Legea nr.10/2001. imobil expropriat. nerealizarea scopului ce a determinat exproprierea. consecinţe.


LEGEA NR.10/2001. IMOBIL EXPROPRIAT. 

NEREALIZAREA SCOPULUI CE A DETERMINAT

EXPROPRIEREA. CONSECINŢE.

Art.3 alin.(1) lit.a), 16 şi 23 din Legea nr.10/2001

Art.2 din Normele de aplicare unitară a Legii nr.10/2001

Legea nr.30/1994

Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă că

terenul proprietatea petenţilor a fost expropriat, construcţia aflată

pe teren demolată, iar lucrările avute în vedere cu ocazia

exproprierii nu au fost finalizate.

În consecinţă, în conformitate cu prevederile art.23 din

Legea nr.10/2001, este posibilă restituirea în natură a suprafeţei de

221,38 m.p., amenajările terenului ulterior anilor 1990 nu îi

îndreptăţeşte pe pârâţi să respingă cererea petenţilor.

Prezintă relevanţă deosebită pentru domeniul de

aplicare al Legii nr.10/2001 şi respectarea exigenţelor art.1 din

Primul protocol adiţional la Convenţie, potrivit căruia orice

persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor

sale.

(Decizia civilă nr.88/A din 03 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de

Apel Piteşti – Secţia civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări

Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie)

Reclamanţii  B.D. şi D.D.E. au solicitat anularea Dispoziţiei

nr.3898/30.12.2005 emisă de Primarul Municipiului Piteşti şi restituirea

în natură a terenului în suprafaţă de 240 m.p. situat în Municipiul Piteşti,

str.Doaga nr.9, judeţul Argeş.

În motivarea acţiunii s-a arătat că imobilul solicitat a aparţinut

autoarei lor, S.C., dovada dreptului de proprietate fiind contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4041/20.06.1975 probând calitatea

lor de succesori în drepturi ai proprietarei imobilului, calitate conferită

prin testamentul autentificat sub nr.4281/25.09.1978.

Imobilul în litigiu a fost preluat de Statul Român în baza

Decretului nr.331/28.10.1988 prin expropriere, iar restituirea în natură

este posibilă, în condiţiile Legii nr.10/2001,  preluarea fiind abuzivă.

Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr.225 din 26 octombrie

2006, a respins contestaţia formulată de reclamanţi, reţinând, în esenţă,

că imobilul situat în Piteşti a fost preluat în patrimoniul Statului Român,

în temeiul Decretului nr.331/28.10.1988 din proprietatea autoarei

acestora.

Cu prilejul exproprierii a trecut în proprietatea statului

suprafaţa de 240 m.p. teren  şi 177,93 m.p. construcţii.

Prin dispoziţia nr.3898/2005, Primarul Municipiului Piteşti a

respins cererea de restituire în natură pentru suprafaţa de 30 m.p., teren

situat în Piteşti, deoarece acesta este afectat de amenajări de utilitate

publică şi a stabilit măsuri reparatorii prin echivalent, pentru 30 m.p.

teren şi 92,94 m.p. construcţii .

În ce priveşte suprafaţa de 114,9 m.p., o parte din terenul

deţinut de notificatori în proprietate la data exproprierii s-a dispus

transmiterea  notificării către Universitatea din Piteşti, str.Tg. din Vale

nr.1, ca unitate deţinătoare.

Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de ing.

D.C. şi schiţa aflată la dosar a rezultat că zona este sistematizată, terenul

în litigiu, în suprafaţă de 205,40 m.p., având destinaţie mixtă: de parcare

stradală amenajată (23 m.p.) şi de parc în faţa Universităţii Piteşti (182,40

m.p.) – ronduri de flori, arbuşti ornamentali şi spaţiu verde.

Din punct de vedere al regimului juridic al terenului în

discuţie, instanţa a reţinut că imobilul face parte din categoria imobilelor

preluate abuziv, astfel cum sunt definite prin art.2 (1) din Legea

nr.10/2001.

nr.10/2001.

nr.10/2001.

S-a reţinut că terenul în litigiu nu este liber şi restituirea în

natură nu este posibilă, iar în cadrul Legii nr.10/2001, acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent constituie singura modalitate de

rezolvare a solicitării reclamanţilor.

Faţă de considerentele menţionate, tribunalul a respins

acţiunea formulată de reclamanţi, care nu a vizat decât restituirea în

natură a terenului.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal,

reclamanţii B.D. şi D.D.E., invocând următoarele motive:

Prin cererea adresată primei instanţe au contestat dispoziţia

nr.3898/30.12.2005 emisă de Primarul Municipiului Piteşti, solicitând să

le fie restituită în natură suprafaţa de 240 m.p. teren, situat în intravilanul

Municipiului Piteşti.

Proprietatea asupra terenului solicitat la restituire au făcut-o

cu actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4041/20.06.1974 (f.11,

dosar fond), iar cu actele de la filele 13-14 acelaşi dosar au făcut dovada

preluării terenului.

