În urma deschiderii procedurii administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de ori, după caz debitorului şi Oficiului Registrului Comerţului pentru efectuarea menţiunilor”, însă notificarea se realizează conform prevederilor C.proc.civ. şi se va publica, totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de .
Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi pentru cauze de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1217 din 12 septembrie 2011
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea – Secția comercială – judecător sindic și înregistrată sub nr. 3479/88/1 februarie 2011/a2, creditorul Municipiul Tulcea, prin S.I.T., a formulat contestație la tabelul preliminar al creanțelor debitoarei S.C. T. S.A. Tulcea, solicitând înscrierea în tabelul definitiv cu creanța în sumă de 856.649 lei, conform declarației nr. 70285 din 18.01.2011 și a titlului executoriu anexat.
Motivând cererea, creditorul a învederat în esență că, prin Sentința civilă nr. 2586 din 22.10.2010 a Tribunalului Tulcea, s-a dispus intrarea în procedura insolvenței a debitoarei și notificarea de către administratorul judiciar desemnat a tuturor creditorilor, fixându-se termen pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor la 07.12.2010, numai că, s-a omis notificarea sa, fiindu-i comunicată doar adresa nr. 1828 din 13.01.2011, prin care, se aduce la cunoștință instituției deschiderea procedurii, fără a se preciza niciun fel de termene, și i se solicită, situația bunurilor mobile/imobile ale societății și valoarea lor de impunere.
S-a mai precizat că, la 20.01.2011, s-a depus la Tribunalul Tulcea, cererea de admitere a creanței nr. 70285/18.01.2011, cu titlurile executorii anexate, pentru suma de 856.649 lei, numai că, prin adresa nr. 72126 din 28.01.2011, administratorul judiciar comunică măsura neînscrierii în tabelul preliminar, ca urmare a formulării tardive a declarației de creanță.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinarea, depusă la data de 11.02.2011, administratorul judiciar al debitoarei – HM E. IPURL București a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, cu motivația în esență că, a procedat la notificarea tuturor creditorilor prin publicarea acesteia în BPI sub nr. 9327/24.11.2010 și în ziarul „Bursa” din data de 15.11.2010, dată după care, a procedat și la publicarea Tabelului preliminar al creanțelor, depus la dosarul cauzei și afișat la ușa instanței, în BPI nr. 373/11.01.2011.
Prin Sentința civilă nr. 516 din 16.02.2011 Tribunalul Tulcea a admis contestația formulată de creditorul-contestator M.TULCEA, prin S.I.T., la tabelul preliminar al creanțelor debitoarei SC T. SA Tulcea, aflată în procedura insolvenței, dispunând înscrierea în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei SC T. SA Tulcea, cu creanța în sumă de 856.649 lei – creditor Municipiul Tulcea, cu rangul de prioritate prevăzut de art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța sus-menționata hotărâre, instanța de fond a reținut în esență, următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2569 din 22.10.2010 a Tribunalului Tulcea s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență în formă generală cu privire la debitoarea SC T. SA Tulcea, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar HM E. IPURL București.
Totodată, prin aceeași hotărâre, în temeiul art. 33 alin. (7) din raportat la art. 61 și art. 62 din același act normativ, s-a dispus ca administratorul judiciar să notifice, conform C.proc.civ., intrarea în procedura insolvenței tuturor creditorilor, debitoarei și O.R.C de pe lângă Tribunalul Tulcea.
De asemenea, pentru efectuarea mențiunii, s-a dispus ca notificarea să cuprindă și termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitoarei – 7.12.2010; termenul de verificarea creanțelor, întocmire, afișare și comunicare a tabelului preliminar de creanțe – 17.12.2010; termenul de depunere a contestațiilor – 24.12.2010; termen de întocmire și depunere tabel definitiv – 7.01.2011, urmând ca notificarea să se publice și într-un ziar de largă circulație și în buletinul procedurilor de insolvență (BPI).
