Imposibilitatea suspendarii sau sistarii lucrarilor de utilitate publica privind drumurile, ce fac obiectul Legii nr.198/2004, la cererea persoanei ce invoca existenta unor litigii cu privire la imobilul expropriat
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE — DECIZIA CIVILA NR.251/A/8.04.2010)
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a III-a Civila la data de 23.06.2009 reclamanta SC P.O.C. SRL a chemat în judecata pe pârâtii Statul Român prin C.N.A.D.N. din România, SC A. si SC V.T. SRL, solicitând instantei ca, prin sentinta ce o va pronunta, sa dispuna sistarea lucrarilor de utilitate publica “Fluidizare trafic pe DN 1 km 8+ 100-km 17+100 si centura rutiera în zona de nord a municipiului B. – obiect 6 – continuizarea centurii rutiere existente a municipiului Bucuresti cu pasaj superior peste calea ferata la O.” in zona terenului expropriat situat în O., str. H.C.C., nr. 91, judet I., cu nr.cadastral 57/1, pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a cererii de chemare în judecata care a format obiectul dosarului nr. 45708/3/2008 aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV-a Civila.
În motivarea actiunii, s-a sustinut ca, în conformitate cu prevederile Legii nr.198/2004 privind unele masuri prealabile lucrarilor de constructie de autostrazi si drumuri nationale, Statul Român prin C.N.A.D.N din România S.A. a procedat la exproprierea terenului proprietatea reclamantei, situat în O., str. H.C.C., nr.91, judet I., cu nr. cadastraI 57/1, în suprafata de 688 mp.
În acest sens, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, constituita la nivelul Consiliului Local O., a emis Procesul verbal de stabilire a cuantumului despagubirii nr. 12/27.05.2008 si Hotarârea de stabilire a despagubirilor nr. 12/29.05.2008 prin care i s-a acordat o despagubire reprezentând echivalentul în lei a sumei de 102.012 EURO, adica 100 EURO/mp. Aceasta suma oferita este cu mult sub valoarea reala de piata a terenului în cauza.
În conditiile în care distanta de la limita proprietarii (gard) pâna la limita constructiei aflata pe proprietatea reclamantei este de doar 11 m, va fi nevoie de demolarea constructiei, ceea ce îi aduce reclamantei grave prejudicii.
Fata de cele aratate, reclamanta solicita sa se dispuna sistarea lucrarilor de utilitate publica “Fluidizare trafic pe DN 1 km 8+100 – km 17+ 100 si centura rutiera in zona de nord a municipiului B. – obiect 6 – continuizarea centurii rutiere existente a municipiului B. cu pasaj superior peste calea ferata la Otopeni” în zona terenului expropriat situat în O., str. H.C.C. nr.91, judet I., cu nr. cadastral 57/1, pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a cererii de chemare în judecata care a format obiectul dosarului nr. 45708/3/2008 aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV-a Civila.
In drept cererea a fost întemeiata pe art. 9,10 din Legea nr. 198/2004, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, art. III pct. I – 2 din Tratatul dintre Guvernul României si Guvernul Statelor Unite ale Americii privind încurajarea si protejarea reciproca a investitilor, ratificat prin Legea nr. 110/1992 si art. 8 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 92/1997.
Prin sentinta civila nr.1340/24.11.2009, Tribunalul Bucuresti – Sectia a III-a Civila a respins cererea formulata de reclamanta SC P.O.C SRL, în contradictoriu cu pârâtii Statul Român prin C.N.A.D.N. din România SA, SC A. si SC V.T. SRL, ca neîntemeiata.
Reclamanta nu mai este proprietara terenului expropriat de la data platii despagubirilor stabilite prin Hotarârea nr. 12/29.05.2008 a C.N.A.D.N.R, conform art. 3 din aceasta hotarâre.
Or, în conditiile în care reclamanta nu are la îndemâna decât contestatia privind calculul despagubirilor, contestatie ce i-a fost, de altfel, respinsa, transferul dreptului de proprietate operând de drept la data consemnarii despagubirilor, în speta la data de 13.06.2008, tribunalul a apreciat ca prezenta cerere este neîntemeiata, aceasta neputând fi întemeiata în drept pe nici unul din articolele Legii nr. 198/2004.
Împotriva sentintei primei instante a formulat apel reclamanta SC P.O.C. SRL .
Apelul nu a fost motivat.
Cererea de apel a fost înregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti Sectia a III a Civila, sub nr. 27113/3/2009.
Analizând actele si lucrarile dosarului, în limitele stabilite prin prevederile art. 292 alin. 2 Codul de procedura civila, curtea apreciaza apelul ca nefondat, pentru urmatoarele considerente:
În primul rând curtea ia act de faptul ca apelul formulat în cauza nu este motivat, astfel ca, tinând seama de efectul devolutiv al acestuia, va examina cauza în fond, limitându-se, potrivit art. 292 din Codul de procedura civila, numai asupra motivelor, mijloacelor de aparare si a dovezilor invocate la prima instanta.
