Condiţii de admisibilitate.
Art. 84 alin. 2 prevede că, dacă sunt îndeplinite condiţiile art. 79 şi 80, se instituie o prezumţie relativă de fraudă în dauna creditorilor. Prezumţia poate fi răsturnată de către debitor. Ea nu se extinde la terţul dobânditor sau subdobânditor.
Art. 84 alin. 2 prevede că, dacă sunt îndeplinite condiţiile art. 79 şi 80, se instituie o prezumţie relativă de fraudă în dauna creditorilor. Prezumţia poate fi răsturnată de către debitor. Ea nu se extinde la terţul dobânditor sau subdobânditor.
Din aceste dispoziţii rezultă că, pentru a fi putut fi anulat transferul în temeiul art 80 lit. c), reclamanta trebuia să facă dovada intenţiei frauduloase a pârâtei – terţ dobânditor al bunurilor; altfel spus, trebuie dovedit faptul că, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a existat dorinţa, atât a societăţii debitoare, cât şi a dobânditorului , de a sustrage bunurile de la urmărirea creditorilor.
Din aceste dispoziţii rezultă că, pentru a fi putut fi anulat transferul în temeiul art 80 lit. c), reclamanta trebuia să facă dovada intenţiei frauduloase a pârâtei – terţ dobânditor al bunurilor; altfel spus, trebuie dovedit faptul că, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a existat dorinţa, atât a societăţii debitoare, cât şi a dobânditorului , de a sustrage bunurile de la urmărirea creditorilor.
În cauza de faţă nu se poate reţine ca mijloc de probă prezumţia relativă de cunoaştere de către terţul subdobânditor a faptului că actul este susceptibil de a fi anulat , prezumţie prevăzută de art. 84 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, deoarece reclamanta nu a făcut dovada pretinsei legături între conducerile celor două societăţi , iar sarcina probei incumbă reclamantului potrivit dispoziţiilor art. 249 NCPC.
În cauza de faţă nu se poate reţine ca mijloc de probă prezumţia relativă de cunoaştere de către terţul subdobânditor a faptului că actul este susceptibil de a fi anulat , prezumţie prevăzută de art. 84 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, deoarece reclamanta nu a făcut dovada pretinsei legături între conducerile celor două societăţi , iar sarcina probei incumbă reclamantului potrivit dispoziţiilor art. 249 NCPC.
Sentinţa nr. 193/F/18.02.2016, pronunţată în dosar nr. 337/1259/2014/a12
DGRFP .., în calitate de creditor , a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele, E S.A. şi A S.A. reprezentată de administrator special… şi administrator judiciar P… I.P.U.R.L., anularea transferului de proprietate asupra bunurilor imobile menţionate în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …, repunerea părţilor în situaţia anterioară, obligarea pârâtei E S.A să restituie bunurile, respectiv suprafaţa de … mp curţi construcţii, situat în …împreună cu construcţiile existente pe teren .
În motivarea acţiunii, s-a arătat , în esenţă, că între debitorul A S.A., în calitate de vânzător şi E S.A. , în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare, cu privire la bunurile menţionate , preţul stabilit fiind de 1.100.000 euro , suma fiind achitată de compărător în două tranşe,prin virament bancar, până la data de…, anterior datei stabilită de părţi pentru plata preţului.
În cauză, s-a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 79-80 din Legea insolvenţei.
Astfel, pe de o parte, debitorul a urmărit prin încheierea contractului, fraudarea intereselor creditorilor (acest fapt rezultând din împrejurarea că există persoane din conducerea societăţii vânzătoare, care deţin acţiuni la societatea cumpărătoare) iar, pe de altă parte, convenţia a fost încheiată cu mai puţin de trei ani înainte de deschiderea procedurii, scopul urmărit a fost cel al sustragerii bunului din patrimoniul societăţii debitoare.
S-a susţinut că preţul de vânzare convenit, este derizoriu, neserios, în raport cu valoarea de circulaţia a imobilelor în zona respectivă, apreciindu-se că tranzacţia a avut drept efect ajungerea A S.A în stare de insolvabilitate, pârâta E S.A. fiind complice la prejudicierea creditorilor, profitând de beneficiile obţinute din încheierea contractului, în dauna pârâtei vînzătoare , şi pe cale de consecinţă , a creditorilor acesteia.
Prin urmare, a solicitat anularea contractului în temeiul art. 80 alin. 1 lit. c) coroborat cu dispoziţiile art. 85 alin.3 din Legea nr. 85/2006 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin restituirea bunurilor în patrimoniul societăţii debitoare.
În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 79 şi 80 din Legea nr. 85/2006, art. 81 alin.2 raportat la art. 85 alin.5 din aceeaşi lege, art. 453 Cod procedură civilă.
Au fost solicitate probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor, orice altă probă a cărei utilitate va rezulta din dezbateri .
Au fost anexate, în copie, procesul verbal al Comitetului Creditorilor, prin care s-a aprobat introducerea acţiunii având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare, DGRFP, în calitate de Preşedinte al Comitetului creditorilor fiind împuternicit să formuleze cererea , alte înscrisuri în legătură cu obiectul acţiunii.
