Prin sentinţa civilă nr. 1386/18.12.2007, Judecătoria Sighişoara a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi a admis în parte acţiunea formulată de C. E., C. N. şi M.E. în contradictoriu cu pârâţii P. G. şi P.L. stabilind linia de graniţă între imobilele părţilor conform anexei 1 la expertiza topografică efectuată în cauză;Pârâţii au fost obligaţi să închidă cele două ferestre practicate în peretele de protecţie de lemn aflat înspre proprietatea reclamanţilor; Instanţa a făcut aplicarea art. 274 Cod procedură civilă.
Prin Decizia civilă nr. 317 din 28 oct. 2008 Tribunalul Mureş a admis apelurile părţilor a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul obligării pârâţilor să mute plantaţia de viţă –de – vie la o distanţă de 0, 5 m faţă de linia de graniţă; să mute construcţiile identificate în expertiză la punctele C4, C5 la o distanţă corespunzătoare astfel încât să nu cauzeze prejudicii proprietăţii reclamanţilor.
Prin aceiaşi decizie au fost reduse cheltuielile de judecată la care au fost obligaţi pârâţii de la suma de 1193 lei la suma de 895,65 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut următoarele:
În raport de starea de fapt, în mod greşit s-a reţinut de prima instanţă faptul că viţa- de –vie este amplasată la o distanţă de 0,5 m de linia de graniţă, respectiv de peretele construcţie reclamanţilor, iar atelierul, cuptorul şi WC-ul sunt amplasate la o distanţă corespunzătoare.
Astfel, potrivit celor constate la faţa locului, viţa-de-vie este situată la o distanţă de 10 cm de zidul reclamanţilor, acesta prezentând umezeală pe o înălţime de 50 cm de la sol. Potrivit prevederilor 607 Cod civil, nu se pot face plantaţii la o distanţă mai mică de jumătate de metru faţă de linia despărţitoare a două fonduri.
De asemenea, potrivit prevederilor art.610 Cod civil, nu se poate construi un cuptor sau o magazie sau alte construiţi lipite de zidul vecin decât cu respectarea unei distanţe corespunzătoare, astfel încât să nu se aducă vătămare vecinului. În speţă, WC-ul şi cuptorul sunt lipite de zidul construcţiei reclamanţilor apelanţi, iar această situaţie cauzează prejudicii acestora prin menţinerea umezelii în zidul imobilului.
În ceea ce priveşte apelul pârâţilor, instanţa a constatat, pe de o parte, că potrivit prevederilor art. 584 Cod civil cheltuielile grăniţuirii se suportă pe jumătate, iar pe de altă parte, faptul că prin acţiunea ce face obiectul prezentei cauze reclamanţii au formulat mai multe petite, iar nu numai cel privind grăniţuirea.
Astfel, Tribunalul a constatat că în privinţa capătului de cerere vizând grăniţuirea cheltuielile de judecată efectuate în cauză care se justifică a fi suportate în egală măsură de către părţi, constând în onorariul expertului, care a fost în cuantum de 580,74 lei conform chitanţei de la fila 46 şi taxa de timbru aferentă acestui petit de 19 lei. Constatând că potrivit chitanţelor aflate 24 şi 46 aceste sume au fost avansate de reclamanţi, se impune ca pârâţii să suporte jumătate din cuantumul acestora, respectiv 299,87 lei. În ceea ce priveşte onorariul avocaţial, în cuantum de 500 lei, conform chitanţei de la fila 93, precum şi taxa judiciară de timbru aferentă celorlalte petite, în cuantum de 95,5 lei, instanţa a apreciat că întrucât pârâţii au căzut în pretenţii, fiind admise şi celelalte capete de cerere din acţiunea reclamanţilor, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, aceştia trebuie să le suporte integral.
Apreciind asupra celor de mai sus instanţa de fond s-a pronunţat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii.
Recurenţii au invocat în drept prevederile art. 304 pct. 7şi 9 Cod procedură civilă coroborat cu dispoziţiile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de nelegalitate recurenţii au reiterat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor C. N. jun. şi M. E.
Pe fondul cauzei recurenţii au arătat că instanţa de apel a aplicat greşit prevederile art. 607, 610 şi 615 Cod civil în sensul în care atât construcţiile cât şi viţa-de-vie respectă distanţa legală faţă de linia de graniţă.
Reclamanţii intimaţi au formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a recursului declarat.
Cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale active.
Instanţa va respinge această excepţie având în vedere împrejurarea că reclamanţii M. E. şi C. N. junior sunt copii (deci moştenitori) proprietarului tabular, decedat în prezent- C.N. Reclamanţii au făcut dovada acceptării tacite a succesiunii pe de o parte iar pe de altă parte potrivit dispoziţiilor art. 653 Cod civil descendenţii (reclamanţii în prezenta cauză), au de drept posesiunea succesiunii din momentul morţii defunctului.
Având în vedere aceste aspecte, instanţa de recurs a apreciat ca fiind neîntemeiată, excepţia invocată de recurenţi.
Instanţa reţine că „excepţia lipsei de interes” invocată prin acelaşi memoriu de recurs nu se impune a fi analizată întrucât în dezvoltarea acesteia recurenţii au invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă intitulându-şi greşit acest motiv de nelegalitate. Nu în ultimul rând, având cuvântul în dezbateri recurenţii nu au mai susţinut această excepţie.
Cu referire la fondul cauzei, Curtea a reţinut următoarele:
Părţile deţin în proprietate imobile învecinate situate în Sighişoara.
Instanţa de apel a avut în vedere procesul verbal de cercetare la faţa locului (fila 67) potrivit căruia plantaţia de viţă-de-vie se află situată la cca. 10 cm de zidul casei reclamanţilor.
În mod greşit instanţa de apel a înlăturat constatările expertului privitoare la distanţa, faţă de linia de graniţă, a plantaţiei de viţă-de-vie precum şi a cauzei înfiltraţiilor de apă în fundaţia casei.
Curtea a apreciat că faţă de posibilităţile şi cunoştinţele tehnice ale expertului se impun a fi reţinute concluziile acestuia.
În acest sens cu privire la plantaţia de viţă-de-vie, aceasta se află la o distanţă legală nefiind incidente prevederile art.607 Cod civil (fila 55). Cauza infiltraţiilor de apă este explicată de expert ca provenind din configuraţia terenului, acesta fiind în pantă şi favorizând scurgerea apelor pluviale către aceasta.
Cu referire la construcţiile C4 şi C5 deşi reclamanţii intimaţii au invocat împrejurarea că acestea sunt construcţii noi nu au dovedit acest lucru.
Pe de altă parte potrivit aceleiaşi expertize cele două construcţii sunt situate ca şi imobilul reclamanţilor pe linia de graniţă a celor două proprietăţi. Conform constatărilor expertului dată fiind înălţimea celor două construcţii (C4 şi C5) apele meteorice se scurg pe terenul pârâţilor fără a aduce vreo vătămare imobilului reclamanţilor. Astfel fiind, Curtea apreciază ca fiind incidente dispoziţiile art.610 teza ultimă Cod civil.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea a admis recursul declarat de pârâţi, a modificat în parte hotărârea atacată în sensul că a respins apelul declarat de reclamanţii C. E, C. N. jun. şi M. E, menţinând din cuprinsul deciziei dispoziţiile privind cheltuielile de judecată ocazionate de judecata fondului precum şi menţiunea privind celelalte dispoziţii menţinute în apel şi cuprinse în sentinţa judecătoriei.