Asa cum rezulta din chiar petitul actiunii introductive, apelanta reclamanta a solicitat sistarea lucrarilor de utilitate publica “Fluidizare trafic pe DN 1 km 8+ 100-km 17+100 si centura rutiera în zona de nord a municipiului B. – obiect 6 – continuizarea centurii rutiere existente a municipiului B. cu pasaj superior peste calea ferata la O.” in zona terenului expropriat situat în O. str.H.C.C. nr. 91, judet Ilfov, cu nr.cadastral 57/1, pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a cererii de chemare în judecata care a format obiectul dosarului nr. 45708/3/2008 aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV-a Civila.
Pe de alta parte, potrivit sustinerilor reclamantei din aceeasi cerere, necontestate de intimata, dosarul nr. 45708/3/2008 al Tribunalul Bucuresti, are ca obiect contestatia formulata de aceeasi reclamanta împotriva cuantumului despagubirilor stabilite prin Hotarârea nr. 12/29.05.2008.
Cercetarea pricinii trebuie sa se limiteze la obiectul învestirii, cerinta imperativa prevazuta de art. 129 alin. 6 din Codul de procedura civila, astfel încât, în raport de limitele în care a fost investita, în mod corect prima instanta a procedat la examinarea cererii prin observarea naturii cauzei si a izvorului pretentiei deduse judecatii.
Limitele investirii primei instante fiind clar si neechivoc stabilite, aceasta avea a se preocupa de a stabili daca suspendarea lucrarilor la care se face referire în actiunea introductiva era temeinic justificata în raport legislatia incidenta, de circumstantele particulare ale cauzei si daca se impunea adoptarea unei astfel de masuri, pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, care nu ar putea fi altfel înlaturata.
Or, pe de o parte, asa cum rezulta din chiar cererea formulata, în dosarul nr. 45708/3/2008 al Tribunalul Bucuresti, nu se contesta lipsirea apelantei de proprietatea sa ci exclusiv caracterul integral si proportional al despagubirilor stabilite prin procedura administrativa, iar pe de alta parte, asa cum precizeaza chiar apelanta, desi o atare pretentie a fost dedusa judecatii, în cadrul unui alt litigiu, într-un prim ciclu procesual, ea a fost solutionata într-o maniera defavorabila apelantei, fiind apreciata ca tardiv formulata.
Incontestabil, prin adoptarea masurii de expropriere, apelanta a fost lipsita partial de proprietate,însa în raport de circumstantele particulare ale cauzei, anterior retinute, având în vedere si faptul ca în sustinerea solicitarii sale din prezenta cauza, aceasta invoca o vatamare în directa legatura cu modul concret de cuantificare a despagubirilor stabilite în favoarea sa de autoritatile îndreptatite, necontestând nici caracterul de interes public al lucrarilor în vederea carora a fost adoptata masura si nici legalitatea acesteia, iar pe de alta parte,ca la dispozitia sa a fost consemnata deja suma de 372.333,60 lei – fila 36, cu titlul de despagubiri pentru imobilul expropriat, prin continuarea lucrarilor a caror sistare vremelnica se solicita, nu s-ar putea concluziona ca pretinsa vatamare înregistrata are caracter ireversibil.
Din aceasta perspectiva, aprecierea primei instante, în sensul ca, partea are la îndemâna posibilitatea de a contesta cuantumul despagubirilor astfel stabilite, putând astfel obtine dezdaunarea sa, totala si efectiva, este corecta.
Pe de alta parte, potrivit art. 9 alin. 5 din legea nr. 198/2004, lucrarile de utilitate publica privind drumurile care fac obiectul prezentei legi nu pot fi suspendate sau sistate la cererea vreunei persoane care invoca existenta unor litigii privind posesia ori proprietatea imobilului expropriat.
În cauza, reclamanta nu contesta faptul ca lucrarile în raport de care s-a dispus masura exproprierii au natura celor la care face referire expresa art. 9 alin. 5 coroborat cu art. 2 din actul normativ de referinta iar pe de alta parte, în actiunea introductiva precizeaza ca formuleaza cererea în calitate de proprietar al bunului expropriat.
Prin urmare, desi litigiul în raport de care s-a solicitat sistarea lucrarilor de utilitate publica,vizeaza cuantumul despagubirilor stabilite în procedura administrativa în favoarea reclamantei, în mod corect a procedat tribunalul apreciind temeinicia actiunii deduse judecatii si prin raportare la prevederile acestui text de lege care, interzice expres posibilitatea suspendarii sau sistarii lucrarilor de aceasta natura, la cererea persoanei care invoca existenta unor litigii privind proprietatea imobilului expropriat.
Fata de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 296 din Codul de procedura civila, curtea va respinge apelul ca nefondat.