S-a susţinut că terenul acestora (alături de alte proprietăţi

vecine) a fost preluat în baza Decretului nr.331/28.10.1988 în vederea

edificării unui ansamblu de locuinţe (f.35, 36 dosar fond), ce nu a mai

fost realizat datorită evenimentelor survenite un an mai târziu. Vecinii

dinspre estul proprietăţii lor, cărora le-au fost preluate terenurile odată cu

al apelanţilor, imediat după evenimentele din 1989, au reintrat în posesia

terenurilor, fără nici o formalitate, le-au împrejmuit şi au edificat

construcţii.

Fosta lor proprietate, amplasată între alte proprietăţi

particulare şi învecinată cu Universitatea din Piteşti, fiind nefolosită, a

fost amenajată ca spaţiu verde, în continuarea celui deja deţinut de

Universitatea din Piteşti.

În urma expertizei tehnice efectuate în cauză s-au identificat

în teren numai 206,40 m.p., întrucât o parte din teren a fost ocupată de

lărgirea străzii Doaga, iar restul terenului este liber de construcţii sau

detalii de sistematizare aprobate şi poate fi restituit în natură.

Universitatea din Piteşti a arătat că terenul litigios nu este

deţinut de aceasta, nu îi este necesar normalei funcţionări, întrucât

vecinătatea proprietăţii apelanţilor cu Universitatea din Piteşti a existat

chiar de la data la care autoarea lor a cumpărat imobilul (actul de la f.11),

iar construcţiile Universităţii din Piteşti sunt aceleaşi în prezent, aşa cum

erau şi în anul 1974.

S-a concluzionat că hotărârea primei instanţe, prin care a fost

respinsă cererea de restituire în natură a terenului este netemeinică şi

nelegală, întrucât obiectivul pentru care s-a făcut preluarea nu s-a realizat,

nu este afectat de construcţii sau detalii de sistematizare aprobate în

condiţiile legii şi nu există impedimente legale la restituire.

S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei

primei instanţe, în sensul admiterii cererii reclamanţilor, cu consecinţa

restituirii în natură a suprafeţei de 205,4 m.p., astfel cum a fost

identificată de expert, cu cheltuieli de judecată în fond şi apel.

Intimata Universitatea din Piteşti a solicitat respingerea

apelului prin concluziile scrise depuse la data de 27 martie 2008 şi prin

întâmpinarea din 01 martie 2007, cu motivarea că suprafaţa de teren

revendicată nu poate fi restituită în natură, urmare afectării de

sistematizări şi amenajări de utilitate publică.

Totodată, s-a arătat că această instituţie foloseşte drept cale

de acces a doua din cele trei variante propuse de expertul cauzei, cu

destinaţia de intrare principală în Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei şi

Departamentul de Formare Continuă, care este amenajată corespunzător.

Municipiul Piteşti, prin primar, cât şi instituţia primăriei, au

formulat întâmpinare la data de 01 martie 2007, solicitând respingerea

căii de atac, cu motivarea că zona este sistematizată, terenul în litigiu

având destinaţie mixtă, 23 m.p. parcare stradală amenajată şi parc în faţa

universităţii, 182,40 m.p. ronduri de flori, arbuşti ornamentali şi spaţiu

verde.

Apelul a fost privit ca fondat pentru considerentele ce se vor

prezenta.

Prima instanţă a stabilit în mod corect că imobilul în litigiu a

fost proprietatea autorilor reclamanţilor şi a intrat sub incidenţa Legii

Această lege statuează în art.1 că restituirea imobilelor

preluate în mod abuziv se face, de regulă, în natură, situaţiile în care

măsurile reparatorii se acordă prin echivalent reprezentând excepţii

prevăzute în mod expres, iar în speţă, imobilul nu se încadrează în astfel

de excepţii.

Sub acest aspect, imobilul în litigiu nu intră sub incidenţa

art.16 alin.(1) din Legea nr.10/2001, situaţie în care reclamanţii sunt

îndreptăţiţi la restituirea în natură.

Cu probele administrate în cauză s-a făcut dovada preluării

casei şi a terenului, construcţia fiind demolată, fără ca în locul ei să se

construiască ansamblul de locuinţe ce a generat preluarea de către stat.

Prin urmare, constatarea dreptului reclamanţilor la

despăgubiri nu are suport legal în dispoziţiile art.16 din Legea

Aşa cum au susţinut în mod constant reclamanţii, scopul

exproprierii nu a mai fost realizat, iar imobilul revendicat face parte din

categoria celor preluate abuziv, astfel cum au fost definite prin art.2(1)

din Legea nr.10/2001 şi cum corect a reţinut prima instanţă.

La momentul dobândirii proprietăţii de către autoarea

reclamanţilor, cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare,

autentificat sub nr.4041/20.06.1974 (f.11, dosar fond), terenul ce face

obiectul acestui litigiu se învecina pe latura de sud cu Institutul de

Subingineri. De aceea, se constată că această instituţie avea prevăzută

prin proiectul de construcţie o altă cale principală de acces decât cea

practicată în prezent, ca urmare a nerealizării unui ansamblu de locuinţe

şi a dotărilor tehnico-edilitare aferente.

