COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREŞEDINTE: TUDOR GEORGIANA
JUDECĂTOR: CONSTANTINESCU LUCHIAN
CONSIDERENTE:
Asupra apelului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr.348/15.03.2010 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul penal nr.11847/302/2009, s-a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuenta P.L. împotriva s.p. 1261/23.05.2007 a Judecătoriei Sector 5.
În baza art.192 alin.2 c.p.p., a fost obligată revizuenta la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin referatul nr. 1958/III-6/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 5 Bucureşti, a fost înaintată cererea de revizuire formulată de revizuenta P.L. împotriva sentinţei penale nr.1261/23.05.2007 Judecătoriei sector 5 Bucuresti.
În susţinerea cererii revizuienta şi-a motivat cererea în drept, invocând disp.art.394 al.1 lit.a C.Pr.Pen susţinând apariţia unor fapte si împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanţa la judecarea fondului cauzei, respectând expertiza contabila extrajudiciara întocmita de acelaşi expert contabil, prin care in baza noilor documente îşi schimbă total punctul de vedere faţă de constatările efectuate în expertiza contabilă iniţială.
Prin rechizitoriul nr. 83/P/2001 al au fost trimişi în judecată inculpaţii T.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 36 Legea 345/2002 cu apl. art. 41 alin. 2 C.p., art. 40 Legea 82/1991 rap. la art. 289 C.p., cu apl. art. 41 alin. 2 C.p., art. 291 cu apl. art. 41 alin. 2 C.p., S.M., D.V., B.M., I.C., P.L., D.I., N.N. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 249 alin. 1 C.p. cu apl. art. 33 lit. a C.p.
Prin s.p. 1261/23.05.2007, definitivă prin d.p. 231/11.02.2009 C.Ap.B. – Secţia a II-a Penală, s-au dispus următoarele:
În baza art.11 pct.2 lit. a rap.la art.10 lit.b cpp achită pe inculpata T.S., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 36 din Legea 345/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 cp şi art.13 cp. În baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit. g cpp cu ref. la art. 122 alin.1 lit. d cp, art.124 cp, încetează procesul penal pornit împotriva inculpaţilor T.S., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.40 din Legea 82/1991 rap. la art.289 cp cu aplic.art.41 al.2 cp şi art. 291 cp cu aplicarea art.41 al.2 cp, S.M., pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 249 alin.1 cp, N.N., pentru săvârşirea a patru infracţiuni prevăzute de art.249 al.1 cp, D.V., pentru săvârşirea a trei infracţiuni prevăzute de art.249 al.1 cp, B.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.249 al.1 cp, I.C., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.249 al.1 cp, inculpata P.L., pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art.249 al.1 cp, D.I., , pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.249 al.1 cp. În baza art.14, 346 cpp, cu ref.la art.998-999 c.civ., obligă pe inculpata T.S. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. C.A.D. CO S.R.L, la plata către partea civilă ANAF, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii, respectiv majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere calculate conform prevederilor O.G. 11/1996, dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate conform prevederilor O.G.61/2002, dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate conform prevederilor nr.O.G.92/2003 şi majorări de întârziere conform prevederilor art.116 din O.G. nr.92/2003, din care, în solidar cu inculpata P.L. pentru suma de 160.468.000 lei, în solidar cu inculpata S.M., în solidar cu inculpata N.N. pentru suma de 45.443.684 lei, în solidar cu inculpata D.V. pentru suma de 1.051.384 lei, în solidar cu inculpata D.V., în solidar cu inculpata N.N., pentru suma de 205.465.235 lei, în solidar cu inculpata D.V. în solidar cu inculpata B.M. pentru suma de 254.254.870 lei, în solidar cu inculpata N.N. în solidar cu inculpata I.C. pentru suma de 33 .711.125 lei, în solidar cu inculpatul D.I., pentru suma de 198.812.350 lei. În baza art.353 cpp, menţine măsura asiguratorie a sechestrului, aplicată asupra bunurilor inculpaţilor S.M., N.N., T.S., B.M., I.C., D.V., prin ordonanţa organelor de urmărire penală nr. 00098 din 11.06.2001 ( vol.7 d.u.p. , filele 492-534). În baza art.348 cpp, dispune anularea înscrisurilor false: vol. 1 bis. filele 488 – 513, vol. 2 filele 163 – 190, 199 – 217, 227 – 244, 269 – 272, 263 – 269, 280 – 292, 295 – 306, vol. 5 filele 251, 276, 278, 333 – 626, vol. 6 filele 63 – 207, 287 – 471. În baza art.192 al.1 pct.3 lit.b Cpp obligă pe fiecare dintre inculpatele T.S., S.M., N.N., D.V., B.M., I.C. şi P.L., în solidar cu partea responsabilă civilmente la câte 1100 lei ,cheltuieli judiciare către stat. Cu apel în 10 zile de la comunicare pentru partea responsabila civilmente şi pentru inculpaţii T.S., S.M., I.C., P.L., D.I. şi N.N. şi de la pronunţare pentru partea civilă şi pentru inculpatele D.V. şi B.M.
