Litigii cu profesioniştii: asigurare dovezi – recurs inadmisibil potrivit n.c.p.c.


Instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei cereri de asigurare dovezi, constând în esență în administrarea prin intermediul instanței a unei expertize de specialitate. Procedura propriu-zisa este reglementata de dispozițiile art. 359-363 din Codul de procedură civilă.

Potrivit disp.art.361 al.1 din Codul de procedură civilă, încheierea de admitere a cererii de asigurare este executorie şi nu este supusă niciunei căi de atac. Textul de lege este cât se poate de clar şi lipsit de echivoc, în sensul că împotriva acestei căi de atac nu se poate exercita nicio cale de atac, nu doar apelul, așa cum susține în mod eronat recurenta. Soluția se explică prin coroborarea art. 361 cu art.363 din Codul de procedură civilă, care permite instanței care judecă procesul să cerceteze probele asigurate anterior doar sub aspectul admisibilității şi a concludenţei lor. Instanța care judecă fondul pretențiilor va proceda la o noua administrare a probelor asigurate numai dacă apreciază că este necesar, iar acest lucru este posibil.

În consecință, avându-se în vedere posibilitatea legala a instanței de fond de a reveni asupra acestei probe, inclusiv în ceea ce privește însăși încuviințarea ei, legiuitorul nu a mai apreciat necesară prevederea şi a unei alte căi de atac împotriva încheierii pronunțate în procedura asigurării dovezilor.

Potrivit art. 457 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătoreasca este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege. Per a contrario, rezultă că faţă de dispozițiile exprese din art.361 al.1 din Codul de procedură civilă, încheierea pronunțată în prezenta cauză nu are nicio cale de atac.

Art. 483 din Codul de procedură civilă nu este aplicabil în cauză, întrucât prevede în mod limitativ şi expres atât hotărârile ce pot fi recurate, dar şi cele care sunt excluse de la exercitarea acestei căi de atac, inclusiv regula potrivit căreia competenţa să judece recursurile este ICCJ, cu excepțiile anume prevăzute de lege. Or, încheierea pronunțată de Judecătoria Târgu Bujor nu se încadrează în niciuna din acest categorii.