– Ordonanţa Guvernului nr. 79/2003
în măsura în care organele de control prevăzute de O.G. nr. 79/2003 privind recuperarea fondurilor comunitare constată încălcarea cerinţelor pentru care s-au acordat aceste fonduri, beneficiarul lor urmează să restituie fondurile.
(Decizia civilă nr. 1204 din 16 noiembrie 2010, Secţia administrativ şi fiscal, R.O.)
Prin sentinţa civilă nr. 199 din 14 aprilie 2010 pronunţată în dosarul nr. 445/59/2009, Tribunalul Caraş-Severin a respins ca nefondată acţiunea reclamantului Consiliul Local al comunei T.M. împotriva pârâtei Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură Bucureşti şi a luat act de renunţarea la judecata cererii de suspendare a executării actului administrativ.
în motivare s-a reţinut că prin acţiune reclamantul Consiliul Local al comunei T.M. a chemat în judecată pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună suspendarea deciziei de soluţionare a contestaţiei, înregistrată la APIA sub nr. 5554 din
23 martie 2009, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, anularea acestei decizii şi exonerarea reclamantului de la restituirea sumei de 214.403,19 lei.
în cauză a declarat recurs reclamantul şi, prin decizia nr. 1204 din 16 noiembrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 445.1/59/2009, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul, reţinându-se că, potrivit procesului-verbal încheiat la 2 februarie 2009 de către pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, s-a dispus verificarea modului de soluţionare al cererilor pentru acordarea sprijinului direct pe suprafaţă aferent anului 2007 pentru fermele mai mari de 50 ha înregistrate la Centrul Judeţean APIA Caraş-Severin.
Verificarea s-a efectuat la sediul central al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Centrul Judeţean APIA Caraş-Severin, în perioada 28 iulie 2008 – 30 octombrie 2008 şi a avut ca obiect verificarea cererilor pentru acordarea sprijinului direct pe suprafaţa aferentă anului 2007 pentru fermele mai mari de 50 ha.
în urma verificărilor efectuate au fost constatate o serie de nereguli, fapt pentru care s-a solicitat Direcţiei Măsuri de Sprijin şi IACS un punct de vedere cu privire la documentele depuse pentru dovedirea desfăşurării unei activităţi agricole proprii, aspectele constatate au fost consemnate în procesul-verbal de constatare nr. 40814 din 21 noiembrie 2008.
Deci, potrivit actului de control, acesta a fost încheiat în baza O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, a O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi a art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură şi a Regulamentului CE nr. 1782/2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori şi a Regulamentului CE nr. 796/2004 de stabilire a normelor de aplicare a eco-condiţionării, a modulării şi a sistemului integrat de gestionare şi control, prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori.
Pârâta a verificat modul în care reclamantul a utilizat fondurile comunitare pentru activitatea desfăşurată în anul 2007, şi nu pentru o perioadă ulterioară, aşa cum neîntemeiat se susţine în cererea de recurs.
La aceeaşi concluzie se ajunge şi din analiza celorlalte elemente ale procesului-verbal susmenţionat, încheiat de părţi, şi anume cererea reclamantului de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2007, depusă la data de 4 iulie
2007, înregistrată la Consiliul Judeţean Caraş-Severin şi care a fost ulterior soluţionată prin decizia nr. 2656766 din 26 iulie 2008, prin acordarea sumei de 214.403,19 lei pentru suprafaţa de 1552,65 ha păşuni.
De asemenea, prin acelaşi proces-verbal s-au verificat condiţiile de eligibilitate prevăzute de art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006, care a dispus că pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie „(…) să îndeplinească următoarele condiţii generale:
a) să exploateze un teren agricol cu o suprafaţă de cel puţin 1 ha, iar suprafaţa parcelei agricole să fie de cel puţin 0,3 ha. în cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole, arbuştilor fructiferi, suprafaţa minimă a parcelei trebuie să fie de cel puţin 0,1 ha;
b) să declare toate parcelele agricole;
c) să înscrie, sub sancţiunea legii penale, date reale, complete şi perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafaţă şi în documentele anexate, inclusiv lista suprafeţelor; (…)
e) să respecte bunele condiţii agricole şi de mediu, reglementate prin legislaţia naţională, pe toată suprafaţa agricolă a exploataţiei;
f) să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea;
g) să furnizeze toate informaţiile solicitate de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în termenele stabilite;
h) să permită efectuarea controalelor de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură sau de către alte organisme abilitate în acest sens (…)”.
