Art. 138 din privind procedura insolvenţei şi art. 137 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului în prezent abrogată.Art. 138 din Legea nr. 85/1995,este mai restrictiv decât art. 137 din Legea nr. 64/1995, creditorii nemaiavând calitate procesuală activă pentru promovarea acţiunii în răspundere civilă a membrilor organului de conducere.Dacă la data formulării cererii era în vigoare Legea nr. 64/1995, creditorii aveau calitatea procesuală activă iar judecătorul-sindic trebuia să soluţioneze cererea creditorului întemeiat pe dispoziţiile art. 137 din lege.C.A.Ploieşti, secţia comercială şi de administrativ şi fiscal Decizia nr. 106 din 30 ianuarie 2007Prin sentinţa nr. 177 /2006 s-a dispus deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006, împotriva SC R. M-T SRL desemnându-se totodată şi un administrator judiciar, care în exercitarea atribuţiilor sale a depus la dosar mai multe rapoarte de activitate, a întocmit raportul preliminar şi definitiv al creanţelor şi a stabilit cauzele şi împrejurările care au condus la starea de insolventă a debitoarei.La termenul de judecată din data de 26 iunie 2006 s-a dispus trecerea la procedura falimentului cu consecinţa dizolvării societăţii debitoare şi a ridicării dreptului de administrare.Ulterior lichidatorul a solicitat închiderea procedurii în termenul dispoziţiilor art. 131 din Legea nr. 2006, întrucât nu există bunuri în patrimoniul societăţii debitoare. Raportul de închidere a procedurii a fost comunicat şi afişat la uşa tribunalului în condiţiile art. 129 din lege, iar în termenul legal, creditoarea D.G.F.P. Prahova a formulat obiecţiuni, solicitând continuarea procedurii. în motivarea obiecţiunilor formulate s-a susţinut că, deşi lichidatorul judiciar a menţionat în rapoartele sale de activitate că administratorul debitoarei nu a procedat la predarea documentelor, totuşi nu şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la incidenţa în cauză a prevederilor art. 138 din lege.Prin încheierea din 11 octombrie 2006 judecătorul sindic a admis obiecţiunile formulate de creditoarea D.G.F.P. Prahova, împotriva raportului de închidere a procedurii întocmite de lichidatorul judiciar SC CC. SRL Ploieşti, în cauză privind pe debitoarea SC R M-T SRL şi s-a dispus continuarea judecăţii.
Creditoarea D.G.F.P. Prahova a solicitat prin cererea înregistrată la data de 10 mai 2006 ca o parte din pasivul debitoarei să fie suportat de membrii organului de conducere în conformitate cu art. 137 din Legea nr. 64/1995.
La data de 11 octombrie 2006 judecătorul sindic a dispus continuarea procedurii urmând ca lichidatorul judiciar să formuleze în scris şi să comunice creditorilor punctul său de vedere referitor la incidenţa prevederilor art. 138 din lege.Lichidatorul judiciar a menţionat în raportul înregistrat la data de 13 decembrie 2006 că nu poate aprecia existenţa unekdin situaţiile prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 întrucât administratorul nu a depus actele necesare procedurii şi a făcut plângere penală împotriva acestuia.Prin sentinţa nr. 535 din 13 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Prahova r- judecătorul-sindic a dispus închiderea procedurii insolvenţei şi radierea debitorului din registrul comerţului, pentru lipsa bunurilor din averea debitorului.Împotriva sentinţei a declarat recurs creditoarea D.G.F.P. Prahova criticând-o pentru nelegalitate arătând că punctul de vedere exprimat de lichidator nu poate fi îmbrăţişat de recurentă dacă prin acest punct de vedere s-ar ajunge la situaţia periculoasă ca, administratorii societăţilor aflate în procedura insolvenţei să nu mai pună în mod intenţionat actele contabile pentru a scăpa de răspunderea instituită de legiuitor.Recurenta a apreciat că nepredarea actelor contabile către lichidator este asimilată cu neţinerea contabilităţii conform legii, situaţie sancţionată de dispoziţiile art. 138 lit. d (fost art. 137 lit. d din Legea nr. 64/1995).A mai susţinut recurenta că a formulat acţiune de instituire a răspunderii membrilor organelor de conducere ai SC R. M-T SRL la o dată la care era în vigoare Legea nr. 64/1995, în prezent abrogată de Legea nr. 85/2006. Or, potrivit actului normativ sub imperiul căruia a fost promovată cererea, recurenta avea calitate procesuala activa pentru a formula în mod individual acţiunea în răspundere împotriva organelor de conducere ale societăţii supuse procedurii insolvenţei.Instanţa de fond a dispus închiderea procedurii insolvenţei societăţii debitoare faţă a soluţiona cererea de atragere a răspunderii^ administratorului SC R M-T SRL, cerere formulata de recurentă.Sentinţa nr. 535 din data de 13 noiembrie 2006 a fost recurată şi de creditoarea A.V.A.S Bucureşti, care a invocat motivele de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 şi 9 Cod procedura civilă, susţinând că judecătorul-sindic nu s-a pronunţat cu privire la cererea de angajare a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei, formulate de D.G.F.P. Prahova.
