Conform art.210 Cod penal, furtul săvârşit între soţi se urmăreşte penal numai la plângerea prealabilă a părţii vătămate, care, conform art.279 alin.2 lit.a Cod pr.penală, se adresează direct instanţei de judecată.
Această instanţă este judecătoria, indiferent de valoarea bunurilor sustrase, legea nefăcând nici-o diferenţiere sub acest aspect.
Prin plângerea penală înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu Severin sub nr. 11310/2005, partea vătămată S.A. a solicitat condamnarea inculpatei S.L., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 210 Cod penal.
În motivarea plângerii, a arătat că în data de 24 octombrie 2005, soţia sa S.L. a părăsit domiciliul conjugal, luând cu ea mai multe bunuri comune, precum şi bunuri proprii ale părţii vătămate, respectiv 2 recipiente sigilate ce conţin venin de viperă, în cantitate totală de 1493 gr.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 750.000 EURO, reprezentând contravaloarea veninului de viperă.
Prin sentinţa penală nr. 122 din 19 ianuarie 2006, pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, reţinându-se în esenţă că, furtul comis de partea vătămată a produs consecinţe deosebit de grave – valoarea pagubei fiind de peste 2.000.000.000 lei (aproximativ 35.000.000.000 lei ROL), fiind incidente dispoz. art. 209 alin.4 cod penal.
Reţinând că, potrivit dispoz. art. 27 Cod pr.penală, Tribunalul judecă în primă instanţă infracţiunea prev. de art. 209 alin.3 şi 4 Cod penal, instanţa a dispus conform celor de mai sus.
Prin sentinţa penală nr. 98 din 9 martie 2006, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Mehedinţi; s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus înaintarea dosarului Curţii de Apel Craiova, în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Mehedinţi a reţinut că, pentru infracţiunea prev. de art. 210 Cod penal, punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a părţii vătămate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 279 Cod pr.penală.
Cum, în speţă, actul de sesizare al instanţei îl constituie plângerea prealabilă formulată de partea vătămată, nu se poate susţine că, dacă valoarea bunurilor materiale ce formează obiectul plângerii este mai mare de 2.000.000.000 lei, prin infracţiunea dedusă judecăţii s-au produs consecinţe deosebit de grave, astfel încât încadrarea juridică a faptei ar fi aceea prev. de art. 2309 alin.4 cod penal şi competenţa ar reveni tribunalului.
S-a mai arătat că Tribunalul judecă în primă instanţă infracţiunile prev. de art. 209 alin.3 şi 4 Cod penal, însă în cazul acestei infracţiuni, punerea în mişcare a acţiunii penale se face prin rechizitoriul parchetului, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.
Procedând la soluţionarea conflictului negativ de competenţă, prin decizia penală nr.58 din 20 aprilie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosar nr.670/P/2006, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Hotărând astfel, Curtea a reţinut că, potrivit art. 210 Cod penal, furtul săvârşit între soţi se urmăreşte penal numai la plângerea prealabilă a părţii vătămate care, conform art. 279 alin.2 lit.a Cod pr.penală, se adresează direct instanţei de judecată.
Această instanţă este judecătoria, indiferent de valoarea bunurilor sustrase, legea nefăcând nici o diferenţiere sub acest aspect şi, potrivit principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguerre debemus” instanţa nu poate interpreta în alt sens.
Pe de altă parte, art.3851 lit.a Cod pr.penală, care reglementează calea de atac în privinţa infracţiunilor din categoria celor prev.de art.279 alin.2 lit.a Cod pr.penală, prevede că sunt supuse recursului sentinţele pronunţate de judecătorii.
Competenţa tribunalului, reglementată prin art. 27 pct. 1 lit. a Cod pr.penală, privind infracţiunea de furt cu consecinţe deosebit de grave, se referă doar la cazul în care instanţa este sesizată prin rechizitoriu şi nu la plângerea prealabilă, ca în cazul infracţiunii prev.de art.210 Cod penal.
