Instanţă de este în cazul contopirii mai multor pedepse,
instanţa de executare a ultimei hotărâri ( în sensul art.449 al 2 c.pr.p.),
respectiv prima instanţă de judecată (în sensul art.418 al. 1 c.pr.p. )
indiferent în ce grad de jurisdicţie hotărârea a rămas definitivă
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Brăila sub nr.1214/88/2008 din 04.08..2008 condamnatul S M a solicitat întreruperea executării pedepsei de 15 ani închisoare aplicată de Judecătoria Brăila.
Instanţa astfel sesizată,s-a pronunţat prin sentinţa penală nr. 1285 din 25.08.2008 în sensul că în temeiul art. 42 c. p.p.a declinat competenţa de soluţionare a cererii de întrerupere a executării pedepsei în favoarea Tribunalului Brăila. În temeiul art. 192 al 2 c.p.p. a lăsat cheltuielile judiciare în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că la data de 21.03.2008 a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Tulcea cererea privind intreruperea executarii pedepsei formulata de petentul condamnat S M, cu privire la pedeapsa de 15 ani inchisoare pentru infractiunea de omor.
In motivarea cererii, petentul a precizat ca tatal sau este grav bolnav si neajutorat.
Prin sentinta penala nr. 174/01.07.2008 a Judecatoriei Tulcea, s-a dispus declinarea competentei de soluitionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Braila, retinandu-se ca la data formularii cererii de intrerupere a executarii pedepsei petentul se afla incarcerat in Penitenciarul Braila.
Analizand cererea petentului condamnat prin prisma exceptiei invocate, instanta a constatat ca, in cauza, competenta de solutionare a cererii de intrerupere a executarii pedepsei apartine, potrivit art. 456 C.p.p. instantei de executare sau instantei in a carei raza teritoriala se afla locul de detinere, corespunzatoare in grad instantei de executare.
In speta, instanta de executare, ca instanta competenta material este tribunalul, petentul fiind condamnat pentru infractiunea de omor, iar instanta in a carei raza teritoriala se afla locul de detinere, corespunzatoare in grad instantei de executare este Tribunalul Braila, la momentul formularii cererii, astfel cum rezulta si din cererea sa, petentul aflandu-se detinut in Penitenciarul Braila.
In acest din urma caz se are in vedere locul de detinere unde condamnatul se afla la data introducerii cererii iar nu locul de detinere unde a fost transferat ulterior.
Asadar, determinarea instantei competente material se face prin raportare la instanta de executare a hotararii cu privire la care s-a formulat cerere de intrerupere. Or, in speta, hotararea cu privire la care s-a introdus cerere de intrerupere a executarii pedepsei este pronuntata de tribunal, ca instanta de executare, astfel ca instanta corespunzatoare in grad acesteia este Tribunalul Braila.Fata de toate aceste imprejurari, instanta apreciaza exceptia necompetentei materiale a instantei, ca intemeiata, motiv pentru care o va admite si va dispune declinarea competentei de solutionare a cauzei, in favoarea Tribunalului Braila.”
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr.2241/113/2008 la data de 23.09.2008 şi a avut un prim termen la data de 07. 10.2008.
Din actele şi lucrările cauzei Tribnalul reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr.211 din data de 11 octombrie 2005 a Tribunalului Tulcea,definitivă prin decizia penală nr.119 din data de 24 martie 2006 Curţii de Apel Constanţa petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor.
Prin sentinţa penală nr.831 din 16.04.2007 a Judecătoriei Brăila modificată prin decizia penală nr.226/16.07.2007 a Tribunalului Brăila,rămasă definitivă prin decizia penală nr. 631/R/19.11.2007 a Curţii de Apel Galaţi la data de 19.11.2007 petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare, o pedeapsă de 4 ani închisoare şi la două pedepse de câte 1 an închisoare.
Prin aceeaşi sentinţă s-au contopit pedepsele aplicate pentru faptele deduse judecăţii cu pedeapsa de 11 ani aplicată prin sentinţa penală nr.211/2005 a Tribunalului Tulcea, s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea sporită la 15 ani închisoare.
Din adresa nr. G210446/PBBR/B.E.D.din 30.09.2008 a Penitenciarului Brăila rezultă că petentul are de executat pedeapsa de 15 ani închisoare, a cărei executare a început la data de 31.03.2005.
Examinând situaţia de fapt, rezultată din cele două sentinţe şi adresa Penitenciarului amintită mai sus, prin prisma dispoziţiilor care reglementează instituţia instanţei de executare Tribunalul va reţine următoarele:
Potrivit art.418 din c.pr.p. hotărârea instanţei penale,rămasă definitivă la prima instanţă de judecată,la instanţa de apel sau la instanţa de recurs,se pune în executare de către prima instanţă de judecată.”
Din conţinutul textului menţionat,rezultă că este instanţă de executare, instanţa care judecă în primă instanţă o cauză.
Din perspectiva acestui text,în cazul de faţă,instanţă de executare este pentru pedepsa de 15 ani închisoare Judecătoria Brăila.
Este adevărat că pentru pedepsa de 11 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de omor,instanţa de executare a fost până la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus contopirea, Tribunalul Tulcea;însă după contopire instanţă de executare este instanţa de executare a ultimei hotărâri respectiv Judecătoria Brăila.
Acest din urmă aspect,rezultă din coroborarea textului art 418 al.1 c.pr.p.cu prevederile art.449 al.2 c.pr.p. potrivit căruia,,instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau în cazul când cel condamnat se află în stare de deţinere ori în executarea pedepsei la locul de muncă,instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau,după caz,unitatea unde se execută pedepsa.”
Concluzionând,Tribunalul va reţine că instanţă de executare este în cazul contopirii mai multor pedepse,instanţa de executare a ultimei hotărâri ( în sensul art.449 al 2 c.pr.p.) ,respectiv prima instanţă de judecată (în sensul art.418 al. 1 c.pr.p. ) indiferent în ce grad de jurisdicţie hotărârea a rămas definitivă.
În ceea ce priveşte,stabilirea instanţei competente în cazul întreruperii executării pedepsei, sediul materiei îl constituie prevederile art.456 c.pr.p. potivit cărora instanţa competenntă să dispună asupra întrruperii executării pedepsei este instanţa de executare sau instnţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau,după caz,unitatea unde se execută pedeapa la locul de muncă,corespunzătoar în grad instanţei de executare.”
Cu raţionamentele mai sus făcute, Tribunalul va reţine că în cauza de faţă, raportat la sentinţa penală nr.831din 16.04.2007 a Judecătoriei Brăila,competentă este Judecătoria Brăila ca instanţă de executare,aceiaşi instanţă fiind competentă şi sub aspectul existenţei în raza sa de competenţă a locului de deţinere respectiv a Penitenciarului Brăila.
Faţă de cele expuse ,Tribunalul, în temeiul art.42 al.1 c.pr.p.va declina competenţa în favoarea Judecătoriei Brăila iar în baza art.43 c.pr.p. va constata existenţa conflictului negativ de competenţă,va dispune suspendarea judecătii şi va trimite cauza Curţii de Apel Galaţi,instanţă ierarhic superioară comună,în vederea soluţionării incidentului ivit.