în contextul dat, instanța de fond reține că, din verificări a rezultat că, administratorul judiciar nu a notificat creditorul bugetar în cauză, conform dispozițiilor art. 61 și art. 62 din Legea nr. 85/2006, anterior termenului limită fixat pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor – 7.12.2010, notificare care, să cuprindă informațiile menționate în cuprinsul hotărârii, și care, să fie comunicată conform C.proc.civ., cu toate că, la dosar, fuseseră anexate înscrisuri ce evidențiau că societatea debitoare avea în patrimoniu bunuri mobile și imobile.
In condițiile în care, existau elemente ce probau posibila calitate de creditor, fiind de altfel, și un creditor bugetar clasic, administratorul judiciar avea obligația notificării potrivit C.proc.civ., nefiind suficientă publicarea notificării într-un ziar de largă circulație și în B.P.I., pentru a atrage sancțiunea tardivității cererii de admitere a creanțelor,depusă după termenul din 7.12.2010.
De asemenea, a apreciat instanța de fond că adresa nr. 70785 din 14.01.2011 comunicată Primăriei Tulcea, nu poate echivala drept notificare pentru că, este transmisă după depunerea tabelului preliminar al creanțelor debitoarei la Tribunalul Tulcea, respectiv 12.01.2011 și nu cuprinde termenele fixate prin Sentința civilă nr. 2569 din 22.10.2010.
Raportat la această comunicare, prin care, se solicită situația bunurilor mobile și/sau imobile ale debitoarei, cu valoarea lor de impunere, Primăria Tulcea a depus cererea de admitere a creanței într-un termen de 5 zile, fiind înregistrat la Tribunalul Tulcea la 20.01.2011.
Față de aspectele învederate, s-a constatat că, nu putea opera în cauză sancțiunea tardivității, cât timp nu s-a realizat notificarea.
Relativ la cuantumul creanței declarate, apreciază instanța de fond a fi relevant că, înscrisurile anexate probează caracterul cert, lichid și exigibil al sumei precizate, în cuantum de 856.649 lei, verificarea realizându-se în limitele impuse prin dispozițiile art. 66 din Legea nr. 85/2006.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs SC P.S. SRL Tulcea, acționar al debitoarei SC T. SA Tulcea, în nume propriu și ca administrator special, desemnat în baza art. 18 din Legea nr. 85/2006, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
– Instanța de fond a interpretat greșit textul de lege referitor la notificarea deschiderii procedurilor, notificarea deschiderii procedurii față de SC T. SA s-a făcut prin notificare publică în Buletinul procedurilor de insolvență (BPI) nr. 9327 din 24.11.2010 și în ziarul Bursa din 15.11.2010.
La data de 11.01.2011 a fost publicat în BPI nr. 373 și tabelul preliminar al creanțelor, tabel ce a fost depus și la dosarul cauzei și afișat și la instanță.
Cererea intimatei de creanță a fost formulat după termenul stabilit de instanță și după îndeplinirea tuturor procedurilor publice, obligatorii stabilite de lege.
Temeiul de text aplicat de către instanță pentru a admite contestația intimatei nu este aplicabil în cauză, admițându-se contestația în baza art. 33 alin. (7) raportat la art. 61 și 62 din Legea nr. 85/2006.
Art. 61 se referă la 2 cazuri când se impune notificarea „tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor conform art. 28 alin. (1) lit. c) sau art. 32 alin. (2), ori, aceste texte de lege, toate și în mod exclusiv, se referă la situația juridică a „cererii debitorului”, respectiv a cazului în care debitorul cere deschiderea procedurii.
Art. 28 stipulează că cererea debitorului „trebuie să fie însoțită de următoarele acte … lit. c)” o listă a numerelor și adreselor creditorilor ….”, iar la art. 32 alin. (2) se stipulează că notificările se fac conform art. 61 dar tot în cazul cererii debitorului – după cum rezultă din alin. (1) al art. 32 „dacă cererea debitorului corespunde….”.
în cazul de față, nu debitorul a cerut deschiderea procedurii și, ca atare, regula generală de anunț public, se aplică și intimatei.
Nu reiese de nicăieri din lege că, pentru creanțele bugetului local există o procedură de favoare, derogatorie față de ceilalți creditori în ceea ce privește înscrierea creanțelor.
