în cazul în care faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive şi, în acelaşi timp, este împlinit termenul prescripţiei răspunderii penale, soluţia care primează este cea a achitării pentru lipsa unuia din elementele constitutive ale infracţiunii.
Prin sentinţa penală nr. 504 din 10.04.998, pronunţată în dosarul nr. 159/1996 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, inculpata A.K.M. a fost condamnată la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 45 din Legea nr. 26/1990, precum şi la 100.000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Conform art. 1 şi 10 din Legea nr. 137/1997, au fost constatate graţiate, integral şi condiţionat, cele două pedepse.
S-a luat act că S.C. „Kawadri Trade Company” S.R.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra imobilului proprietatea inculpatei şi s-a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Din actele şi lucrările cauzei, instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatei referitor la infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată, şi anume: declararea inexactă, cu ocazia înmatriculării unei la (art. 45 din Legea nr. 26/1990) şi folosirea cu rea-credinţă, în interes propriu, a bunurilor unei societăţi comerciale (art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990).
împotriva sentinţei a declarat apel inculpata, pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că ea nu a fost de rea-credinţă, că a respectat dispoziţiunile legale în materia existenţei şi funcţionării societăţilor comerciale, precum şi că existenţa acestui proces penal se datorează inducerii în eroare şi presiunilor exercitate de fostul ei soţ (martor în cauză), numitul A.K.N.
Prin decizia penală nr. 1.264 din 15.10.1998, ce a fost pronunţată în dosarul nr. 1.490/1998 al Tribunalului Bucureşti – secţia a ll-a penală, a fost admis apelul inculpatei şi, desfiinţându-se în parte sentinţa de fond, s-au dispus următoarele:
-în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală, a fost achitată inculpata pentru fapta prevăzută de art. 45 din Legea nr.
26/1990, iar în baza art. 181 Cod penal şi art. 91 Cod penal, s-a aplicat inculpatei sancţiunea administrativă a amenzii în sumă de 25.000 lei.
Conform art. 7 din Legea nr. 137/1997, s-a constatat că sancţiunea nu se mai execută.
-în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitată inculpata pentru fapta prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
împotriva deciziei astfel pronunţate a declarat recurs parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pentru nelegalitate şi netemeinicie, referitor la achitarea inculpatei şi la neaplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 124 Cod penal.
Curtea, examinând actele şi lucrările din dosarul cauzei, atât din prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, cofistată că recursul nu este fondat.
Privitor la primul motiv de recurs, Curtea constată că instanţa de apel a motivat în mod corespunzător şi convingător că reaua-credinţă – ce este o condiţie de existenţă a pericolului social al faptei – nu a fost dovedită în sarcina inculpatei, ci, dimpotrivă, de rea intenţie a fost aşa-zisa parte vătămată, fostul soţ al inculpatei şi partener de afaceri al acesteia (care, în urma vicierii relaţiilor de familie şi a divorţului, a generat stări de fapt ce au determinat cercetarea şi inculparea fostei soţii).
Astfel fiind, Curtea apreciază că este pe deplin întemeiată aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 181 Cod penal.
Referitor la cea de a doua infracţiune, pentru care s-a dispus achitarea ca urmare a lipsei intenţiei, Curtea constată că atât din probele testimoniale, cât şi din concluziile expertizei contabile, corborate cu întregul context al împrejurărilor şi relaţiilor de fapt, nu se poate desprinde cu certitudine – necesară pentru formarea convingerii instanţei asupra vinovăţiei – că inculpata a avut intenţia de a-şi însuşi sume de bani ori bunuri din patrimoniul firmei „Kawadri”, pentru ea ori pentru firma proprie.
Astfel fiind, în lipsa dovezilor privind latura subiectivă a infracţiunii, corect s-a procedat la achitarea inculpatei.
Cât despre motivul de recurs privind neaplicarea dispoziţiunilor vizând constatarea prescripţiei speciale (art. 124 Cod penal), este lesne de observat că, prin invocarea acestui motiv, se face o confuzie între primordialitatea dintre cazurile de împiedicare a punerii în mişcare sau exercitare a acţiunii penale, pe de o parte, şi cauzele care înlătură răspunderea penală, pe de altă parte.
Este evident că prevalenţă are lipsa vinovăţiei şi lipsa pericolului social, iar nu prescripţia răspunderii penale. A fi nevinovat este, evident, cu totul altceva decât a fi vinovat, dar să fi expirat termenul convenţional în interiorul căruia poţi fi tras la răspundere.
în consecinţă, pentru considerentele arătate, precum şi constatându-se că nu este incident în cauză nici unul dintre cazurile prevăzute de art. 385^9 Cod
procedură penală, ce pot conduce la casare, urmează a fi respins recursul de faţă, conform art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 871/1999) NOTA: în cazul achitării în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală, se consideră că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive, ceea ce conduce la inexistenţa ei.
în cazul prescripţiei răspunderii penale, fapta există, însă inculpatul nu mai este tras la răspundere penală după trecerea unui timp îndelungat de la săvârşirea infracţiunii.
Prescripţia răspunderii penale constă în stingerea raportului juridic penal de conflict născut prin săvârşirea unei infracţiuni, ca urmare a nerealizării lui într-un anumit termen prevăzut de lege.
Ca atare, între cazurile de achitare pentru lipsa intenţiei şi prescripţia răspunderii penale, primordială este soluţia achitării.
De altfel, făptuitorul are posibilitatea să ceară continuarea procesului penal chiar în situatia în care este împlinit termenul prescripţiei răspunderii penale. (Judecator Sofica Dumitrascu – sectia I penala CAB)
