În ipoteza în care reclamantul nu a solicitat repararea prejudiciului suferit ca urmare a exproprierii terenului sau, conform Legii nr. 10/2001, neîntelegând sa urmeze procedura reglementata de aceasta lege speciala, ci a optat pentru continuarea judecatii cererii de retrocedare a terenului, în speta ramân aplicabile dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.
În cazul în care bunul a fost folosit în parte pentru realizarea obiectivului de utilitate publica, se va restitui exclusiv terenul liber, instanta neputând acorda despagubiri pentru terenul ocupat de lucrarile pentru care s-a dispus exproprierea.
Prin actiunea promovata la data de 4.08.2000 si precizata pe parcursul procesului, reclamanta C.M. a solicitat obligarea Primarului Municipiului Constanta si a Consiliului Local Constanta sa îi restituie în proprietate terenul expropriat, având în vedere ca în prezent posibilitatea retrocedarii terenurilor expropriate este reglementata de dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica.
S-a motivat de reclamanta ca a fost proprietara unei suprafate de 337,5 mp. teren situat în Constanta, str. E.G. nr. 26, teren ce a fost expropriat în anul 1984, iar cladirea aflata pe acest teren a fost demolata, ca în urma exproprierii nu a fost dezdaunata, întrucât despagubirile calculate au fost modice.
În raport de precizarea obiectului actiunii Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, Tribunalul Constanta prin decizia civila nr. 2631 pronuntata la 24.10.2002, a casat sentinta civila nr. 5427 din 14.03.2002 a Judecatoriei Constanta si a retinut cauza pentru solutionarea pe fond a cererii de chemare în judecata modificata, facând aplicarea prevederilor art. 2 pct. 3 lit. „e” Cod procedura civila.
Prin sentinta civila nr. 1401/28.11.2003 Tribunalul Constanta a admis în parte cererea formulata de reclamanta si a dispus restituirea de catre pârâti a terenului liber din suprafata totala de 337,5 mp. situat în Constanta, str. E.G. nr. 26.
S-a retinut ca cererea reclamantei este supusa dispozitiilor Legii nr. 33 din 1994 reprezentând o actiune de restituire a unui imobil expropriat.
Exproprierea poate opera doar pentru o cauza de utilitate publica, dar cu conditia unei plati juste si proportionale, ceea ce în speta nu s-a realizat, chiar daca scopul acesteia a fost atins în realitate.
Apelul declarat de reclamanta a fost admis de Curtea de Apel Constanta care prin decizia civila nr. 1372/C/7.12.2004, facând aplicarea prevederilor art. 297 alin. 2 teza a II-a Cod procedura civila, a anulat hotarârea instantei de fond si s-a fixat termen pentru evocarea fondului.
S-a avut în vedere ca prin cererea formulata reclamanta a solicitat restituirea unui alt teren echivalent în locul celui expropriat, fie acordarea de drepturi banesti atât pentru teren cât si pentru constructie.
Reclamanta a aratat ca terenul nu poate fi restituit în natura întrucât pe acesta se afla un punct termic, spatii si alei pietonale care deservesc ansamblul de locuinte Bdul L.
Potrivit principiului disponibilitatii, obiectul cererii este stabilit de reclamant, iar instanta este tinuta de cererea reclamantului, neputându-i depasi limitele, având obligatia de a se pronunta numai cu privire la ceea ce s-a cerut.
În cauza, prima instanta a obligat pârâtii la restituirea terenului în natura, pronuntându-se astfel pe altceva decât ceea ce s-a cerut, încalcând principiul disponibilitatii partii.
Instanta de apel, dupa evocarea fondului cauzei, prin decizia civila nr. 49/C728.03.2006 a respins contestatia reclamantei ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta solutie Curtea de Apel Constanta a retinut în esenta ca dispozitiile art. 35 si 36 din Legea nr. 33/1994 se aplica exproprierilor efectuate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 33/1994, în situatia în care imobilele expropriate nu au fost utilizate potrivit scopului de utilitate publica pâna în acel moment si nici pâna în momentul cererii de retrocedare având la baza acest temei legal. Cum în speta exproprierea s-a consumat integral, cererea de retrocedare a terenului întemeiata pe dispozitiile art. 35 din Legea 33/1994 este nefondata, iar repararea prejudiciilor aduse fostilor proprietari prin acordarea în compensare a altor bunuri sau servicii se poate realiza numai în temeiul Legii 10/2001.