În baza art.11 pct.2 lit. a rap.la art.10 lit.b cpp achită pe inculpata T.S., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 36 din Legea 345/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 cp şi art.13 cp. În baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit. g cpp cu ref. la art. 122 alin.1 lit. d cp, art.124 cp, încetează procesul penal pornit împotriva inculpaţilor T.S., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.40 din Legea 82/1991 rap. la art.289 cp cu aplic.art.41 al.2 cp şi art. 291 cp cu aplicarea art.41 al.2 cp, S.M., pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 249 alin.1 cp, N.N., pentru săvârşirea a patru infracţiuni prevăzute de art.249 al.1 cp, D.V., pentru săvârşirea a trei infracţiuni prevăzute de art.249 al.1 cp, B.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.249 al.1 cp, I.C., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.249 al.1 cp, inculpata P.L., pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art.249 al.1 cp, D.I., , pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.249 al.1 cp. În baza art.14, 346 cpp, cu ref.la art.998-999 c.civ., obligă pe inculpata T.S. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. C.A.D. CO S.R.L, la plata către partea civilă ANAF, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii, respectiv majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere calculate conform prevederilor O.G. 11/1996, dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate conform prevederilor O.G.61/2002, dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate conform prevederilor nr.O.G.92/2003 şi majorări de întârziere conform prevederilor art.116 din O.G. nr.92/2003, din care, în solidar cu inculpata P.L. pentru suma de 160.468.000 lei, în solidar cu inculpata S.M., în solidar cu inculpata N.N. pentru suma de 45.443.684 lei, în solidar cu inculpata D.V. pentru suma de 1.051.384 lei, în solidar cu inculpata D.V., în solidar cu inculpata N.N., pentru suma de 205.465.235 lei, în solidar cu inculpata D.V. în solidar cu inculpata B.M. pentru suma de 254.254.870 lei, în solidar cu inculpata N.N. în solidar cu inculpata I.C. pentru suma de 33 .711.125 lei, în solidar cu inculpatul D.I., pentru suma de 198.812.350 lei. În baza art.353 cpp, menţine măsura asiguratorie a sechestrului, aplicată asupra bunurilor inculpaţilor S.M., N.N., T.S., B.M., I.C., D.V., prin ordonanţa organelor de urmărire penală nr. 00098 din 11.06.2001 ( vol.7 d.u.p. , filele 492-534). În baza art.348 cpp, dispune anularea înscrisurilor false: vol. 1 bis. filele 488 – 513, vol. 2 filele 163 – 190, 199 – 217, 227 – 244, 269 – 272, 263 – 269, 280 – 292, 295 – 306, vol. 5 filele 251, 276, 278, 333 – 626, vol. 6 filele 63 – 207, 287 – 471. În baza art.192 al.1 pct.3 lit.b Cpp obligă pe fiecare dintre inculpatele T.S., S.M., N.N., D.V., B.M., I.C. şi P.L., în solidar cu partea responsabilă civilmente la câte 1100 lei ,cheltuieli judiciare către stat. Cu apel în 10 zile de la comunicare pentru partea responsabila civilmente şi pentru inculpaţii T.S., S.M., I.C., P.L., D.I. şi N.N. şi de la pronunţare pentru partea civilă şi pentru inculpatele D.V. şi B.M.
Împotriva acestei sentinţe revizuenta a formulat apel, apel respins prin decizia penală nr. 98/08.02.2008 a Tribunalului Bucureşti Secţia II Penală şi recurs, recurs respins prin decizia penală nr. 231/11.02.2009 C.Ap.B. Secţia II, în căile de atac formulate invocând ca şi motiv de nelegalitate a hotărârii neefectuarea unei noi expertize contabile.