Administratorul judiciar a îndeplinit toate cerințele legii cu privire la publicitate, ba mai mult, notificând în data de 3.11.2010 intimata, cu privire la averea debitorului, a și adus implicit la cunoștința acesteia, existența pe rol a procedurii de insolvență, iar intimata nu avea decât să consulte anunțurile publice.
A admite punctul de vedere al instanței, ar însemna a crea o situație de favoare unui creditor și o între creditori, lucru neadmis de lege.
Cum legea prevede pentru cazul în care, cererea de intrare în insolvență nu este făcută de debitor, o altă procedură decât cea aplicată de către instanță, solicită a se observa că, intimata nu a depus cererea de creanță în termen și pe cale de consecință, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Mai arată recurenta, în ceea ce privește calitatea procesuală, instanța de fond trebuia să o coteze în contestație, având în vedere calitatea pe care o îndeplinește în cadrul procedurii, respectiv cea prevăzută de art. 18 din Legea nr. 85/2006 și în nume propriu ca acționar majoritar.
Prin întâmpinare, intimatul contestator M.Tulcea prin S.I.T. a solicitat menținerea soluției recurate.
Pe cale de excepție, solicită respingerea recursului formulat de către recurenta SC P.S. SRL, ca fiind formulat de către o persoana fără calitate procesuala activa.
La data de 01.02.2011, intimata a formulat contestație împotriva tabelului creanțelor debitoarei SC T. SA, pentru ca prin sentința ce o va pronunța instanța de fond, sa se admită înscrierea in tabelul definitiv al debitoarei, a creanței instituției sale, întrucât administratorul judiciar desemnat in cauza, a omis sa notifice creditorul – M. Tulcea prin S.I.T., in vederea depunerii cererii de admitere a creanței, in termenele stabilite, conform Sentinței civile nr. 2586 din data de 22.10.2010 pronunțata de Tribunalul Tulcea.
Ca atare, atâta vreme cat acțiunea promovata de către M.Tulcea prin S.I.T., viza neîndeplinirea prevederilor art. 61, art. 62 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, de către administratorul judiciar desemnat in cauză, prin Sentința civila nr. 2586 din data de 22.10.2010 pronunțata de Tribunalul Tulcea, persoana desemnata sa acționeze in numele si in interesul creditorilor, acesta este singurul care, are calitatea procesuala activa in calea de atac a recursului.
Atâta vreme, cat administratorul judiciar HM E. IPURL București, nu a înțeles să formuleze recurs împotriva hotărârii judecătorului sindic, prin care a fost admisa acțiunea promovata de intimată, nici o alta persoana nu se poate substitui acestuia, in declararea caii de atac.
Pe fondul cauzei, urmare Sentinței civile nr. 2586 din data de 22.10.2010 pronunțata de Tribunalul Tulcea in dosarul civil nr. 3479/88/2010 aflat pe rolul aceleiași instanțe, privind debitoarea SC T. SA, prin care s-a dispus intrarea in procedura generala, prevăzuta de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, fiind desemnat administrator judiciar HM E. IPURL București, administratorul judiciar desemnat, urma sa notifice conform Codului de procedura civila, intrarea in procedura insolventei, tuturor creditorilor, fixându-se termen limita pentru înregistrarea cererii de admitere a creanței data de 07.12.2010.
M. Tulcea prin S.I.T. a fost notificata abia la data de 14.01.2011. prin adresa înregistrata sub nr. 70285/2011 de către administratorul judiciar HM E. IPURL București, cu privire la deschiderea procedurii insolventei in formă generala, împotriva debitoarei SC T. SA, insă, fără ca aceasta sa cuprindă elementele prevăzute de art. 62 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificările si completările ulterioare, ori, prin aceasta adresa li se solicita situația bunurilor mobile si/sau imobile ale debitoarei sus menționate, valoarea lor de impunere, precum si situația bunurilor înstrăinate de către debitoare, in ultimii trei ani anteriori procedurii insolventei.
In consecința, la data de 20.01.2011, a depus la Registratura Tribunalului Tulcea, cererea de admitere a creanței nr. 70285/18.01.2011, precum si titlurile executorii anexate, in vederea înscrierii in tabelul preliminar a creanței in suma de 856.649.00 lei.