Cererea şi înscrisurile au fost comunicate pârâtelor, în procedura instituită de art. 200 NCPC, iar la data de 08.10.2015, au fost înregistrate la instanţă întâmpinările pe care acestea le-au formulat.
Prin întâmpinarea formulată de E S.A. s-a solicitat respingerea cererii, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege în acest sens.
În motivarea se arată că intenţia părţilor nu a fost sustragerea bunurilor din averea debitoarei, fraudarea intereselor vânzătorului şi implicit a creditorilor acesteia.
Cu referire la motivele invocate în acţiune, s-a arătat că nimeni din conducerea A S.A nu deţine acţiuni la societatea cumpărătoare, ES.A. că între cele două entităţi există exclusiv relaţii de afaceri, fireşti.
În ceea ce priveşte preţul neserios, s-a arătat că încheierea contractului a fost precedată de efectuarea unui raport de expertiză, expertul evaluator autorizat stabilind o valoare totală a bunurilor, de 1.027.000 lei, în condiţiile în care preţul convenit de părţi este superior rezultatului evaluării .
Achitarea preţului, anterior împlinirii scadenţei, nu constituie în opinia pârâtei decât o dovadă a bunei credinţe, şi nicidecum a intenţiei de fraudare a vânzătorului, cu atât mai puţin a creditorilor, în condiţiile în care la momentul tranzacţiei pârâta E S.A. nu a prevăzut ipoteza intrării cocontractantului în procedura insolvenţei.
La rândul său, pârâta A S.A, prin administrator special, a depus întâmpinare prin care a solicitat în mod prioritar, respingerea acţiunii, ca lipsită de interes, în subsidiar, ca neîntemeiată.
În motivarea excepţiei, s-a susţinut că, din suma încasată s-au făcut plăţi către bugetul consolidat al statului (47,9% din sumă), către bugetul local, plăţi către furnizori transporturi, materii prime şi materiale, plăţi salariale, plăţi CEZ energie electrică, iar diferenţa a fost folosită pentru restituirea împrumuturilor contractate de la terţi, în scopul achitării la scadenţă a ratelor aferente eşalonării şi a plăţilor curente către bugetul consolidat al statului .
Cu privire la fondul litigiului, pârâta a susţinut netemeinicia acţiunii, arătând că, începând cu anul 2008, urmare a crizei economice generalizate, societatea şi-a redus activitatea atât pe plan intern cât şi extern, a fost nevoită să reducă numărul de salariaţi, prin concedieri colective, unele instituţii de credit nu au mai fost de acord cu prelungirea liniilor de creditare, situaţie în care, plata creditelor a impus angajarea de împrumuturi de la terţe societăţi.
S-a mai arătat că, eşalonarea la plata datoriilor bugetare, de care debitorul beneficia, s-a pierdut, pe fondul problemelor financiare, şi, urmare a acestui fapt, creditorul bugetar urma să treacă la executarea silită a garanţiilor .
În contextul arătat, Consiliul de Administraţie al A S.A, în scopul redresării activităţii, a hotărât înstrăinarea unor bunuri din patrimoniul societăţii .
În acest scop, s-a adoptat Hotărârea Consiliului de Administaţie, nr…., prin care s-a aprobat vânuarea activelor la preţul de 1.100.000.lei, pe baza raportului de evaluare bunuri, întocmit de expert evaluator.
S-a concluzionat că nu există rea-credinţă în încheierea contractului, creditorii nu au suferit nici un prejudiciu, conform procesului verbal de control încheiat de creditorul bugetar – prin serviciu de inspecţie fiscală, destinaţia sumelor obţinute din transferul patrimonial, a fost în principal, acoperirea cheltuielilor bugetare, administratorul judiciar, în urma analizei documentelor debitorului a apreciat că transferul respectiv nu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 82 din Legea insolvenţei, concluziile din raportul de activitate publicat în BPI, nu au fost contestate de creditorul bugetar, astfel că se solicită respingerea cererii .
În dovedire au fost depuse înscrisuri.
Acţiunea , având ca obiect anularea transferuri patrimoniale a fost înscrisă în Cartea funciară, sub nr…., potrivit art. 85 din legea insolvenţei, de către reclamantă, dovada fiind depusă la dosar .
La termenul de judecată din …instanţa, în condiţiile reglementate de art. 284 NCPC, a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei de interes a reclamantei , excepţie care a fost respinsă, reţinând că din conţinutul art. 84 alin.1 din Legea insolvenţei rezultă că „administratorul judiciar, lichidatorul sau comitetul creditorilor va putea introduce acţiune pentru a recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor, numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului şi cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat”
Potrivit procesului verbal al Comitetului Creditorilor, s-a aprobat introducerea acţiunii având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. DGRFP, în calitate de Preşedinte al Comitetului creditorilor fiind împuternicit să formuleze cererea .