Prin dispoziţia atacată nr.3898/2005, Primarul Municipiului

Piteşti a dispus doar cu privire la terenul de 30 m.p. şi construcţii

92,94 m.p., pentru diferenţa de 114,9 m.p. din terenul solicitat notificarea

a fost transmisă Universităţii Piteşti.

Din actele aflate la filele 13-17, prin Decretul nr.331/1988, la

poziţia 57, rezultă că reclamanţilor le-a fost expropriată suprafaţa de

240 m.p., suprafaţă ce a rezultat din însumarea terenului cămin de casă în

suprafaţă de 144,90 m.p. şi a construcţiilor în suprafaţă de 92,94 m.p.,

conform actului de vânzare-cumpărare nr.4041/1974.

La prima instanţă, Universitatea din Piteşti a considerat ca

fiind întemeiată solicitarea reclamanţilor cu privire la restituirea în natură

a terenului situat în faţa acestei instituţii. S-a motivat această susţinere în

sensul că vecinătatea proprietăţii imobilului dobândit de autorii

reclamanţilor cu universitatea era evidenţiată în actul de dobândire al

proprietăţii, în condiţiile în care construcţiile acesteia sunt aceleaşi ca şi la

data cumpărării imobilului în litigiu (f.24, dosar fond).

Prin aceeaşi întâmpinare, se atestă de către pârâtă că nu deţine

terenul.

Cu ocazia cercetării locale, efectuată în apel, s-a constatat că

familia R., care se învecina cu proprietatea reclamanţilor şi a pârâtei

Universitatea din Piteşti, deşi s-a aflat în aceeaşi situaţie, urmarea 

exproprierii, imediat după anul 1990 şi-a reconstruit gospodăria, pe

vechiul amplasament, fără a mai aştepta adoptarea legilor cu caracter

reparatoriu.

A fost necesară completarea lucrării tehnice efectuată în

cauză, întrucât, cu aceeaşi ocazie, apelanţii au arătat că imobilele

construcţii au avut un zid comun cu proprietatea R. şi se impunea ca

măsurătorile să înceapă de la gardul acestora, aşa cum s-a efectuat

lucrarea în completarea de la filele 183 şi următoarele.

Instanţa a constatat că amenajările terenului ce a aparţinut

reclamanţilor, ulterior anilor 1990, nu îi îndreptăţeşte pe pârâţi să

respingă cererile de restituire în natură, în condiţiile în care acestora le

sunt aplicabile prevederile art.3 alin.(1) lit.a) din Legea nr.10/2001, iar

scopul exproprierii nu a fost realizat.

În cauză nu s-au făcut dovezi că suprafaţa litigioasă aparţine

domeniului public, expertul numit în cauză a confirmat această situaţie,

ca urmare a cercetărilor efectuate.

Din concluziile lucrării tehnice rezultă că terenul proprietatea

petentilor a fost expropriat, construcţia aflată pe teren demolată, lucrările

avute în vedere cu ocazia exproprierii nemaifiind finalizate.

În conformitate cu prevederile art.23 din Legea nr.10/2001,

este posibilă restituirea în natură şi a suprafeţei de 221,38 m.p., conform

planşei nr.1 (f.185), parte integrantă din completarea la raportul de

expertiză tehnică (f.183 şi urm.), evidenţiată cu culoarea albastră,

suprafaţă la care apelanţii au achiesat.

Această soluţie se impune şi în raport de art.2 din Normele

metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 privind regimul

juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie

1945-22 decembrie 1989, ce statuează „persoanele şi entităţile implicate

în executarea legii vor avea în vedere respectarea reglementărilor

referitoare la proprietate, cuprinse în Convenţia pentru Apărarea

Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi în protocoalele

adiţionale la această convenţie, ratificate de România prin Legea

nr.30/1994, cu modificările ulterioare, precum şi soluţiilor

jurisprudenţiale ale Curţii Europene a Drepturilor Omului”.

Prezintă relevanţă deosebită pentru domeniul de aplicare al

Legii nr.10/2001 respectarea exigenţelor art.1 din Primul protocol

adiţional la Convenţie, potrivit căruia „art.1 – orice persoană fizică sau

juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi

privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în

condiţiile prevăzute de lege şi principiile generale de drept internaţional”.

Pentru aceste considerente, apelul a fost privit ca fondat şi

admis ca atare, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, cu consecinţa

schimbării sentinţei în sensul admiterii contestaţiei, desfiinţării în parte a

Dispoziţiei nr.3898/30.12.2005 şi a constatării îndreptăţirii reclamanţilor

la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 221,38 m.p., identificat

de expertul B.P., planşa 2 (f.186).

Faţă de apărările invocate de intimatul-pârât Primarul

Municipiului Piteşti, pentru suprafaţa de 114,9 m.p., obligarea restituirii

în natură revine celei de-a doua pârâte, respectiv Universitatea din Piteşti.

Operaţiunea de restituire în natură pentru diferenţa până la 221,38 m.p.

este în sarcina primei pârâte, respectiv Primăria Municipiului Piteşti.

A fost menţinută în rest dispoziţia, respectiv pentru construcţii.