Potrivit art. 329 alin 3 c.p.c., dezlegarea dată problemelor de drept prin decizia pronunţată în recursul legii este obligatorie pentru instanţe. Cum prin Decizia nr. 53 din 4 iunie 2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că dispoziţiile art.35 din Legea nr.33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, se interpretează în sensul că nu se aplică în cazul acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, acţiunea pentru retrocedare formulată la 29 septembrie 2005 nu poate fi admisă.
La data de 29 septembrie 2005, reclamantele CL şi CR au chemat în judecată pe pârâii Consiliul Local Craiova , RADDPFL Craiova şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de D.G.F.P Dolj, solicitând instanţei să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 105,50 m.p. teren intravilan situată în Craiova , motivând că terenul a aparţinut unchiului acestora şi a fost expropriat prin Decretul 198/1987 .
Reclamantele au precizat acţiunea solicitând retrocedarea suprafeţei de 373,70 m.p., potrivit art. 35, 36 din legea nr. 33/10994.
În şedinţa publică din data de 24 octombrie 2004, apărătorul ales al reclamantelor a solicitat introducerea în cauză a numitei Ştirbei Maria, faţă de împrejurarea că pe numele acesteia a fost emisă dispoziţie de restituire nr.10338/ 22 iunie 2005 a imobilului ce face obiectul prezentei legi.
Prin sentinţa civilă nr.482 din 12 iunie 2007, pronunţată în dosar nr.1573/63/2006, Tribunalul Dolj a respins acţiunea formulată de reclamante, reţinând că Primăria Municipiului Craiova nu poate fi obligată în temeiul legii nr. 33/ 1994 la retrocedarea terenului, întrucât în îndeplinirea obligaţiilor ce-i reveneau conform Legii nr.10/2001 a dispus restituirea în natură către intervenientă.
Împotriva acestei decizii au declarat apel reclamantele, motivând că terenul intravilan care a făcut obiectul cererii de chemare în judecată a fost expropriat iar scopul exproprierii nu a fost atins astfel că poate fi retrocedat în natură foştilor proprietari. S-a arătat că dispoziţiile art. 35 din legea 3371994 sunt aplicabile şi terenurilor expropriate anterior apariţiei acestui act normativ, că terenul este liber, neafectat de detalii de sistematizare, aşa cum a rezultat din raportul de expertiză. S-a arătat că terenul în suprafaţă de 105,50 mp. a fost restituit prin Dispoziţia 10338/2005 de către primărie intimatei Ştirbei Maria şi că reclamantele, la rândul lor, au formulat notificare, la care s-a răspuns prin adresa 505/28 febr 2002 în sensul acordării de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor.
La data de 12 noiembrie 2007 intimata Stirbei Maria a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
Instanţa, din oficiu, a pus în discuţia părţilor incidenţa în speţă a deciziei nr. 53/2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii.
Apelul nu este fondat pentru următoarele considerente.
Prin Decizia nr. 53 din 4 iunie 2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că dispoziţiile art.35 din Legea nr.33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, se interpretează în sensul că nu se aplică în cazul acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.
În speţă, reclamantele au promovat acţiune la data de 29.09.2005, solicitând revendicarea unei suprafeţe de teren expropriate în anul 1978, invocând dispoz. art. 480 c.civ. Ulterior, acţiunea a fost precizată la data de 6 februarie 2006, invocându-se drept temei dispoz. art. 35 şi 36 din legea 33/1994, în considerarea cărora a fost analizată acţiunea de prima instanţă.
Tribunalul a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii ridicată de intimată, motivându-şi soluţia pe decizia nr. VI din 27 septembrie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie, dată în recursul în interesul legii, potrivit cu care dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/ sunt aplicabile şi în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi, dacă nu s-a realizat scopul exproprierii, fără a observa că la data soluţionării acţiunii era deja pronunţată decizia nr. 53 din 4 iunie 2007, prin care practica în materia acţiunilor având ca temei legea 33/1994 a fost nuanţată, cu privire la incidenţa dispoziţiilor legii 10/2001.
Potrivit art. 329 alin 3 c.p.c., dezlegarea dată problemelor de drept prin decizia pronunţată în recursul legii este obligatorie pentru instanţe. Dispoziţiile art. 35 din legea 33/1994 sunt în sensul că pentru bunurile imobile expropriate care nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foştii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică. Aceste dispoziţii nu mai pot fi invocate după data de 14 februarie 2001, când a intrat în vigoare legea 10/2001. Ca urmare, reclamante puteau să îşi valorifice dreptul la retrocedarea imobilului printr-o acţiune întemeiată pe prevederile legii 33/1994 până la data intrării în vigoare a legii 10/2001 sau adresând notificare unităţii deţinătoare a imobilului, în perioada 14 februarie 2001-14 februarie 2002.Apelantele au susţinut prin motivele de apel că au formulat o astfel de notificare, care însă nu face obiectul prezentului litigiu, soluţia dată asupra acesteia de unitatea deţinătoare neavând relevanţă asupra modului de soluţionare a acţiunii în retrocedare.
Faţă de aceste considerente, potrivit art. 294 c.pr.civ., se va respinge ca nefondat apelul, fiind menţinută soluţia dată de tribunal, însă nu o altă motivare.
