Legea nr. 165/2013: art. 1 alin. 2 , art. 21
Potrivit art. 1 alin. 2 Legea 165/2013 în situaţia în care restituirea în natură nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea investită cu soluţionarea cererii, măsurile prevăzute de Legea 18/1991 solicitate potrivit dispoziţiilor acestei legi, precum şi măsura compensării prin puncte prevăzută în capitolul III al Legii 165/2013.
Potrivit art. 1 alin. 2 Legea 165/2013 în situaţia în care restituirea în natură nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea investită cu soluţionarea cererii, măsurile prevăzute de Legea 18/1991 solicitate potrivit dispoziţiilor acestei legi, precum şi măsura compensării prin puncte prevăzută în capitolul III al Legii 165/2013.
Pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, în vederea acordării de măsuri compensatorii, potrivit prevederilor art. 21 din Legea 165/2013, evaluarea imobilului se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii şi se exprimă în puncte, fiecare punct având valoarea de un leu.
Pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, în vederea acordării de măsuri compensatorii, potrivit prevederilor art. 21 din Legea 165/2013, evaluarea imobilului se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii şi se exprimă în puncte, fiecare punct având valoarea de un leu.
Nemulţumirea apelanţilor faţă de valoarea despăgubirii stabilite prin decizie, comparabil cu valoarea de piaţă a terenului ce ar rezulta din ofertele de vânzare pentru terenuri, din publicaţiile locale, nu este de natură a înlătura dispoziţiile legale menţionate anterior referitoare la modalitatea de evaluare imobilelor ce fac obiectul actului normativ în discuţie. Legiuitorul a înţeles să reglementeze modalitatea de evaluare a imobilelor prin Legea nr. 165/2013, care satisface exigenţele Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, neexistând cadru legal pentru evaluarea bunului în modalitatea solicitată de apelanţi. Din această perspectivă, nu se aduce atingere art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1270 din 23.09.2014 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. 41496/3/2013 s-a respins contestaţia formulată de reclamanţii C. I. şi C. A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor din cadrul Guvernului României.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că potrivit grilei notariale pentru anul 2013 terenurile arabile de pe raza comunei Sâncraiu de Mureş au o valoare de 5 lei/mp, valoare aplicată în cauză de către pârâtă la evaluarea despăgubirii cuvenite reclamanţilor, astfel că pentru suprafaţa de 0,57 ha despăgubirea stabilită prin decizia atacată apare ca fiind corect calculată la suma de 28500 lei.
În ce priveşte solicitarea reclamanţilor de a se dispune restituirea suprafeţei de 5700 mp teren pe un alt amplasament de aceeaşi valoare în comună sau în apropierea acesteia, tribunalul a reţinut că, faţă de imposibilitatea, recunoscută de reclamanţi, de restituire în natură şi inexistenţa a unor terenuri disponibile, o astfel de soluţie nu poate fi pronunțată, întrucât s-ar ajunge la situaţia în care hotărârea nu poate fi pusă în executare, datorită inexistenţei unor terenuri disponibile.
Împotriva acestei hotărâri reclamanţii au declarat apel, solicitând schimbarea sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii formulate.
În motivarea căii de atac promovate, au arătat că sentinţa atacată este nelegală, întrucât suma la care a fost evaluat terenul nu reprezintă valoarea reală a acestuia.
Apelanţii au arătat că valoarea de piaţă a terenului este de 25 – 30 euro/m.p., subliniind că o despăgubire într-un cuantum rezonabil ar trebui să aibă în vedere o valoare de 20-25 euro/m.p., iar nu de 5 lei/m.p. cum s-a stabilit, întrucât, altfel, s-ar ajunge la încălcarea prevederilor art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, arătând că hotărârea atacată este temeinică şi legală.
Intimata a arătat că evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii şi se exprimă în puncte, rezultând pentru terenul în litigiu valoarea de 28.500 lei.
Prin răspunsul la întâmpinare, apelanţii au arătat că valoarea despăgubirii este derizorie, fiind de 30-35 de ori mai mică decât valoarea reală a imobilului.
În dovedire, s-au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: adresa Primăriei comun ei Sâncraiu de Mureş nr. 2942 din 28 mai 2010 (fila 9 dosar), extras din fişa de evaluare întocmită de SC R. T. SRL (fila 25 dosar).
Examinând sentinţa atacată din perspectiva motivelor invocate, instanţa de control judiciar a constatat următoarele:
Antecesorului reclamanţilor i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 3,66 ha, cu 0,57 ha mai puţin decât avea dreptul, la nivelul comunei fiind aplicat un procent de 15% reducere şi s-a emis Titlul de proprietate nr. 100743 din 1993.
Potrivit grilei notariale pentru anul 2013 terenurile arabile de pe raza comunei Sâncraiu de Mureş au o valoare de 5 lei/mp, astfel că pentru suprafaţa de 0,57 ha despăgubirea este în valoare de 28500 lei.
Faţă de cele reţinute anterior, criticile apelanţilor referitoare la valoarea despăgubirii, din perspectiva modalităţii de aplicare a prevederilor legale incidente sunt nefondate, instanţa constatând că prin decizia contestată, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a aplicat corect dispoziţiile legale menţionate anterior.
Cât priveşte nemulţumirea apelanţilor faţă de valoarea despăgubirii stabilite prin decizie, comparabil cu valoarea de piaţă a terenului ce ar rezulta din ofertele de vânzare pentru terenuri, din publicaţiile locale, aceasta nu este de natură a înlătura dispoziţiile legale menţionate anterior referitoare la modalitatea de evaluare imobilelor ce fac obiectul actului normativ în discuţie. Legiuitorul a înţeles să reglementeze modalitatea de evaluare a imobilelor prin Legea nr. 165/2013, care satisface exigenţele Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, neexistând cadru legal pentru evaluarea bunului în modalitatea solicitată de apelanţi. Din această perspectivă, instanţa a constatat că nu se aduce atingere art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru considerentele expuse, Curtea a constatat că hotărârea atacată este legală şi temeinică, urmând a fi păstrată, astfel că în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi.