Astfel, reiese fără echivoc faptul că, administratorul judiciar desemnat in cauza, a omis sa notifice creditorul – M. Tulcea prin S.I.T., in vederea depunerii cererii de admitere a creanței, in termenele stabilite conform Sentinței civile nr. 2586 din data de 22.10.2010, fapt ce este confirmat si de către acesta.
Mai mult decât atât, situația de favoare vădita si discriminare intre creditori, pe care ar crea-o instanța de recurs, in cazul unei soluții de respingere, așa cum o prezintă recurenta SC P.S. SRL, este una fantezista, cuantumul creanței declarate de către creditoare, fiind probat prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, având un caracter cert, lichid si exigibil.
Având in vedere cele prezentate, solicită să se constate că, nu a avut cunoștința despre starea de insolventa a debitoarei SC T. SA, nefiind notificata de către administratorul judiciar HM E. IPURL București, in termenele si condițiile stabilite prin Sentința civila nr. 2586 din data de 22.10.2010 pronunțata de Tribunalul Tulcea, si implicit, in conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei si ale Codului de procedura civila, fapt ce a dus la imposibilitatea admiterii si înregistrării creanței instituției in tabelul preliminar al debitoarei.
Pe cale de consecința, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a contestatoarei recurenta SC P.S. SRL, iar pe fondul cauzei respingerea recursului ca nefondat, menținerea Sentinței civile nr. 516/16.02.2011 pronunțata de Tribunalul Tulcea in dosarul civil nr. 3479/88/2010/a2, prin care s-a dispus înscrierea in tabelul definitiv, a creanței in suma de 856.649.00 lei, conform cereri instituției de admitere a creanței nr. 70285/18.01.2011 cu rangul de prioritate prevăzut de art. 123 alin. (4) din Legea nr. 85/ 2006 privind procedura insolventei, cu modificările si completările ulterioare, ca legala si temeinic motivata.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor aduse și a probatoriului administrat, văzând și dispozițiile art. 312 C.proc.civ., Curtea, respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esență:
Prin Sentința civilă nr. 2569/22.10.2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea – judecător sindic în dosar civil nr. 3479/88/2010, s-a dispus intrarea în procedura generală a insolvenței a debitoarei SC T. SA, conform dispozițiilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar HM E. IPURL București.
Prin aceeași hotărâre instanța a dispus ca administratorul judiciar desemnat să procedeze la notificarea tuturor creditorilor debitoarei și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Tulcea, în temeiul art. 33 alin. (7), raportat la art. 61 și cu aplicarea art. 62 din Legea nr. 85/2006, precum și conform C.proc.civ., intrarea debitoarei în procedura insolvenței, în vederea efectuării mențiunilor.
Totodată, s-a dispus ca notificarea să cuprindă:
– termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitoarei – 07.12.2010;
– termenul de verificare a creanțelor, întocmire, afișare și comunicare a tabelului preliminar de creanțe – 17.12.2010;
– termenul de depunere a contestațiilor – 24.12.2010;
– termenul de întocmire și depunere a tabelului definitiv – 07.01.2011,
cu mențiunea publicării notificării într-un ziar de largă circulație și în Buletinul procedurilor de insolvență.
Susținerile recurentei privind greșita soluționare a cauzei de către instanță , cu motivația că „art. 33 alin. (7) raportat la art. 61 și art. 62 din Legea nr. 85/2006 se referă la două cazuri când se impune notificarea tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor, conform art. 28 alin. (1) lit. c) și art. 32 alin. (2)” și astfel, „nu debitorul a cerut deschiderea procedurii”, sunt nefondate urmând a fi respinse deoarece:
– din considerentele hotărârii nu rezultă că, instanța ar fi reținut aspecte legate de faptul că, debitorul ar fi cerut deschiderea procedurii insolvenței în ceea ce-l privește.
