Expertiza medico-legală psihiatrică. Acte medico-legale cu concluzii
contradictorii.
Existenţa a două rapoarte de expertiză medico-
legală psihiatrică privitoare la acelaşi inculpat,
care concluzionează diferit asupra
discernământului acestuia, impuneau obligaţia
instanţelor de a dispune efectuarea unei noi
expertize medico-legale la nivelul I.N.M.L.
„Mina Minovici” Bucureşti, care să stabilească
dacă la data comiterii faptelor, inculpatul avea sau
nu discernământ.
(decizia penală nr.92/R/3.03.2005)
Prin sentinţa penală nr.299 din 14 mai 2004 pronunţată de
Judecătoria Curtea de Argeş, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a Cod
procedură penală, a fost achitat inculpatul-parte vătămată M.V. pentru
infr.prev.de art.193 din Codul penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e Cod procedură penală şi
art.48 Cod penal, a fost achitat acelaşi inculpat-parte vătămată pentru
infr.prev.de art.180 alin.2 Cod penal.
În baza art.181 alin.1 Cod penal, a fost condamnat partea
vătămată-inculpat A.P. la 1 an închisoare, dispunându-se suspendarea
condiţionată a executării pedepsei potrivit art.81 Cod penal pe durata
termenului de încercare de 3 ani, stabilit în conformitate cu disp.art.82 din
Codul penal.
A fost admisă în parte cererea părţii civile M.V. şi a fost obligat
partea vătămată-inculpat A.P. la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de
daune morale.
În baza art.162 alin.1 Cod procedură penală rap.la art.113 din
Codul penal s-a dispus luarea faţă de inculpatul-parte vătămată M.V. a
măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical până la însănătoşire.
În motivarea sentinţei, s-a reţinut că, la data de 4 septembrie 2003,
în timp ce părţile se aflau la cules de prune, între acestea a avut loc un
conflict datorat faptului că inculpatul-parte vătămată M.V. i-a cerut părţii
vătămate-inculpat A.P. să nu mai treacă pe terenul său cultivat cu porumb,
ocazie cu care cei doi s-au lovit reciproc. În urma loviturilor primite, partea
vătămată-inculpat A.V. a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru
vindecare 13-14 zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul-parte vătămată M.V. a
suferit leziuni traumatice multiple la nivelul feţei şi capului, precum şi a
membrelor superioare, prezentând chiar o factură parcelară epifiză distală,
radius drept, fără deplasare, produse prin lovire cu un corp dur, care au impus
imobilizarea mâinii drepte în aparat ghipsat şi 55 zile de îngrijiri medicale de la
producere.
Din raportul de expertiză psihiatrică întocmit de L.M.L. Argeş la
data de 11 martie 2004, rezultă că M.V. prezintă sindrom deteriorativ psihic
global şi că la 4 septembrie 2003, data comiterii faptei, avea discernământul
abolit.
Prin decizia penală nr.476 din 14 decembrie 2004, Tribunalul
Argeş a admis apelul declarat de partea vătămată-inculpat A.P., a desfiinţat în
parte sentinţa, a înlăturat achitarea inculpatului-parte vătămată M.V. pentru
infr.prev.de art.180 alin.2 Cod penal şi, în baza acestui text de lege, l-a
condamnat la 5.000.000 lei amendă penală.
În considerentele deciziei se reţine că, soluţia de achitare a părţii
vătămate-inculpat M.V. este nelegală faţă de împrejurarea că, din raportul de
expertiză psihiatrică întocmit în apel, la data săvârşirii faptei, acesta avea
discernământul mult diminuat, iar nu abolit, aşa cum s-a reţinut în urma
concluziilor primei expertize efectuate în cauză şi, în raport de care, instanţa
de fond a dispus exonerarea sa de răspundere penală.
Prin decizia penală nr.92/R/3 martie 2005, Curtea de Apel Piteşti
a admis recursurile declarate de inculpatul-parte vătămată M.V. şi de partea
vătămată-inculpat A.P., a casat hotărârile şi a reţinut cauza spre rejudecare,
dispunând potrivit art.15 lit.b din O.G.nr.1/2000, efectuarea unei noi
expertize medico-legale la nivelul Institutului de Medicină Legală „Mina
Minovici” Bucureşti privind pe inculpatul-parte vătămată M.V., expertiză care
să stabilească dacă la data de 4 septembrie 2003, acesta a avut discernământul
faptelor sale.
În motivarea deciziei, s-a reţinut că, la instanţa de fond, s-a depus
raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.1069/A1 din 9 decembrie
2003, întocmit de S.M.L. Argeş prin care se concluzionează că inculpatul
M.V. are discernământul abolit, iar în completarea aceluiaşi raport se reţine
că, acesta prezintă sindrom deteriorativ psihic global, afecţiune care-i conferă
abolirea discernământului, recomandându-se aplicarea prevederilor art.113
din Codul penal.
La solicitarea instanţei de apel, a fost întocmit un alt raport de
expertiză medico-legală psihiatrică, care concluzionează că numitul M.V.
prezintă stare psihopatoidă post TCC cu elemente deteriorative, având
discernământul mult diminuat.
În funcţie de concluziile celor două rapoarte de expertiză medico-
legale psihiatrice,instanţele de fond şi apel au apreciat contradictoriu în
privinţa vinovăţiei inculpatului, prima instanţă, achitând pe inculpat pe
motivul că nu are discernământ, iar tribunalul, condamnând acelaşi inculpat,
pe motivul că are discernământ, este adevărat, diminuat.
Având în vedere aceste concluzii contradictorii ale celor două
rapoarte de expertiză medico-legale psihiatrice la care se adaugă şi faptul că,
unii dintre medicii care au examinat pe inculpatul-parte vătămată M.V., se
regăsesc în componenţa ambelor comisii care au apreciat contradictoriu cu
privire la discernământul acestuia, instanţa de recurs a dispus, în conformitate
cu disp.art.15 lit.b din O.G.nr.1/2000 privind organizarea activităţii şi
funcţionarea instituţiilor de medicină legală, efectuarea unei noi expertize
medico-legale care să stabilească dacă la data de 4 septembrie 2003, reţinută
ca dată a săvârşirii faptei, M.V. a avut discernământul faptelor sale.
