Citeste şi


Cererea creditorului de deschidere a procedurii insolvenţei


Dosar nr. 5693/3/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI-SECTIA A VII-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR: 4183

ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA 22.04.2013

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN :

PREŞEDINTE: JUDECĂTOR-SINDIC: PN

GREFIER: ISA

Pe rol fiind soluţionarea cauzei comerciale, având ca obiect cerere întemeiată pe dispoziţiile L.85/2006, privind procedura insolvenţei, privind pe creditoarea CSP în contradictoriu cu debitoarea RC

Dezbaterile in fond ale cauzei a avut loc in şedinţa publica de la data de 15.04.2013 fiind consemnate în încheierea de şedinţa de la aceasta data, ce face parte integranta din prezenta, când Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise a amânat pronunţarea la data de 22.04.2013.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra acţiunii comerciale de faţă constată următoarele:

La data de 11 februarie 2013 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a comercială sub nr. 5693/3/2013 cererea creditorului CSP care a solicitat, în baza Legii 85/2006, deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului RC, care se află în stare de insolvenţă şi faţă de care deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în sumă de 463.044,07 lei.

În fapt creditorul arată că între Creditoare şi Debitoare s-a încheiat contractul de lucrări nr. 315/23.05.2008 (Contractul), având ca obiect executarea de către creditor a lucrărilor de infrastructură – săpătură şi piloţi la obiectivul „Belvedere” (Obiectivul), în schimbul unui preţ de 2.044.110 Euro plus TVA (19%).

Conform art.18 din Condiţiile Generale din Contract părţile au convenit reţinerea unui cuantum de 10% reprezentând garanţie de bună execuţie şi de calitate din plata preţului, a cărei restituire urma a fi făcută după finalizarea lucrărilor prin încheierea unui proces-verbal de recepţie finală.

Creditoarea şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin Contract conform celor agreate la art. 5 Condiţii Generale din Contract în termenul stabilit conform art. 3 lit. c din Contract. Preţul Contractului a fost achitat de către Debitoare, mai puţin garanţia de bună execuţie în valoare de 463.044,07 lei, lucru confirmat chiar de către Debitoare în martie 2010, fapt ce în opinia creditorului constituie o insolvenţă a Debitoarei.

În opinia creditorului creanţa sa este certă, lichidă şi exigibilă şi au trecut mai mult de 90 de zile fără ca datoria să fie plătită.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 3 pct. 6, art. 31 alin. 1 şi următoarele ale Legii nr.85/2006, republicată şi modificată.

Cererea a fost legal timbrată şi a fost însoţită de copii de pe înscrisurile arătate în ea.

Conform art. 33 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cererea creditorului a fost comunicată debitorului, acesta contestând starea de insolvenţă printr-o contestaţie depusă în termen şi legal timbrată şi în care arată că creanţa nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi admisă cererea. Prin contestaţie debitorul RC a solicitat şi obligarea creditorului la plata unei cauţiuni de 10%, cerere la care ulterior a renunţat.

Analizând înscrisurile de la dosar judecătorul sindic reţine că creditorul CSP, a efectuat debitorului RC o lucrare de construcţie pe care debitorul a achitat-o în întregime, mai puţin garanţia de bună execuţie care se reţine în astfel de situaţii. Se mai reţine că între părţi nu s-a semnat procesul verbal de recepţie finală a lucrării.

 Faţă de această situaţie de fapt tribunalul constată că cererea creditorului nu este întemeiată.

Pretinsa creanta nu indeplineste conditiile legale de admisibilitate in sensul in care nu este certa si nici exigibila.

Analiza de temeinicie a unei cereri de declansare a procedurii insolventei formulate de catre creditor, presupune intrunirea, cumulativ, a trei conditii, si anume:

1. Cuantumul creantei sa depaseasca valoarea prag instituita de lege;

2. Creanta creditorului indreptatit sa solicite deschiderea procedurii sa fie certa, lichida si exigibila de mai mult de 90 de zile.

3. Debitorul sa se afle in insolventa vadita.

Pretentiile ce stau la baza cererii introductive sunt reprezentate de restituirea garantiilor de buna executie constituite in baza contractului nr.315/23.05.2008 incheiat intre parti.

Intre RC, in calitate de antreprenor general, si pretinsa creditoare, in calitate de subantreprenor, a intervenit contractul de lucrari nr. 315 din data de 23.05.2008, avand ca obiect execuţia lucrarilor de infrastructura – executie sapatura si forare piloti pentru obiectivul “Belvedere”, modificat prin Acte Aditionale ulterioare. Ori, conform dispozitiilor art.9 din contractul incheiat intre parti coroborate cu dispoztiile art .18.3 din Conditiile Generale de contractare, partile au convenit retinerea unui cuantum de 10% reprezentand garantie de buna executie, suma ce urma a fi retinuta din toate cererile de plata emise de catre subantreprenor, pe intreaga perioada de executie, si ce urma a fi restituita conform conditiilor generale de contractare, si anume in conformitate cu dispozitiile art.18.4: “Restituirea garantiei de buna executie de catre AG (antreprenorul general) catre SA (subantreprenor) se va face functie de restituirea garantiilor de catre investitor catre AG, in baza unui proces verbal dupa cum urmeaza: 70% din suma constituita, in termen de 15 zile de la data incheierii intre B (beneficiar) si AG a procesului verbal de receptie la terminarea lucrarilor, in baza unui proces verbal de receptie intre AG si SA daca AG nu a ridicat pana la acea data pretentii asupra vreunei sume, iar riscul pentru vicii ascunse este minim si situatia finala de plata este acceptata; 30% din suma constituita, la expirarea duratei de garantare a lucrarilor executate, pe baza procesului verbal de receptive finala incheiat intre Investitor si AG, respective AG si SA.”