Prin decizia nr. 9720/24.11.2006 Înalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul formulat de reclamanta C.M. si a casat decizia civila nr. 49/28.03.2006 a Curtii de Apel Constanta, trimitând cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Pentru a pronunta aceasta solutie Înalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca instanta de apel, dupa anularea sentintei si evocarea fondului, a pronuntat o hotarâre cu încalcarea principiului „non reformatio in pejus”. Astfel, s-a constatat ca prin sentinta civila nr. 1401/28.11.2003 Tribunalul Constanta a dispus restituirea catre reclamanta a terenului liber din totalul suprafetei de 337,5 mp ce a facut obiectul exproprierii, iar în apelul promovat de reclamanta, dupa anularea sentintei pronuntata de Tribunalul Constanta, Curtea de Apel Constanta a respins ca nefondata cererea reclamantei, agravându-i situatia în propria cale de atac.
Dupa casarea cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost înregistrata pe rolul Curtii de Apel Constanta sub nr. 2217/36/2007.
La termenul de judecata din 21 noiembrie 2007, Curtea de Apel Constanta reinvestita cu solutionarea pe fond a cererii reclamantei, a solicitat acesteia sa faca precizari cu privire la obiectul cererii deduse judecatii si respectiv temeiul de drept si sa arate daca, în conditiile în care, pe parcursul solutionarii prezentului litigiu a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001, întelege sa solicite repararea prejudiciului suferit prin exproprierea terenului în suprafata de 337,5 mp, conform acestei proceduri speciale. S-a mai solicitat reclamantei sa precizeze daca a formulat notificare cu privire la terenul expropriat în conditiile Legii nr. 10/2001.
La termenul de judecata din 19 decembrie 2007, atât în precizarile scrise cât si în concluziile expuse prin aparatorul calificat, reclamanta a învederat instantei ca îsi mentine pretentiile întemeiate pe dispozitiile Legii nr. 33/1994, în sensul de a-i fi restituit în schimbul terenului expropriat nelegal, un alt teren de aceeasi valoare si cu aceleasi caracteristici edilitare, neîntelegând ca repararea prejudiciului suferit sa se realizeze în procedura speciala reglementata de Legea nr. 10/2001.
Fata de obiectul cererii reclamantei – retrocedare teren conf. art. 35 din Legea nr. 33/1994 – si având în vedere principiul disponibilitatii partilor în procesul civil si principiul „non reformatio in pejus” instanta de apel retine urmatoarele:
Reclamanta C.M. a dedus judecatii încalcarea dreptului sau de proprietate asupra terenului situat în Constanta, str. E.G. nr. 26, în suprafata de 337,5 mp, expropriat în baza Decretului de expropriere nr. 344/1984, solicitând restituirea terenului liber, neafectat de detalii de sistematizare si, în ipoteza în care exproprierea si-a produs efecte integral, sa i se restituie un teren în compensare.
Actiunea a fost promovata la data de 4.08.2000, anterior intrarii în vigoare a Legii nr. 10/2001 si, pe parcursul solutionarii, reclamanta si-a precizat temeiul de drept ca fiind art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Prin decizia nr. 6/27.09.1999 (publicata în Monitorul oficial al României nr. 636/1999), în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca dispozitiile art. 35 din Legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, sunt aplicabile si în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrarii în vigoare a acestei legi, daca nu s-a realizat scopul exproprierii.
Aceasta dezlegare data problemei de drept ce vizeaza aplicabilitatea în timp a dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 este obligatorie pentru instanta, în conditiile în care prezenta cauza se afla pe rolul instantelor judecatoresti la data intrarii în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar reclamanta nu a optat în conditiile art. 46 din aceasta lege, pentru suspendarea cursului judecatii si realizarea pretentiilor sale în procedura reglementata de noua lege.
Cedarea prin expropriere a dreptului de proprietate privata constituie, potrivit prevederilor art. 41 alin.(3) din Constitutie, de art. 481 C.civil si ale art. 1 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, o masura cu caracter exceptional de restrângere a acestui drept intangibil, care nu poate fi dispusa decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
Reglementând dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrarile nu au fost începute, fostii proprietari pot cere retrocedarea lor daca nu s-a facut o noua declaratie de utilitate publica”.
Prin aceasta reglementare se da astfel posibilitatea sa se revina asupra exproprierii dispuse pentru cauza de utilitate publica atunci când, din diverse motive, nu au început lucrarile pentru aducerea la îndeplinire a scopului în care s-a facut exproprierea si nici nu a fost manifestat interesul în realizarea acelui scop printr-o noua declaratie de utilitate publica.
Legea nr. 33/1994 nu reglementeaza însa modalitatea de reparatie a prejudiciiilor produse fostilor proprietari prin exproprierea terenurilor si afectate ulterior scopului pentru care au fost expropriate, procedura repararii acestor prejudicii fiind reglementata printr-o lege speciala – legea nr. 10/2001.