În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a depus expertiza extrajudiciară întocmită de expert S.L:
Potrivit disp. art. 394 c.p.p. : „Revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Cazurile de la lit. b), c) şi d) constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.
În cazul prevăzut de lit. e), toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii.”
Prima instanţă a constatat că în cauză nu sunt incidente cazurile de revizuire enumerate limitativ de dispoziţiile legale citate mai sus, prev. de art. 394 C.p.p., nefiind vorba de fapte sau împrejurări necunoscute de instanţă la data pronunţării , ci de apărări ale revizuentului ce nu au fost reţinute de instanţă.
Astfel, instanţa de fond a reţinut ca situaţie de fapt împrejurarea că B.M. şi numitele S.M, D.V., I.C., P.L., N.N. nu au verificat în mod diligent actele depuse de T.S. în vederea recuperării TVA pentru SC A.D. CO SRL şi că deşi dosarele depuse erau incomplete, unele documente fiind completate necorespunzător, altele lipsind, au avizat totuşi rambursarea de TVA, situaţie de fapt ce nu a fost negată de revizuentă pe parcursul cercetării judecătoreşti şi nici în căile de atac ordinare exercitate.
Astfel, revizuenta a susţinut că legislaţia în vigoare la data faptelor nu impunea inspectorilor să verifice veridicitatea operaţiunilor economice atestate în dosarul firmei ce solicita rambursarea TVA, ori această susţinere se referă la o problemă de drept şi nu la o situaţie de fapt, problemă cu privire la care nu poate fi incident cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. a c.p.p.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuienta P.L., solicitând instanţei de control judiciar admiterea în baza art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală a apelului declarat şi desfiinţarea sentinţei primei instanţe dispunând în acelaşi timp rejudecarea cauzei la aceeaşi instanţă, constatând că cererea de revizuire formulată este admisibilă în principiu.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât şi din oficiu conform art.371 al.2 Cod pr.pen., Tribunalul constată nefondat apelul revizuientei, pentru următoarele considerente:
Prin adresa nr.1958/III-6/2009 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a înaintat spre soluţionare cererea de revizuire formulată de revizuienta P.L. împotriva sentinţei penale nr.1261/23.05.2007, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr.9039/302/2006, împreună cu concluziile întocmite de procuror în cauză.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine că:
Prin Sentinţa penală nr. 1261/23.05.2007, pronunţată în dosarul nr. 9039/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti s-au dispus următoarele:
Prin decizia penală nr. 98/A/8.02.2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Penală au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de apelanţii inculpaţi P.L., I.C., S.M., B.M., N.N., D.V., D.I. şi de apelanta-parte civilă ANAF, împotriva sentinţei penale nr.1261/23.05.2007 anterior menţionată, cu obligarea apelanţilor la câte 50 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Prin decizia penală nr. 231/R/11.02.2009, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală a respins recursul inculpatei P.L. împotriva Deciziei penale nr. 98/A/8.02.2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Penală, sentinţa penală nr. 1261/23.05.2007, pronunţată în dosarul nr. 9039/302/2006, a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti rămânând astfel definitivă.
Împotriva acestei hotărâri penale a formulat cerere de revizuire revizuienta P.L., învederând că există împrejurări noi care, dacă ar fi fost cunoscute instanţei de judecată ar fi determinat schimbarea fundamentală a opiniei acesteia în ceea ce priveşte soluţia cauzei deduse judecăţii, ş anume expertiza contabilă extrajudiciară întocmită de expertul contabil care a efectuat şi expertiza judiciară care a stat la baza hotărâri atacate, expertiză prin care expertul parte îşi schimbă total opinia cu privire la cele constatate în expertiza contabilă judiciară, invocând dispoziţiile art.394 lit.a) din Codul de procedură penală.
Cererea formulată de către revizuienta P.L. nu poate fi admisă în principiu.
Astfel, din economia dispoziţiilor art.393 şi art.394 din Codul de procedură penală rezultă caracterul revizuirii, drept cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.