A mai susţinut recurenta, că administratorul debitoarei nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a preda lichidatorului judiciar actele contabile, fapt ce atrage răspunderea administratorului, fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.Ambele recurente au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluţionarea cererii privind atragerea răspunderii prevăzute de art. 138 din lege.Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate şi a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea a reţinut că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:Răspunderea penală nu înlătură prevederile de art. 138 din lege iar lichidatorul judiciar avea obligaţia de a preciza în ce măsuri fapta referitoare la lipsa documentelor contabile a cauzat starea de insolventă a societăţii. La data când recurenta a formulat cererea prin care a solicitat ca o parte din pasivul debitoarei să fie suportat de membrii organului de conducere în conformitate cu art. 137 din Legea nr. 64/1995, respectiv la 10 mai 2006, creditoarea D.G.F.P. Prahova avea calitate procesuală activă pentru a formula cererea astfel că judecătorul-sindic trebuia să se pronunţe cu privire la această cerere prin sentinţa recurată.Articolul 138 a intrat în vigoare la data de 20 iulie 2006 şi se aplică numai cererilor formulate începând cu această dată, el nu vizează şi cererile anterioare.Dacă la data formulării cererii de către recurentă nu era în vigoare dispoziţia legală care lipseşte creditorii de posibilitatea de a mai formula cerere pentru angajarea răspunderii persoanelor vinovate de cauzarea insolvenţei debitorului, aceasta trebuia să fie soluţionată pe fond pentru că altfel ar însemna ca legea nouă retroactivează până la acel moment, încălcând principiul neretroactivi taţii legii.Judecătorul-sindic a reţinut printr-o încheiere anterioară sentinţei de închidere a procedurii faptul că numai lichidatorul judiciar este în măsură să aprecieze dacă în cauză sunt îndeplinite cerinţele legale privind atragerea răspunderii prevăzute de art. 138 şi dacă este necesară promovarea unei acţiuni în acest sens.
Cum lichidatorul nu a înţeles să formuleze o astfel de cerere judecătorul -sindic nu s-a mai pronunţat nici cu privire la cererea recurente/ întemeiată pe dispoziţiile art. 137 din Legea nr. 64/1995.Cererea recurentei D.G.F.P Prahova profită şi celorlalţi creditori, având în vedere caracterul colectiv al procedurii insolvenţei, motiv pentru care şi creditoarea A.V.A.S Bucureşti are interes să atace sentinţa de închidere a procedurii şi să solicite casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca judecătorul sindic să soluţioneze cererea de atragere a răspunderii persoanelor care au cauzat starea de a debitorului.Având în vedere faptul că judecătorul-sindic a închis procedura fără a soluţiona cererea formulată de creditoarea D.G.F.P Prahova, întemeiată pe dispoziţiile art. 137 din Legea nr. 64/1995 în prezent art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza art. 312 alin.3 Co procedură civilă.
