O.G. nr. 2/2001, art. 32 alin. (2) O.U.G. nr. 195/2002, art. 118 alin. (1)
Potrivit normelor generale în materie contravenţională, competenţa de soluţionare a plângerilor contravenţionale aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârşită fapta [art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001]. Totodată, potrivit art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, text ce are caracter de normă specială în raport de dispoziţiile cuprinse în O.G. nr. 2/2001, instanţa competentă teritorial în a soluţiona plângerile contravenţionale este judecătoria în a cărei rază teritorială a fost constatată fapta. în speţă,
contravenientul fost sancţionat pentru necomunicarea datelor de identificare ale conducătorului auto; această obligaţie legală urma a se executa la sediul agentului constatator, astfel că, pe cale de consecinţă, şi fapta contravenţională determinată de încălcarea obligaţiei a fost pretins săvârşită tot la sediul agentului constatator.
Jud. Brezoi, sent. civ. nr. 573/2009, portal.just.ro
Prin cercrca înregistrată pe rolul instanţei la data de 31 martie 2009, petenta SC T.T.T. SRL a formulat plângere împotriva proce-sului-verbal de constatarc şi sancţionare a contravenţiilor încheiat la data de 11 februarie 2009 de intimatul l.P.J. Vâlcea, solicitând în principal anularea acestuia, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravcn-
ţionale cu sancţiunea avertismentului. In motivare, petenta a arătat că, la data de 19 februarie 2009, s-a primit la sediul societăţii procesul-verbal contestat prin care a fost sancţionată pentru necomunicarea datelor de identificare ale persoanei care a condus autovehiculul aflat în proprietatea societăţii petente, la data de 25 februarie 2008. Procesul-verbal cuprinde date incomplete referitoare la sediul societăţii petente, nu face referire la numărul de înregistrare în şi nu conţine date de identificare ale persoanei fizice reprezentant legal al persoanei juridice, conform art. 16 alin. (6) din O.G. nr. 2/2001. Procesul-verbal este încheiat cu nerespectarea art. 19 din O.G. nr. 2/2001, necuprinzând semnătura unui martor asistent şi fară a face referire la numărul adresei care a creat cadrul aplicării sancţiunii contravenţionale. Petenta susţine că sancţiunea aplicată este abuzivă, în condiţiile în care identificarea persoanei care a condus autovehiculul la acea dată este imposibilă, faţă de faptul că societatea petentă deţine un parc de peste 40 de maşini şi peste 150 de angajaţi. In drept s-au invocat dispoziţiile art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002,
O.G. nr. 2/2001, art. 274 şi art. 242 C. proc. civ. în probaţiune s-au depus la dosar înscrisuri.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea
plângerii ca nefondată. In susţinerea întâmpinării, s-a arătat că petenta a fost sancţionată pentru nerespectarea art. 39 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată. Potrivit acestor dispoziţii, proprietarul sau deţinătorul unui vehicul este obligat să comunice poliţiei rutiere, la cererea şi în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i s-a încredinţat vehiculul spre a fi condus pe drumurile publice, lipsa comunicării acestor date constituind contravenţie. Susţinerile petentei sunt nefondate şi nu există motive de nulitate a procesului-verbal, acesta fiind încheiat cu
rcspectarca condiţiilor de formă şi de fond prevăzute de O.G. nr. 2/2001.
Analizând actele şi lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepţiei invocate din oficiu, instanţa a reţinut următoarele: la data de 11 februarie 2009, a fost încheiat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor prin care s-a reţinut în sarcina petentei săvârşirea faptei prevăzute de art. 102 alin. (1) pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, constând în aceea că nu au fost comunicate serviciului poliţiei rutiere datele de identificare ale persoanei căreia i s-a încredinţat vehiculul ce a circulat la data de 25 septembrie 2008. Potrivit normelor generale în materie contravenţională, competenţa de soluţionare a plângerilor contravenţionale aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârşită fapta [art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001]. Totodată, potrivit art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, text ce are caracter de normă specială în raport de dispoziţiile cuprinse în O.G. nr. 2/2001, instanţa competentă teritorial în a soluţiona plângerile contravenţionale este judecătoria în
a cărei rază teritorială a fost constatată fapta. In speţă, petenta a fost sancţionată pentru necomunicarea datelor de identificare ale conducătorului auto, date solicitate de intimatul I.P.J. Vâlcea. Această obligaţie legală pusă în sarcina petentei urma a se executa la sediul intimatului, astfel cum se arată şi în adresa sus-amintită, astfel că, pe cale de consecinţă, şi fapta contravenţională imputată petentei şi determinată de încălcarea acestei obligaţii a fost pretins săvârşită tot la sediul intimatului, sediu ce se află în localitatea Râmnicu Vâlcea. Dc altfel, şi locul constatării faptei ce atrage în speţă competenţa teritorială a instanţei potrivit art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, este tot localitatea Râmnicu Vâlcea, astfel cum reiese cu evidenţă din cuprinsul procesului-verbal contestat în cauză.
Prin urmare, pentru considerentele expuse şi în baza art. 158, art. 159 C. proc. civ. prin raportare la art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Brezoi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială a fost constatată fapta, respectiv Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