Potrivit art.394 alin.1 lit.a) din din Codul de procedură penală, pe care a fost întemeiată cererea, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar conform alin.2 al aceluiaşi articol, cazul de la lit.a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
În acest sens, constituie asemenea fapte sau împrejurări orice întâmplare, situaţie, stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, încetare a procesului penal sau de condamnare.
Prin urmare, pentru a exista cazul de revizuire menţionat, faptele sau împrejurările invocate sau faptele probatorii şi mijloacele de probă ce urmează a fi administrate în cauză trebuie să fie noi.
Or, nu pot fi considerate probe noi, în sensul cerut de lege, mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate (bunăoară, propunerea unor martori noi, care ar cunoaşte un fapt discutat în faţa instanţei de fond) sau reiterarea cererilor formulate în faţa instanţelor în căile de atac (cum este, în cauză, efectuarea unei noi expertize contabile).
Cu atât mai puţin, nu se poate solicita, pe calea revizuirii, readministrarea probelor sau reaprecierea lor.
Nu se învederează deci împrejurări noi, necunoscute instanţei de fond, ci aceleaşi împrejurări, pentru care se încearcă să se obţină o prelungire a probaţiunii şi o nouă analiză a probelor deja administrate, în scopul modificării soluţiei deja pronunţate, pe calea revizuirii, aspect ce nu poate fi primit de instanţă.
De asemenea, în cauză nu poate fi aplicabil nici art.394 alin.1 lit.b) din C.p.p., revizuirea putând fi cerută când un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, dovedită însă printr-o hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului, în conformitate cu exigenţele art.395 alin.1 C.p.p., iar nu, ca în speţa de faţă, printr-o expertiză contabilă efectuată în afara cadrului procesual, pe cheltuiala părţii interesate, expertiză în care expertul să revină asupra opiniei sale iniţiale. Tribunalul se îndoieşte de „corectitudinea” acestei expertize cu atât mai mult cu cât, fiind vorba de o expertiză contabilă, nu lasă loc la aprecieri subiective din partea persoanei care o întocmeşte, putând fi vorba cel mult de erori de calcul, care nu ar fi putut fi omise însă cu ocazia judecării cauzei, în condiţiile în care probele au fost discutate în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate nu numai în primă instanţă, dar şi în apel şi recurs, ambele căi de atac fiindu-i respinse ca nefondate revizuentei. Cât despre existenţa sau nu a unor norme legale care să fie încălcate de către inculpată sau vinovăţia acesteia din urmă, acestea sunt atributul exclusiv al organelor judiciare, nefiind de competenţa unui expert contabil.
În această ordine de idei, în acord cu prima instanţă, Tribunalul reţine că susţinerea revizuentei în sensul că legislaţia în vigoare la data faptelor nu impunea inspectorilor să verifice veridicitatea operaţiunilor economice atestate la dosarul firmei ce solicita rambursarea de TVA se referă la o problemă de drept şi nu la o faptă sau la o împrejurare care să fie avută în vedere pentru a considera incident cazul de revizuire de la art.394 lit.a) C.p.p.
În ceea ce priveşte critica apelantei-revizuente, în sensul că motivarea instanţei se referă de fapt la inadmisibilitatea revizuirii, pentru ca în final cererea să îi fie respinsă ca neîntemeiată, Tribunalul apreciază că aceasta nu atrage nelegalitatea hotărârii atacate, fiind o problemă de optică a primei instanţe modalitatea în care urmează să respingă cererea de revizuire ca urmare a discutării admisibilităţii în principiu a acesteia. Chiar dacă ar fi aşa, Tribunalul nu ar putea să îndrepte soluţia primei instanţe sub acest aspect, respingerea ca inadmisibilă a unei cereri în recurs după ce aceasta a fost analizată (cel puţin aparent) pe fondul ei de către prima instanţă echivalând cu agravarea situaţiei părţii care a formulat-o în propria cale de atac, cu încălcarea dispoziţiilor art.372 C.p.p.
Drept urmare, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod pr.pen., Tribunalul va respinge ca nefondat, apelul declarat de apelanta-revizuientă P.L. constatând că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
În baza art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, va obligă pe apelanta-revizuientă la plata a 50 lei cheltuielile judiciare către stat.
DISPOZITIV:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-revizuentă P.L.
În baza art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe apelanta-revizuentă la plata a 50 lei cheltuielile judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru procuror şi pentru apelanta-revizuentă.
Pronunţată în şedinţa publică de la 19 mai 2010.
