Proba cu expertiză contabilă solicitată şi neadmisă de prima instanţă


Proba cu expertiză contabilă solicitată şi neadmisă de prima instanţă

Curtea de Apel Iaşi a admis recursul formulat de G.C şi G.C. împotriva sentinţei civile nr. 299/F/19.10.2005 a Tribunalului Vaslui, judecător sindic, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Întra-adevăr, prin cererile de la fila 111 şi 112 dosar şi cu ocazia judecării fondului încheiere fila 148 verso, recurenţii-pârâţi au solicitat efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate, probă care a solicitat-o şi creditoarea, dar judecătorul sindic nu s-a pronunţat, deşi se impunea o asemenea probă.

Expertiza ar fi clarificat problema răspunderii în raport de apărările recurenţilor de determinare a cauzelor concrete ce au dus la starea de insolvenţă şi dacă în sarcina pârâţilor-recurenţo, separat sau împreună pot fi reţinute fapte din cele enumerate limitativ de art. 137 lit. a-g din Legea nr. 64/1995, republicată. Totodată, din elementele ce le oferă expertiza se poate stabili dacă între faptele celor vizaţi şi prejudiciu există legătură cauzală directă.

În aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 137 alin. 1 din Legea nr. 64/1995, republicată, se va analiza posibilitatea antrenării răspunderii organelor de conducere pentru partea din prejudiciu (pasivul societăţii ajunsă în încetare de plăţi) care nu poate fi acoperită cu activul societăţii. De asemenea, urmează a se analiza în ce măsură textul citat este operant în cadrul răspunderii solidare. Cât priveşte pe G.C. se va analiza incidenţa textului menţionat faţă de împrejurarea retragerii din societate.

Fără determinarea concretă a aspectelor relevate în precedent, nu poate să se pronunţe o hotărâre temeinică şi legală.

Având în vedere că hotărârea recurată a fost adoptată fără a ţine seama de apărările formulate prin întâmpinare şi celelalte cereri depuse la dosar pe parcursul dezbaterilor, a fost casată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cu ocazia rejudecării instanţa de trimitere urmează a avea în vedere şi celelalte critici formulate în recurs, precum şi administrarea oricăror probe a căror necesitatea va rezulta din dezbateri.

(Decizia comercială nr. 119/10.04.2006 a Curţii de Apel Iaşi)