C. pen., art. 72 alin. (1)
Având în vedere pericolul social concret creat de inculpat prin fapta sa – conducerea unui autovehicul sub influenţa băuturilor alcoolice chiar dacă instanţa de fond şi cea de apel au stabilit o corectă stare de fapt, nu i-au acordat valenţele corespunzătoare în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, stabilind o pedeapsă mult prea redusă în raport cu gradul ridicat de pericol al faptei.
Decizia penală nr. 338/R din 3 iunie 2005 – M.A.
Prin sentinţa penală nr. 2901 din 29 noiembrie 2004 a Judecătoriei Braşov, s-a dispus condamnarea inculpatului B.M. la o pedeapsă de un an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării acesteia pe durata unui termen de încercare de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în data de 3 iunie 2004 inculpatul B.M. a consumat împreună cu un prieten băuturi alcoolice, după care s-a urcat la volanul autoturismului său, pe care l-a condus pe strada Castanilor din municipiul Braşov, intenţionând să ajungă acasă.
Pe strada 13 Decembrie din municipiul Braşov, inculpatul a fost oprit în trafic de un echipaj de poliţie şi, întrucât prezenta semne vizibile ale unui consum anterior de băuturi alcoolice, a fost condus la Spitalul Judeţean Braşov unde, în urma recoltării probelor biologice, s-a stabilit că inculpatul a avut în sânge o îmbibaţie alcoolică de 2,25 g%o la orele 20.05, respectiv 2,20 g% la orele 21.05.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, criticând pedeapsa aplicată pentru netemeinicie, însă acest apel a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 179 din 28 martie 2005 a Tribunalului Braşov.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări judiciare aplicate inculpatului B.M., susţinând că fapta săvârşită de către acesta demonstrează un grad ridicat de pericol social care trebuie să se reflecte în cuantumul pedepsei.
Parchetul a solicitat ca în cadrul rejudecării să se dispună majorarea pedepsei aplicate inculpatului, cu menţinerea suspendării condiţionate ca modalitate de individualizare.
Recursul a fost apreciat ca fondat şi a fost admis, pentru următoarele considerente:
Instanţele au stabilit o corectă stare de fapt, căreia însă nu i-au acordat valenţele corespunzătoare în procesul de individualizare judiciară a pedepsei.
Astfel, inculpatul a consumat băuturi alcoolice şi, deşi nu era capabil să conducă autovehiculul pe drumurile publice fără a pune în pericol grav traficul rutier, s-a urcat la volanul propriului autoturism, pe care l-a condus pe o arteră circulată din municipiul Braşov, la o oră la care traficul rutier este deosebit de aglomerat.
Starea în care se afla inculpatul este relevată cu prisosinţă de începerea nereuşită de a scrie personal o declaraţie, aflată în dosarul de urmărire penală.
De altfel, această stare este confirmată în mod ştiinţific de buletinele de analiză toxicologică a alcoolemiei, constatându-se că inculpatul avea o alcoolemie deosebit de ridicată, precum şi de buletinul de examinare clinică, din care rezultă că anumite probe nici nu au putut fi executate de către inculpat (proba Romberg, păstrarea echilibrului la întoarcerea bruscă din mers), iar executarea altora a fost refuzată de către acesta (proba indice-nas şi ridicarea unor obiecte mici); de asemenea, s-a constatat că judecata inculpatului era incorectă, atenţia era dispersată, iar în spaţiu acesta era neorientat.
Din toate aceste caracterizări ale inculpatului rezultă fără nici un dubiu că acesta a acţionat în mod inconştient şi iresponsabil, punând în pericol deosebit de ridicat siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.
Pedeapsa stabilită de către prima instanţă şi menţinută de către instanţa de apel nu corespunde acestui grad de pericol social al faptei săvârşite de către inculpat, motiv pentru care, în urma admiterii recursului declarat de către Parchet în baza prevederilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., au fost casate hotărârile pronunţate în cauză în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, iar în cadrul rejudecării în aceste limite, pedeapsa a fost majorată la un an şi 6 luni închisoare şi, totodată, a fost schimbată modalitatea de individualizare a acesteia.
Această măsură nu echivalează cu negarea circumstanţelor favorabile ce caracterizează persoana inculpatului (44 de ani, studii superioare, cu atitudine procesuală sinceră), ci tocmai acestea sunt cele care determină o majorare limitată a pedepsei, doar la un an şi 6 luni închisoare, precum şi neluarea în considerare a posibilităţii ca pedeapsa să fie executată în regim de detenţie.
S-a dispus astfel ca executarea pedepsei de un an şi 6 luni închisoare să fie suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani, iar pe durata acestui termen de încercare condamnatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a)-d) C. pen.
Totodată, s-a impus inculpatului obligaţia prevăzută de art. 863 alin. (3) lit. e) C. pen., respectiv aceea ca pe durata termenului de încercare să nu conducă nici un vehicul.
