Potrivit art. 212 alin. 1 Cod procedură civilă dacă instanţa nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză.
În condiţiile în care cu ocazia judecării cauzei în primă instanţă, pentru evaluarea imobilului supus partajului şi stabilirea sultei cuvenite reclamantului s-au efectuat trei expertize, toate având aceeaşi valoare probantă, iar instanţa s-a oprit doar la una dintre expertize, fără a motiva acest lucru, instanţa de apel trebuia să ordone efectuarea unei contraexpertize, la care să participe trei experţi.
Prin sentinţa civilă nr. 565 din 22 noiembrie 2007, pronunţată de Judecătoria Topliţa, a fost admisă acţiunea reclamantului S.F. formulată în contradictoriu cu pârâţii S. M. şi S. O, precum şi acţiunea reconvenţională formulată de pârâtul S. M. şi, în consecinţă: s-a constatat că bunul supus împărţelii îl reprezintă imobilul situat în oraşul B. reclamantul şi pârâţii fiind coproprietari în cote de 5/12, 5/12 şi 2/12 parte; s-a stabilit că valoarea imobilului este de 253.300 lei conform raportului de expertiză întocmit de experta K. I, s-a dispus partajarea imobilului prin atribuirea în natură pârâţilor S.M. şi S.O, cu păstrarea cotelor părţi avute; au fost obligaţi pârâţii la plata unor sulte în favoarea reclamantului de 108.042 lei S.M. şi de 43.216 lei S.O. şi s-au compensat cheltuielile de judecată.
Pârâtul S.M. nemulţumit de dezlegarea pricinii, a declarat apel, solicitând schimbarea hotărârii atacate, pentru trei motive. În primul rând, pârâtul susţine că, în mod nelegal, prima instanţă a ţinut cont de dezlegarea pricinii doar de părerea unui expert, în condiţiile în care, alţi doi experţi au fost consultaţi în cauză. În al doilea rând, după părerea pârâtului, instanţa a acordat mai mult decât a cerut, deoarece sultele stabilite în sarcina celor doi pârâţi depăşesc valoarea cotei de 5/12 parte a reclamantului.
În al treilea rând, pârâtul este nemulţumit de faptul că, la stabilirea sultei, nu s-a avut în vedere investiţiile pe care le-a efectuat, pe cheltuiala sa, la imobil.
Apelul a fost admis prin decizia civilă nr. 18/19 februarie 2008 şi, în consecinţă, a atribuit imobilul supus partajului celor doi pârâţi în indiviziune, i-a obligat pe aceştia la plata unei sulte de 108.042 lei, a respins cererea reconvenţională ca neîntemeiată şi a menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate.
Pârâtul S.M. a declarat recurs împotriva acestei decizii, invocând în principiu aceleaşi critici ca şi în apel.
Astfel, pârâtul s-a arătat nemulţumit pentru faptul că la dezlegarea pricinii s-a ţinut cont doar de unul dintre rapoartele de expertiză şi a fost obligat împreună cu cealaltă în solidar la plata sultei, deşi fiecare dintre pârâţi au obligaţie separată în acest sens.
În fine, pârâtul s-a arătat nemulţumit de faptul că la stabilirea sultelor nu s-au avut în vedere cheltuielile pe care le-a făcut pentru reamenajarea casei.
Intimatul S.F. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu motivarea că, în mod corect prima instanţă a avut în vedere, la stabilirea sultelor, lucrarea expertei K.I, deoarece, celelalte rapoarte de expertiză au fost efectuate pro causa şi sunt departe de adevăr.
Verificând decizia atacată, Curtea a constatat că recursul este întemeiat, din următoarele considerente:
În fapt, reclamantul şi cei doi pârâţi sunt coproprietari ai imobilului supus partajului. Părţile nu au contestat calitatea lor de coproprietari şi nici cota deţinută de fiecare în parte.
Pentru a stabili modul de partajare a bunului comun, după admiterea în principiu a acţiunii, prima instanţă a dispus efectuarea unei expertize de specialitate pentru evaluarea imobilului. Ulterior, a dispus efectuarea a încă două expertize, fără însă a motiva administrarea acestor noi probe.
Ca urmare, în judecarea fondului pentru evaluarea aceluiaşi imobil s-au efectuat trei expertize, toate având aceeaşi valoare probantă.
La soluţionarea cauzei, prima instanţă s-a oprit doar la una dintre expertize, fără a motiva acest lucru. Rapoartele întocmite în cauză sunt esenţiale în dezlegarea pricinii, fiecare propunând valori diferite a imobilului supus partajului. Potrivit art. 212 alin.1 Cod procedură civilă, instanţa trebuia să dispună efectuarea unei expertize motivat ori, acest lucru nu s-a întâmplat.
Deşi pârâtul critică hotărârea primei instanţe şi sub acest aspect, instanţa de apel nu l-a analizat.
Prin urmare, Curtea a constatat că pentru stabilirea sultelor cuvenite reclamantului s-au efectuat trei expertize, valoarea lor probantă neputând fi diferenţiată. În această situaţie, în baza criticilor aduse în apel şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, raportat la art. 295 alin. 2 Cod procedură civilă, instanţa de apel trebuia să ordone efectuarea unei contraexpertize la care să participe trei experţi.
Fiind incident motivul de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, şi cum în cauză se impune efectuarea unei contraexpertize, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Harghita.
În rejudecare, instanţa de apel va avea în vedere că obligaţia de plată a unei sulte este individuală pentru cei doi pârâţi coproprietari, suma urmând a fi determinată în raport cu cota pe care o deţin.
De asemenea, dacă instanţa de apel va ajunge la concluzia că cei doi pârâţi vor rămâne în coproprietate a imobilului supus partajului, va trebuie să determine cota pe care o vor deţine în continuare cei doi coproprietari, cu menţiunea că devălmăşia este caracteristică numai coproprietăţii între soţi.
Pentru cheltuielile pe care pârâtul recurent le pretinde că le-a făcut la imobilul supus partajului, instanţa de apel îi va pune în vedere că, potrivit art. 1169 Cod civil, are obligaţia de a le dovedi.