Administratorul judiciar desemnat/confirmat nu a formulat acţiune având ca obiect anularea transferului patrimonial respectiv, iar potrivit art. 81 alin.2 din legea nr. 85/2006 „ Comitetul creditorilor poate introduce la judecătorul sindic o astfel de acţiune, dacă administratorul/lichidatorul judiciar nu o face”
Prin urmare, excepţia lipsei de interes nu este întemeiată, interesul fiind unul general, al creditorilor, interesaţi ca bunurile debitorului să fie readuse în patrimoniu, în scopul acoperirii tuturor creanţelor înscrise în tabel.
La acelaşi termen s-a luat act de faptul că reclamanta nu contestă valabilitatea raportului de expertiză extrajudiciară, depus la dosar, având ca obiect evaluarea bunurilor transferate , şi a solicitat a i se permite „căutarea de alte expertize vizând aceeaşi zonă” urmând să depună înscrisuri la dosar, precum şi de faptul că nu se invocă folosirea sumelor obţinute, în alte scopuri decât interesul debitorului.
Depunerea unei alte expertize, extrajudiciare, de către reclamantă, nu a fost considerată utilă cauzei iar cu privire la expertiza judicară de evaluare, s-a luat act că reclamanta nu a fost de acord cu plata onorariului expertului evaluator.
Analizând materialul probator, judecătorul-sindic reţine următoarele:
Transferul patrimonial invocat a fost apreciat de reclamantă ca fiind fraudulos, deoarece prestaţia debitoarei a fost vădit disproporţionată faţă de cea a E S.A.iar, pe de altă parte, a fost încheiat cu intenţia tuturor părţilor de a prejudicia creditorii societăţii.
În acest sens, au fost invocate dispoziţiile art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte: c) acte încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii , cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile”
Având în vedere temeiul de fapt invocat de reclamantă, respectiv vânzarea imobilelor cu intenţia tuturor părţilor de a prejudicia creditorii societăţii, obligarea subdobânditorului la restituirea bunurilor în proprietatea debitorului , judecătorul-sindic va analiza în mod prioritar condiţiile de admisibilitate impuse de art. 84 din lege.
Legea nr. 85/2006 în secţiune a IV-a art. 80-85 reglementează o procedură specială care tinde la reîntregirea averii debitorului, dar această procedură specială nu prevede expres o derogare în ce priveşte condiţiile de admisibilitate ale unei acţiuni în anulare întemeiată pe art. 79 şi 80 din aceeaşi lege (decât cu privire la calitatea procesual-activă), drept pentru care, se aplică normele de drept procesual civil în ce priveşte analiza condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească dreptul litigios dedus judecăţii.
De altfel, şi art. 149 din Legea nr. 85/2006 prevede că dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele din Codul de procedură civilă, Codul comercial român şi ale Legii nr. 637/2002.
Scopul Legii nr. 85/2006 este de a institui o procedură colectivă pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, caracterul colectiv al procedurii presupunând că această procedură este menită să satisfacă interesele tuturor creditorilor fără discriminare între ei.
Pentru a fi incident motivul de anulare prevăzut în art. 84 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 este necesară întrunirea următoarelor condiţii:
-subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului transferat;
-acesta cunoştea sa trebuia să cunoască faptul că transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat.
În concluzie, reclamanta nu a făcut dovada complicităţii la fraudă a terţului subdobânditor, respectiv că acesta a cunoscut caracterul fraudulos a transferului de proprietate, situaţie de fapt care trebuie dovedită în faţa instanţei pentru a fi dovedit motivul de anulare prevăzut în art. 84 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Nici o probă administrată în cauză nu susţine ipoteza avansată de reclamantă, privind preţul derizoriu.
Prin preţ derizoriu se înţelege, potrivit 1665 alin. 2 Cod civil, cu ale cărei dispoziţii se completează legea specială a insolvenţei, situaţia în care preţul este într-atât de disproporţionat faţă de valoarea bunului, încât este evident că părţile nu au dorit să consimtă la o vânzare.
Or, în cauză, Consiliul de administraţie al debitorului A SA, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 142 din legea nr. 31/1990, pe baza raportului de evaluare întocmit de un expert autorizat, a decis, prin Hotărârea nr….., încheierea contractului de vânzare cumpărare a cărei nulitate se invocă.
Din suma obţinută din transferal patrimonial, s-au făcut plăţi către bugetul consolidat al statului (47,9% din sumă), către bugetul local, plăţi către furnizori transporturi, materii prime şi materiale, plăţi salariale, plăţi către CEZ energie electrică, iar diferenţa a fost folosită pentru restituirea împrumuturilor contractate de la terţi, în scopul achitării la scadenţă a ratelor aferente eşalonării şi a plăţilor curente către bugetul consolidat al statului
Prin urmare, scopul debitorului la încheierea contractului a fost de continuare a activităţii, iar achitarea preţului contractului înainte de termenul stabilit prin contract nu poate fi interpretat în sensul prejudicierii vânzătorului debitor sau a creditorilor acestuia.