Este real că, potrivit art. 61 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 „în urma deschiderii procedurii administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor în conformitate cu dispozițiile art. 28 alin. (1) lit. c), ori, după caz, în condițiile art. 32 alin. (2), debitorului și Oficiului Registrului Comerțului… pentru efectuarea mențiunilor”, însă menționarea acestui text de lege de către instanță își are relevanță prin coroborarea cu alin. (3) al aceluiași text de lege, în care se arată că: „Notificarea prevăzută la alin. (1) se realizează conform prevederilor C.proc.civ. și se va publica, totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulație și în Buletinul procedurilor de insolvență”.
Cele două alineate ale textului de lege arătat, se coroborează la rândul lor cu cele statuate de legiuitor în conținutul art. 62 din Legea nr. 85/2006, care, cuprind mențiunile obligatorii referitoare la „notificare”.
în contextul dat, Curtea reține că, în mod legal și temeinic a apreciat instanța de fond că, din verificările efectuate a rezultat neîndeplinirea obligației rezultate din conținutul celor două texte de lege de către administratorul judiciar, anterior termenului limită fixat pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor.
Astfel, notificarea ce trebuia comunicată către creditoarea bugetară, trebuia să cuprindă, pe lângă mențiunile referitoare la deschiderea procedurii insolvenței în formă generală față de debitoarea SC T. SA și toate informațiile cuprinse în hotărâre privind termenele limită pentru fiecare din etapele procedurii.
Curtea reține că notificarea existentă la dos. fond, înregistrată sub nr. 1828/13.01.2011, nu cuprinde decât mențiunea referitoare la deschiderea procedurii insolvenței în formă generală față de debitoarea SC T. SA, precum și aspecte legate de împrejurarea dacă „debitoarea SC T. SA figurează în evidențele fiscale ale instituției bugetare, cu bunuri mobile și/sau imobile și care este valoarea lor de impunere”, ca de altfel și „comunicarea dacă, în trei ani anterior deschiderii procedurii și anume perioada 22.10.2007 – 22.10.2010, debitoarea a înstrăinat astfel de bunuri”, cu mențiunea de a comunica o copie a actului de înstrăinare.
în atare situație, Curtea apreciază că, în condițiile în care existau elemente ce probau posibila calitate de creditor bugetar a intimatei care, de altfel, este un creditor bugetar clasic, administratorul judiciar avea obligația notificării sale potrivit C.proc.civ., așa după cum, legal și temeinic a reținut și instanța de fond, nefiind suficientă publicarea notificării într-un ziar de largă circulație și în BPI pentru a se putea atrage sancțiunea tardivității cererii de admitere a creanțelor sale, depusă după termenul din 07.12.2010, stabilit de instanță.
S-a încercat a se susține că adresa nr. 70785/14.01.2011 comunicată intimatei ar acoperi eventualele carențe ale notificării, ori o astfel de susținere nu poate fi primită de Curte deoarece adresa nu poate echivala cu o notificare și, mai mult, aceasta este înaintată după depunerea tabelului preliminar al creanțelor debitoarei la Tribunalul Tulcea, respectiv 12.01.2011.
în același sens, reține Curtea că sus-menționata adresă nu cuprinde termenele fixate de către judecătorul sindic pentru etapele de desfășurare ale procedurii insolvenței, iar intimata, în raport de această adresă, a depus cererea de admitere a creanței sale în termen de 5 zile, fiind înregistrată la Tribunalul Tulcea pe data de 20.01.2011.
Concluzionând, Curtea apreciază că, legal și temeinic, instanța de fond a reținut, față de aspectele învederate, că în cauză nu poate opera sancțiunea tardivității depunerii cererii de declarare a creanței, cât timp, nu s-a realizat notificarea și, mai mult, cuantumul creanței declarate relevat de înscrisurile anexate cererii, probează caracterul cert, lichid și exigibil a sumei precizate, respectiv a sumei de 856.649 lei, verificarea realizându-se în limitele impuse de art. 66 din Legea nr. 85/2006.
Orice alte susțineri privind „o procedură de favoare, derogatorie față de ceilalți creditori, în ceea ce privește înscrierea creanțelor” sunt apreciate de Curte ca fiind nefondate și pe cale de consecință, urmează a fi respinse.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând și dispozițiile art. 312 C.proc.civ., Curtea respinge recursul, ca nefondat.