Aşadar, restituirea garantiei este conditionata de:

-restituirea garantiei de buna executie de catre investitor catre antreprenorul general, in speta RC, in baza unui proces verbal de receptie la terminarea lucrarilor, respectiv proces verbal de receptie finala, intre investitor si RC, in calitate de antreprenor general

-incheierea unui proces verbal de receptie la terminarea lucrarilor, respectiv proces verbal de receptie finala, intre RC, in calitate de antreprenor general, si pretinsa creditoare, in calitate de subantreprenor

-antreprenorul general sa nu fi ridicat nicio pretentie asupra sumei constituita cu titlu de garantie.

-situatia finala de plata sa fi fost acceptata. Conform dispozitiilor art.17.6 din Conditiile generale de contractare, “Plata finala se face in termen de 60 zile de la incheierea PV de receptive la terminarea lucrarilor si va fi insotita de o situatie financiara finala.”

Pe de alta parte, art.18.4 prevede doua termene in functie de care restituirea garantiei de buna executie devine exigibila, si anume:

-un termen conditionat de incheierea procesului verbal de receptie la terminarea lucrarilor, moment la care devine exigibila 70% din garantia de buna executie

-un termen conditionat de incheierea procesului verbal de receptive finala, moment la care devine exigibila 30% din garantia de buna executie

Ori în cauză, nu sunt indeplinite conditiile contractuale pentru deblocarea garantiei de buna executie, aceasta nefiind exigibila la momentul formulării cererii introductive.

In speta nu au fost incheiate procese verbale de receptie care sa ateste executia lucrarilor. Astfel, conform HG 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de receptie a lucrarilor de constructii si instalatii aferente acestora, receptia este actul prin care se atesta faptul ca lucrarile au fost finalizate si constructia realizata si se incheie Proces Verbal la Terminarea Lucrarilor. In speta, conform contractului, prin semnarea procesului-verbal privind receptia la terminarea lucrarilor se atesta ca subantreprenorul si-a indeplinit obligatiile contractuale si lucrarile au fost executate, moment in care devine exigibila 70% din garantia de buna executie, urmat apoi de incheierea procesului verbal de receptie finala, dupa ce toate remedierile constatate se vor fi efectuat,  moment in care devine exigibila 30% din garantia de buna executie, care insa, nu s-au incheiat.

Conform dispozitiilor art.31 alin.1 din Legea insolventei orice creditor indreptatit poate sa solicite deschiderea procedurii impotriva unui debitor prezumat in insolventa. In acceptiunea Legii termenul de „insolventa” este definit ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile.

Ori RC nu este in stare de insolvenţă, are sume de bani disponibile si bunuri in patrimoniu cu care sa isi poata acoperi creantele, de o valoare superioara pretinsei creante, activitatea curentă nu a fost stopată, avand in derulare o multitudine de contracte incheiate cu terti, a caror valoare depaseste cu mult nivelul creanţei solicitate. In acest sens fiind depuse balantele aferente lunilor octombrie 2012, noiembrie 2012, decembrie 2012.

Suficienta disponibilitatilor banesti rezulta din extrasele de cont depuse de catre RC, demonstrand rularea unor sume de bani disponibile pentru plata datoriilor, respectiv să acopere obligaţiile contractuale pe care le are.

Prezumtia instituita de art.3 pct.1 din Legea insolventei privind insolvabilitatea patrimoniului caracterizata prin insuficienta fondurilor banesti este o prezumtie legala relativa, care poate fi rasturnata prin administrarea unei probe contrare, cum ar fi dovada suficientei fondurilor banesti disponibile.

Insolvenţă este acea stare a patrimoniului unei societăţi, care exprima neputinţa societăţii de a plăti datoriile comerciale scadente din lipsa de lichidităţi, si intervine in momentul in care obligaţiile de plata, debitele depăşesc activele. Ceea ce nu s-a dovedit în cazul de faţă.

Procedura insolvenţei nu este menită să fie utilizată ca instrument de constrângere a debitorului pentru ca acesta să-şi plătească datoriile „sub ameninţarea cu falimentul”, dacă debitorul are fonduri disponibile pentru a plăti, cum este cazul de faţă.

În doctrina clasică a dreptului comercial s-a arătat că „încetarea plăţilor sau  insolvenţa este starea patrimoniului unui comerciant, ce se manifestă în exterior, ce se găseşte în neputinţa de a plăti pe creditori”. În cauza de faţă este evident că debitoarea nu se afla în stare de insolvenţă, de incapacitate vădită de plată, de vreme ce nu se poate aprecia că este în încetare de plăţi un comerciant care are disponibilităţi, însă refuză executarea de bunăvoie a obligaţiei de plată.

Încetarea plăţilor nu este sinonimă cu insolvenţă, ce este definită ca absenţă a fondurilor băneşti necesare plăţii obligaţiilor scadente, debitorul putând să refuze sau amâne plăţile pentru motive pe care le consideră întemeiate.

Faţă de aceste considerente instanţa va admite contestaţia RCşi va respinge cererea creditorului CSP ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite contestaţia debitoarei RC – sector 3, Bucureşti.

În baza art. 33 alin. 5 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei, respinge, ca neîntemeiată, cererea creditorului CSP sector 2, Bucureşti.

Cu recurs în 7 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 aprilie 2013.

Preşedinte, Grefier,

Red. NP

3 ex./8 mai 2013