Instanţa a reţinut că, în condiţiile reglementate de art. 132 din Legea nr. 31/1990, hotărârea AGA poate fi supusă numai unui control de legalitate, control care se efectuează de către instanţa de judecată prin raportare la dispoziţiile imperative ale legii şi ale clauzelor actului constitutiv, instanţele neputând a dispune asupra temeiniciei hotărârii, prin raportare la considerente de oportunitate.
Instanţa a reţinut că, în condiţiile reglementate de art. 132 din Legea nr. 31/1990, hotărârea AGA poate fi supusă numai unui control de legalitate, control care se efectuează de către instanţa de judecată prin raportare la dispoziţiile imperative ale legii şi ale clauzelor actului constitutiv, instanţele neputând a dispune asupra temeiniciei hotărârii, prin raportare la considerente de oportunitate.
Sentinţa nr. 125/CC/25.06.2015 pronunţată în dosarul nr.32/1259/2015
Reclamanta … a chemat în judecată societatea pârâtă … SA, pentru a se dispune constatarea nulităţii absolute a hotărârii AGEA a societăţii pârâte, constatarea nulităţii divizării acestei societăţi în temeiul hotărârii sus-citate şi a se dispune,obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta critică hotărârea adoptată sub aspectul lipsei celor două etape , respectiv adoptarea hotărârii de principiu privind operaţiunea de divizare , ca primă fază, şi adoptarea hotărârii de divizare ,de către AGEA, în cunoştinţă de cauză, în cadrul celei de-a doua etape.
Se susţine că hotărârea este nelegală, urmare a faptului că nu au fost comunicate acţionarilor proiectul de divizare, raportul administratorilor şi al experţilor, situaţiile financiare anuale şi cele de gestiune aferente ultimelor trei exerciţii financiare, raportul cenzorilor, evidenţa contractelor aflate în curs de executare, modul de distribuire a acestor contracte în urma divizării.
Sub aspectul fondului dedus judecăţii, instanţa porneşte de la principiul potrivit căruia hotărârea AGA adoptată în limitele legii şi a actului constitutiv este obligatorie, ea aplicându-se între acţionari cu putere de lege, în temeiul principiului majorităţii , care reflectă voinţa socială colectivă.
În speţă, prin Hotărârea AGEA din data de 06.11.2014, a fost aprobată divizarea parţială a societăţii pârâte … SA, şi a fost mandatată persoana care să întocmească proiectul de divizare, în condiţiile reglementate de art. 241 din Legea insolvenţei.
După întocmirea proiectului de divizare parţială ,verificat de expertul ZG, raportul de expertiză fiind întocmit conform art. 243 ind.3 din legea societăţilor comerciale, (în cuprinsul căruia s-a concluzionat că determinarea raportului de schimb al valorii patrimoniale a acţiunilor societăţii care se divide şi valoarea patrimonială a părţilor sociale beneficiare , este corectă şi rezonabilă. că au fost preluate de către cele două societăţi integral activele imobilizate , cele curente, cît şi capitalurile proprii şi obligaţiile curente, rata de schimb a acţiunilor/părţilor sociale este corectă şi rezonabilă).
În aceste condiţii, se apreciază că obligativitatea societăţilor de a întocmi un raport de expertiză privind proiectul de divizare , astfel cum a fost prevăzută iniţial la nivel comunitar, prin Directiva nr. 78/855/CEE şi nr. 82/891/CEE şi implementată ulterior în dreptul intern prin Legea nr. 441/2006 şi art. 243 ind.3 din LSC, a fost îndeplinită.
Proiectul de divizare parţială a fost depus la Registrul comerţului şi cpublicat pe pagina proprie de Web a societăţii , cu respectarea prevederilor art. 242 din legea nr. 31/1990 , fiind respectate cerinţele de publicitate faţă de acţionari, impuse de lege.
Conform art. 246 din legea insolvenţei, a fost convocată adunarea generală, pentru aprobarea propriu zisă a divizării parţiale, a fost adoptată Hotărârea AGEA ….
Hotărârea astfel adoptată a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a , nr…..
În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei, referitor la nulitatea divizării prin încălcarea dispoziţiilor art. 241 lit. k) din lege, instanţa reţine că acest text de lege vizează descrierea şi repartizarea exactă a activelor şi pasivelor care urmează a fi transferate fiecăreia dintre societăţile beneficiare, precum şi repartizarea către acţionari/asociaţi, a acţiunilor/părţilor sociale, criteriile pe baza cărora se face repartizarea.
Se reţine că proiectul de divizare cuprinde o fundamentare a divizării parţiale , condiţiile divizării, precum şi menţiunea privind posibilitatea acţionarilor care nu sunt de acord cu divizarea să se retragă , la cerere, în condiţiile reglementate de art. 134 din Legea nr. 31/1990.
Totodată, în proiect au fost indicate elementele de activ, respectiv pasiv, modalitatea de repartizare a acestora, în urma divizării parţiale , valoarea construcţiilor şi a terenurilor, schiţele de dezmembrare a imobilelor din patrimoniul societăţii divizată.
În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei, referitor la nulitatea divizării prin încălcarea dispoziţiilor art. 244 alin. 1 lit. d din Legea nr. 31/1990R , instanţa reţine că textul consacră dreptul asociaţilor/acţionarilor de a fi informaţi , înaintea datei fixate pentru adunarea generală extraordinară cu privire la toate aspectele ce vizează proiectul de divizare , ca măsură suplimentară faţă de îndeplinirea formelor de publicitate.
Societatea pârâtă a publicat situaţiile financiare anuale pe ultimii 3 ani , a publicat situaţiile financiare întocmite înainte de prima zi a celei de a treia luni , anterioare proiectului de divizare , fiind îndeplinite obligaţiile impuse de art. 244 alin.1 lit c şi d din LSC.
Reţinând că ceea ce se analizează în cadrul acţiunii în anularea hotărârilor adoptate în adunarea generală a acţionarilor este legalitatea adoptării hotărârii şi nu oportunitatea măsurilor dispuse, că dispoziţiile imperative prevăzute de lege sau actul constitutiv al societăţii au fost respectate iar modalitatea concretă de divizare, ca efect al voinţei majoritare , constituie o chestiune de oportunitate, instanţa a respins acţiunea, ca neîntemeiată şi în temeiul art.132 alin.10 din Legea nr.31/1990, instanţa a dispus ca prezenta hotărâre să fie înscrisă la Registrul Comerţului şi publicată în Monitorul Oficial după rămânerea ei irevocabilă.