În speta se retine ca reclamanta nu a solicitat repararea prejudiciilor în temeiul Legii nr. 10/2001 si nici nu a facut dovada ca dupa intrarea în vigoare a acestei legi a adresat unitatii administrative detinatoare, o notificare, iar în absenta oricarui raspuns la aceasta notificare, solicita instantei sa se pronunte direct pe fondul pretentiilor sale, în temeiul art. 22 coroborat cu art. 11 din Legea 10/2001 republicata.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilitatii partilor, care presupune faptul ca partile pot determina nu numai existenta procesului prin declansarea procedurii judiciare si prin libertatea de a se pune capat procesului înainte de a interveni o hotarâre pe fondul pretentiei supusa judecatii, ci si continutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, în privinta obiectului si a participantilor la proces, a fazelor si etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge. Solutionând cauza în raport de dispozitiile Legii nr. 33/1994, instanta constata ca, potrivit expertizei efectuata de ing. A.V., terenul în suprafata de 337,50 mp expropriat în baza Decretului 344/1984 a fost partial afectat de lucrarile pentru care s-a dispus exproprierea, o suprafata de 229,58 mp fiind ocupata de constructia unui punct termic si o cale de acces la imobil, fiind libera o suprafata de 98,83 mp reprezentând poligonul ABJKLA din planul anexa la expertiza.
Constatându-se ca aceasta suprafata de teren este libera de constructii si nu este afectata exploatarea punctului termic si pentru a respecta pincipiul „non reformatio in pejus”, conform dispozitiilor deciziei de casare, se va admite în parte actiunea reclamantei, întemeiata pe dispozitiile Legii nr. 33/1994 si se va dispune restituirea terenului liber, neafectat de utilitate publica dupa expropriere.
Se va retine ca în primul ciclu procesual Tribunalul Constanta, prin sentinta civila 1401/28.11.2003 a obligat pârâtii sa restituie reclamantei terenul liber din totalul de 337,50 mp ce a facut obiectul exproprierii, fara a identifica suprafata lotului liber.
Dupa anularea acestei hotarâri si rejudecarea cauzei, în urma admiterii probei cu expertiza tehnica imobiliara, s-a identificat terenul liber ca fiind în suprafata de 98,83 mp, poligonul ABJKLA, bun ce urmeaza a fi restituit reclamantei.
În ceea ce priveste diferenta din terenul expropriat în suprafata totala de 337,50 mp, se retine ca nu sunt aplicabile dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, terenul este ocupat de constructia unui punct termic, situatie în care cererea de restituire a acestui teren este nefondata.
Referitor la cererea de atribuire a unui teren în suprafata de 337,5 mp în compensarea celui ce a facut obiectul exproprierii în baza Decretului nr. 344/1984, se constata ca este nefondata, repararea prejudiciului cauzat reclamantei, în aceasta modalitate putându-se realiza numai în contextul Legii nr. 10/2001 si numai în ipoteza în care unitatea notificata detine terenuri ce pot fi oferite în compensare.
Cum în cauza reclamanta nu a probat faptul ca a formulat notificare conform Legii 10/2001 si nu a cerut repararea prejudiciilor suferite în baza acestei legi, iar pârâtii Municipiul Constanta si Consiliul Local Constanta au aratat ca nu detin terenuri pentru a fi oferite în compensare, toate terenurile disponibile la începutul lunii martie 2008 fiind deja atribuite în compensare în procedura Legii 10/2001 altor persoane îndreptatite, urmeaza a se respinge aceasta cerere a reclamantei ca nefondata.
Masura compensarii cu alte bunuri – în speta teren – este la latitudinea detinatorului imobilului notificat, singura entitate care poate aprecia daca masura este sau nu posibila.
Includerea terenurilor în categoria celor disponibile este o atributie care revine Consiliului Local, în temeiul art. 38 lit. „h” din Legea nr. 215/2001, singura autoritate care este îndrituita sa analizeze daca un bun proprietate a unitatii administrativ teritoriala trebuie sa fie mentinut sau nu în proprietatea sa, fiind sau nu necesar satisfacerii intereselor unitatii administrativ teritoriale. Instanta de judecata nu poate dispune de un alt bun decât cel înscris în lista bunurilor disponibile, peste vointa titularului dreptului, iar în lipsa unor bunuri disponibile nu poate dispune obligarea unitatii administrativ teritoriale la predarea unui teren echivalent ca valoare si caracteristici edilitare.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 35 din Legea nr. 33/1994 se admite în parte actiunea reclamantei, pârâtii fiind obligati sa restituie reclamantei terenul liber în suprafata de 98,83 mp identificat în anexa la raportul de expertiza A.V.
Conform art. 276 C.pr.civ. compenseaza cheltuielile de judecata efectuate de parti.
