Instanţa de administrativ poate dispune suspendarea executării unui act administrativ până la pronunţarea pe fond asupra cererii de anulare a actului, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi existenţa unei iminenţe de producere a unei pagube.
I.C.C.J., Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 4699 din 29 octombrie 2009
Prin cererca înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 5 decembrie 2008, reclamanta SC A. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta CNVM, suspendarea executării ordonanţei CNVM nr. 664 din 13 noiembrie 2008.
In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este acţionar al societăţii de investitii financiare SIF, deţinând un număr de 4.750.800 acţiuni, reprezentând 0,9152% din capitalul social.
La data dc 13 noiembrie 2008 pârâta prin atestatul nr. 341/2008 şi prin ordonanţele nr. 663 şi 664 constată că reclamanta împreună cu alte persoane fizicc şi juridicc deţin acţiuni ce depăşesc pragul maxim de 1% din capitalul social, contrar prevederilor art. 2861 din Legea nr. 297/2004 şi Instrucţiunilor CNVM nr. 1/2007.
Reclamanta a susţinut că, măsurile dispuse de pârâtă ar fi avut drept efect justificarea măsurii nelegale de a suspenda dreptul la vot al unui număr de acţionari, pentru realegerea membrilor consiliului de administraţie – persoane ce fac parte din acelaşi grup de interese.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 596 din 17 februarie 2009 a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta CNVM, ca neîntemeiată.
In motivarea soluţiei s-a reţinut că în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004, ordonanţa fiind emisă pentru aplicarea prevederilor art. 2861 iar nu pentru aplicarea prevederilor art. 283 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, ceea ce ar fi presupus verificări ale unor aspecte de fapt concrete.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A. SA, care a invocat ca temei legal prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi, fară a se raporta la vreunul dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., a susţinut că hotărârea instanţei de fond este greşită, cerând casarea acesteia şi admiterea cererii de suspendare a executării ordonanţei CNVM nr. 664 din 13 noiembrie 2008.
Recursul este nefondat.
Prin sentinţa recurată, Curtea de apel a respins cererea prin care societatea comercială a cerut suspendarea executării ordonanţei nr. 6104 din 13 noiembrie 2008 prin care CNVM a ordonat ca un număr de 30 societăţi comerciale, 4 persoane fizice şi emitentul de acţiuni SIF să se conformeze prevederilor art. 2861 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi ale Instrucţiunii nr. 1/2007 a CNVM, reţinând că cererea de suspendare nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.
Intr-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la cererea persoanei vătămate, instanţa de contencios administrativ poate dispune suspendarea executării unui act administrativ până la pronunţarea pe fond asupra cererii de anulare a actului, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi existenţa unei iminenţe de producere a unei pagube. Or, în cauză societatea comercială recurentă nu a probat în faţa instanţei de fond îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii legale. De altfel, nici în cererea de recurs, societatea comercială nu a reuşit să identifice cazul bine justificat şi nici iminenţa unei pagube, aşa cum cer prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi cum acestea sunt definite la art. 2 alin. (1) lit. ş) şi lit. t) din aceeaşi lege.
Astfel fiind, rezultă că soluţia de respingere a cererii de suspendare este legală şi temeinică, recursul de faţă fiind respins.
