La ordine fiind soluţionarea recursului declarat de pârâta DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE VRANCEA, cu sediul în Focşani, B-dul independenţei nr.24, judeţul Vrancea, împotriva sentinţei civile nr.66/09.05.2006 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr.91/C+C/2006.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns intimata S.C. “CALIPSO IMPEX” S.R.L. FOCŞANI prin avocat Ciobotaru Mircea conform delegaţiei depuse la dosar, lipsă fiind recurenta D.G.F.P.Vrancea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Întrebată fiind partea prezentă declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatei, având cuvântul, solicită faţă de motivele în fapt şi în drept invocate şi în concluziile scrise pe care le depune la dosar, respingerea recursului ca fiind nefondat, şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
C U R T E A
A s u p r a recursului în contencios de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, concluziile orale ale părţilor, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr.91/2006 la Tribunalul Vrancea, reclamanta S.C. “CALIPSO IMPEX” S.R.L. FOCŞANI, a solicitat anularea Deciziei nr.2/6 ianuarie 2006 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea şi a actului de control nr.29950/1 noiembrie 2005, prin care s-au stabilit obligaţii bugetare în sumă de 25.129 lei debit, 203.933 lei dobândă şi 20.449 lei penalităţi.
Tribunalul Vrancea, prin sentinţa nr.66 din 9 mai 2006 a admis acţiunea, dispunând anularea celor două acte şi exonerarea de la plata sumei.
În motivarea sentinţei, prima instanţă a reţinut că reclamanta a beneficiat de convenţia de eşalonare la plată a obligaţiei fiscale, nr.68/2002, pe care a achitat-o integral, atât din preţul de vânzare active cât şi din alte surse.
A fost îndepărtată susţinerea intimatei, în sensul că aplicabile cauzei sunt dispoziţiile O.G.nr.40/2002, argumentându-se că actul normativ citat, a fost abrogat prin O.G.nr.26/2005, care, admite posibilitatea achitării debitelor reeşalonate din încasările determinate de vânzarea de active, chiar dacă, intenţia de vânzare, nu a fost anunţată, organului fiscal.
În cauză, fiind efectuată expertiza contabilă, instanţa de fond şi-a însuşit concluziile acesteia, reţinând că reclamanta, avea achitate obligaţiile fiscale restante şi curente către bugetul de stat, pe data când a fost anunţată de anularea convenţiei de eşalonare.
Î m p o t r i v a sentinţei instanţei de fond, a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea, invocând motive de nelegalitate, ale acesteia.
Se susţine într-un prim rând că, prima instanţă, a greşit atunci când, a considerat că dispoziţiile O.U.G.nr.40/2002 nu şi-ar găsi aplicabilitatea în cauză, întrucât, au fost abrogate prin O.G.nr.26/2005.
Or, art.2 alin.1 din O.U.G.nr.26/2005 prevăd că, înlesnirile la plată acordate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se vor derula potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la data acordării.
Instanţa de fond a greşit şi atunci când şi-a argumentat opinia pe faptul că S.C.”IMPEX CALIPSO”S.R.L. putea să înstrăineze din activele sale, fără să anunţe intenţia sa, organului fiscal.
În felul acesta, au fost încălcate disp.art.3 alin.1 din Legea nr. 244/15.07.2005, care prevăd că înlesnirile la plată se menţin pentru debitori, sub condiţia îndeplinirii şi a celorlalte cerinţe şi anume, constituirea garanţiei în cuantumul prevăzut de cap.III în pct.4 din Convenţia nr.68/2002 şi dovada că nu a înstrăinat active pe perioada derulării convenţiei.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei şi în rejudecare, respingerea acţiunii reclamantei.
Recursul s-a declarat în termen legal şi este scutit de taxă de timbru.
Recursul este nefondat.
Se precizează că, organele fiscale au calculat obligaţii de plată în sarcina contestatoarei, ca derivând din încetarea Convenţiei de eşalonare la plată nr.68/15.10.2002, pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art.7 pct.6 din O.M.F.P. nr.580/2002.
Ordinul nr.580/2002 al Ministerului de Finanţe Publice a fost emis în aplicarea O.G.nr.40/2002 şi conţine Normele Metodologice de aplicare a acestui act normativ.
Cum O.G.nr.40/2002 a fost abrogată explicit prin O.G.nr.26/2005, este evident că nici ordinul menţionat nu-şi mai produce efectele, în ce priveşte calcularea pretinselor datorii, derivate din încetarea Convenţiei de eşalonare la plată de care a beneficiat reclamanta.
O.G. nr.26/2005, reluând problema acordării înlesnirilor la plată a obligaţiilor bugetare restante, prevede în art.III alin.6 că, pentru debitorii care au stins anticipat ratele eşalonate, aceştia beneficiază în continuare de înlesniri, dacă au fost îndeplinite şi celelalte condiţii, respectiv obligaţiile restante şi curente la bugetul de stat să fie achitate.
Expertiza contabilă, confirmă că până la notificarea reclamantei despre anularea Convenţiei de eşalonare la plată, toate obligaţiile erau achitate, fie că este vorba de obligaţii restante fie că sunt cele curente, la bugetul de stat.
Recurenta însuşi recunoaşte prin motivele scrise de recurs că, la data apariţiei Legii nr.244/2005 privind aprobarea, modificarea şi completarea O.U.G. nr.26/2005, reclamanta, nu avea rate restante din eşalonare – alin.3 poz.3 motive recurs, pentru că la alin.5 din aceleaşi motive, să revină, afirmând că reclamanta nu putea beneficia de prevederile actului normativ citat, pentru că nu stinsese anticipat ratele eşalonate la data publicării legii.
Recurenta nu manifestă consecvenţa în raţionamentul său, făcând afirmaţii contradictorii.
Din probatoriul administrat, rezultă că reclamanta a fost notificată asupra încetării Convenţiei de eşalonare nr.68/2002, pe data de 11 noiembrie 2005, prin adresa nr.29950 din aceiaşi dată, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea.
La 11 noiembrie 2005 însă, reclamanta avea achitate toate obligaţiile restante şi curente la bugetul de stat, cu precizarea că ultima plată a fost făcută anterior notificării, pe data de 25 octombrie 2004, iar această susţinere este confirmată prin expertiza contabilă, care a cercetat situaţia contabilă a S.C.”CALIPSO IMPEX”S.R.L.
În mod corect, instanţa de fond a reţinut că noua lege, respectiv nr.244/2005 admite posibilitatea achitării debitelor restante la bugetul de stat şi din încasările obţinute din vânzarea de active, chiar dacă intenţia de vânzare nu a fost anunţată organului fiscal.
În acest sens art.III alin.6 din O.U.G.nr.26/2005.
Cu facturile nr.1732238, 1732239 din 22 octombrie 2004, S.C.”CALIPSO IMPEX”S.R.L. a înstrăinat ( vândut) active, iar cu foile de vărsământ nr.42272, 422704, 42275 şi 42276 din 22 octombrie 2004 şi chitanţele nr.0504539 şi 0544540 din 25 octombrie 2004, sumele obţinute, au fost vărsate în contul obligaţiilor fiscale, aceste acte, fiind anterioare, notificării.
Faţă de cele expuse, Curtea, văzând şi disp.art.312 Cod proc.civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE VRANCEA, cu sediul în Focşani, B-dul independenţei nr.24, judeţul Vrancea, împotriva sentinţei civile nr.66/09.05.2006 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr.91/C+C/2006.
I r e v o c a b i l ă.
pronunţată în şedinţă publică azi 12 octombrie 2006.