Potrivit Ordinului Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 704/2007, art. 6, „consiliile locale pot depune cereri de plată pentru terenurile agricole pe care le administrează şi pentru care nu au fost încheiate contracte de arendă, concesiune, închiriere sau pentru acre nu se încasează taxe de păşunat, iar pe aceste terenuri consiliile locale trebuie să desfăşoare propria activitate agricolă pentru respectarea condiţiilor de eligibilitate prevăzute la art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006”.
Actul normativ în temeiul căruia s-a acordat sprijinul financiar reclamantului, respectiv O.U.G. nr. 125/2006, a prevăzut, în art. 5 alin. (3), că suprafaţa agricolă eligibilă poate avea următoarele categorii de folosinţă: „(…) b) pajişti permanente -păşuni şi fâneţe – terenul utilizat pentru păşunatul animalelor sau pentru producerea de furaje”.
Se mai reţine în actul de control al pârâtei că dovada dreptului de utilizare a suprafeţelor deţinute, la care trimite art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 125/2006, a fost făcut de reclamant cu adeverinţa nr. 1623/1 .VI.2007, referitoare la efectivul de care păşunează pe păşunea comunală.
în concluzie, sprijinul comunitar s-a acordat reclamantului pentru îndeplinirea cerinţelor din O.U.G. nr. 125/2006, aferente anului 2007, şi nu pentru anul 2008, cum susţine recurentul, astfel că depunerea înscrisurilor doveditoare pentru anul 2008 sunt irelevante în cauză, deci acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Legat de cea de a doua critică a recurentului, prin procesul-verbal din 2 februarie 2010 încheiat de pârâtă, se concluzionează că reclamantul nu a făcut dovada utilizării suprafeţei declarate, că în dosar nu există acte care dovedesc desfăşurarea unei activităţi agricole proprii pentru îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate prevăzute de O.U.G. nr. 125/2006, astfel că s-au încălcat prevederile O.U.G. nr. 125/2006, reţinându-se că, potrivit pct. III al cererii de plată – „Angajamente şi declaraţii” fermierul a declarat pe propria răspundere că datele înscrise în formularul de cerere de plată directă pe suprafaţă şi în documentele anexate, inclusiv lista suprafeţelor sunt reale, complete şi perfect valabile. în urma verificărilor efectuate s-a constatat că datele înscrise în cerere nu sunt reale, fermierul nu face dovada utilizării suprafeţei declarat, actele prezentate dovedesc existenţa unui drept de utilizare, dar nu dovedesc desfăşurarea de activităţi agricole proprii ale solicitantului.
Drept urmare la aceste constatări, pârâta a impus pe reclamant la plata unei sume neeligibile în valoare de 214.403,19 lei pentru că nu a dovedit desfăşurarea unei activităţi agricole proprii în anul 2007.
Cum reclamantul nu a demonstrat, prin probele depuse în dosar, că a desfăşurat o asemenea activitate în anul 2007, Curtea a reţinut că bine a fost respinsă acţiunea în primă instanţă, astfel că recursul a fost respins ca nefundat, conform art. 312 alin. (1) C. pr. civ.
Privitor la problema invocată în recurs, legat de sensul noţiunii de activitate agricolă, Curtea a constatat că termenul vizează regulile care se numesc de bune practici agricole şi de mediu (Good Agricultural and Environment Conditions -GAEC) existente la nivelul UE, şi care privesc mai multe condiţii minimale de întreţinere a solului, cum ar fi evitarea eroziunii prin acoperirea terenurilor cu culturi de toamnă, în timpul iernii şi/sau lăsarea pământului nelucrat după recoltare pe cel puţin 20 % din suprafaţa arabilă totală a fermei.
Sub acelaşi aspect, Curtea de Apel Timişoara a mai reţinut că, în ipoteza când reclamantul nu a cunoscut semnificaţia noţiunii respective, a avut obligaţia de a se informa în momentul când a solicitat sprijinul comunitar.
