Acţiunea în constatare prin care un teri solicită constatarea dreptului de proprietate asupra unui imobil al debitoarei, neavând legătură cu măsurile luate de administrator sau lichidator, nu este de competenţa judecătorului-sindic.
Prin încheierea din 18 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Gorj-Secţia Comercială s-a trimis cererea formulată de reclamanta SC N. SRL, împotriva pârâtei SC D. SRL, spre soluţionare judecătorului-sindic investit cu procedura insolvenţei împotriva debitoarei SC D SRL.
Instanţa de drept comun a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art.36 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale şi ale art. 11 lit. i din Legea nr. 85/2006.
Împotriva încheierii a declarat recurs reclamanta criticând-o ca nelegală. S-a invocat că instanţa de fond a apreciat greşit natura litigiului, care nu se încadrează în cauzele aferente procedurii insolvenţei, nefiind o contestaţie împotriva măsurilor luate de administrator sau lichidator. Prin acţiunea dedusă judecăţii s-a solicitat constatarea calităţii de proprietar pentru un imobil construcţie şi un teren de 1015 m.p., hotărârea urmând să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare, acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 111 Cod procedură civilă, Legea nr. 247/2005 şi art.1073-1075 C.civil. Prin acţiunea formulată nu se valorifică un drept de creanţă, ci un drept real, respectiv un drept de proprietate, iar judecătorul-sindic nu are atribuţia de a soluţiona acţiunea în constatare şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Recursul este fondat.
Instanţa de fond a pronunţat încheierea recurată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art.36 şi art. 11 lit. i din Legea nr. 85/2006.
Astfel, art.36 din Legea 85/2006 prevede că de la data deschiderii procedurii se suspendă acţiunile având ca obiect realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale ori, prin acţiunea dedusă judecăţii nu se urmăreşte realizarea unei creanţe, pentru a fi aplicabile dispoziţiile privind suspendarea judecăţii.
Nici dispoziţiile art. 11 lit. i din Legea nr. 85/2006 nu-şi găsesc aplicarea în speţă, deoarece acţiunea dedusă judecăţii nu poate fi asimilată unei contestaţii formulate de o persoană interesată împotriva măsurilor luate de administrator sau lichidator. Prin acţiune s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate pentru un imobil, în baza unei convenţii de vânzare cumpărare, hotărârea urmând să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare. O astfel de acţiune nu este de competenţa judecătorului-sindic, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin. 1 C.pr. civilă, Curtea a modificat încheierea care a întrerupt cursul procesului şi a dispus continuarea judecăţii de către instanţa de drept comun care nu are în compunere judecătorul-sindic.
