995, Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Sliveşti solicită respingerea acţiunii, ca nefondată, arătând că, potrivit art. 17 din Legea nr. 18/1991, acesta nu are dreptul de a solicita stabilirea unei anumite destinaţii pentru terenurile aflate în rezerva primăriei.
Apărarea pârâtei este fondată.
Potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, “terenurile din extravilan, aduse sau preluate în orice alt mod în patrimoniul cooperativei de la cooperatori sau alte persoane care au decedat şi nu au moştenitori, precum şi terenurile pentru care nu s-au formulat cereri de restituire, rămân la dispoziţia comisiei”.
Potrivit art. 17 alin. 2 şi 3, aceste terenuri, rămase Ia dispoziţia comisiei, fie se atribuie altor persoane îndreptăţite, conform Legii nr. 18/1991, fie trec în domeniul privat al statului, urmând a fi concesionate, închiriate sau vândute.
Aşa fiind, reclamantul nu este titularul vreunui drept în care să fi fost vătămat prin abuzul unei autorităţi administrative, astfel că, în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990, instanţa va respinge acţiunea acestuia, ca nefondată.
