Universitatea S.H. – este o instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ conform art. 1 din Legea 443/2002 şi implicit este asimilată unei autorităţi publice, potrivit art. 2 alin.1 lit. b teza II-a din Legea nr.554/2004.
Referitor la clasificarea pe verticală a autorităţilor în centrale şi locale trebuie reţinut că pârâta se circumscrie celei de-a doua categorii, astfel încât faţă de dispoziţiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 competenţa soluţionării acţiunii aparţine Tribunalului.
Secţia de administrativ şi fiscal – Sentinţa nr. 98/07 martie 2012
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul acestei instanţe reclamantele B.(L.) L.M., D.(S.) O.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Universitatea “S.H.” şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună:
– obligarea pârâtei de ordinul 1 să elibereze reclamanţilor diploma de licenţă, a suplimentelor la diplomă ca urmare a absolvirii Universităţii “S.H.” Facultatea de Psihologie, specializarea Psihologie, promoţia 2009, sub sancţiunea plăţii de despăgubiri în cuantum de 100 lei/zi de întârziere, de la data împlinirii unui termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii în caz de refuz;
– obligarea pârâtei de ordinul 1 să elibereze reclamanţilor certificatul de absolvire în vederea certificării pentru profesia didactică în învăţământul preuniversitar sub sancţiunea plăţii de despăgubiri în cuantum de 100 lei/zi de întârziere, de la data împlinirii unui termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii în caz de refuz;
– obligarea pârâtei de ordinul 2 să aprobe tipizarea formularelor precizate la pct. 1 sub sancţiunea plăţii de despăgubiri în cuantum de 100 lei/zi de întârziere, de la data împlinirii unui termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii în caz de refuz;
În motivarea acţiunii reclamantele arată că deşi au încheiat un contract de şcolarizare cu pârâta de ordin 1, au achitat toate taxele şcolare şi au trecut toate examenele, inclusiv cel de licenţă, eliberându-se adeverinţe în acest sens, pârâta nu a emis diplomele şi celelalte acte aferente. Reclamantele au formulat o cerere adresată pârâtei prin care au solicitat să-i fie comunicate actele enumerate anterior însă nu a primit nici un răspuns în termenul legal de 30 de zile.
Cu privire la capătul 3 de cerere se susţine că a fost formulată pentru a obliga ministerul pârât la eliberarea tipizatelor de diplome, obligaţie fără de care universitatea nu poate elibera diplomele, imposibilitate de care se prevalează.
Pârâta Universitatea “S.H.” a formulat întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel.
Analizând excepţia curtea reţine că ea este întemeiată pentru următoarele considerente:
Legea nr.554/2004 reglementează, prin art. 10 alin. (1), competenţa materială a instanţelor de contencios administrativ în funcţie de două criterii:
(1) poziţionarea autorităţii publice emitente în sistemul administraţiei publice;
(2) criteriul valoric, atunci când litigiul priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
În raport cu aceste dispoziţii legale, coroborate cu cele ale art. 2 alin. (1) lit. d) şi art. 3 alin. (1) Cod procedură civilă, competenţa curţilor de apel în materia contenciosului administrativ, pentru situaţia când litigiul nu priveşte impozite, taxe, etc., cum este cazul în speţă, intervine doar în prezenţa actelor emise de autorităţile publice centrale.
Universitatea S.H. – este o instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ conform art. 1 din Legea nr.443/2002 şi implicit este asimilată unei autorităţi publice, potrivit art. 2 alin.1 lit. b teza II-a din Legea nr.554/2004.
Referitor la clasificarea pe verticală a autorităţilor în centrale şi locale trebuie reţinut că pârâta se circumscrie celei de-a doua categorii.
Pe de altă parte obiectul acţiunii îl constituie un act asimilat actului administrativ unilateral, respectiv nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri, în condiţiile art. 8 alin. 1 teza a II-a raportat la art. 2 alin. 2 şi art. 2 alin. 1 lit. h din Legea 554/2004.
Poziţia procesuală a pârâtului de ordinul 2, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului – pârât sau chemat în garanţie – urmează a fi lămurită de către instanţa competentă. Trebuie precizat că ea nu este în măsură să influenţeze competenţa materială întrucât reclamantele nu atacă în mod explicit nici un act (tipic sau asimilat) al acestui pârât cu care dealtfel nu au nici un raport juridic nemijlocit.
Raportul juridic invocat de reclamanţi este între Universitatea “S.H.” şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului iar obligaţia ce se cere a fi îndeplinită are caracter subsecvent obligaţiei stabilită în sarcina pârâtei de ordinul 1.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 158 alin.3 Cod procedură civilă raportat la art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 2 pct. 1 lit. d) Cod procedură civilă, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ în favoarea Secţiei Comerciale şi de Contencios Administrativ a Tribunalului Alba.
