Citeste şi


Compensarea creanţelor. Condiţiile în care operează. Implicaţiile deschiderii procedurii insolvenţei asupra compensărilor intervenite de drept între debitor şi creditorul său.f


Potrivit art. 52 din Legea nr.85/2006, deschiderea procedurii de insolventa nu afecteaza dreptul unui creditor de a invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când conditiile prevazute de lege în materie de compensare legala sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii .

În conformitate cu prevederile art. 1144 din vechiul Cod civil,  compensatia opereaza de drept, în puterea legii, si chiar când debitorii nu ar sti nimic despre aceasta; cele doua datorii se sting reciproc în momentul când ele se gasesc existând deodata si pâna la concurenta cotitatilor lor respective.

Deschiderea procedurii insolventei împotriva debitorului nu confera administratorului judiciar dreptul de a anula compensarile dintre debitor si creditorul sau, atunci când conditiile prevazute de lege în materie de compensare legala ( reciprocitatea obligatiilor; creantele sa aiba ca obiect bunuri fungibile; creanta ce urmeaza a se compensa sa fie certa, lichida si exigibila ) sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii.

Prin sentinta nr. 180 din 23 ianuarie 2012, pronuntata de judecatorul-sindic de la Tribunalul Prahova-Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ, în dosarul nr. 4732/105/2010, s-a admis actiunea formulata de creditoarea SC S. H. U. SRL, în contradictoriu cu pârâta debitoare SC U SA,  prin lichidatorii E.I. SPRL  BUCURESTI si E.C. SPRL PLOIESTI,  s-a anulat masura de anulare a compensarilor efectuate cu procesele verbale Seria C nr.0057155 din 05.08.2010, Seria C nr.0186511 din 05.08.2010 si Seria C nr.0186518 din 15.11.2010, încheiate între debitoarea SC U SA si creditoarea SC S. H. U. SRL.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs debitoarea SC U SA, prin lichidatorii E.I. SPRL  BUCURESTI si E.C. SPRL PLOIESTI, criticând hotarârea pentru  nelegalitate si netemeinicie.

Examinând sentinta pronuntata, prin prisma criticilor si apararilor formulate, Curtea a constatat ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Conform prevederilor art.1143 – 1147 Cod civil, compensatia reprezinta un mod de stingere a obligatiilor reciproce, având ca obiect bunuri fungibile, pâna la concurenta celei mai mici dintre ele.

Daca obligatiile sunt reciproce, au ca obiect bunuri fungibile, sunt certe, lichide si exigibile, datoriile se sting, potrivit art. 1144 Cod civil, în momentul când se gasesc existând deodata, deci compensatia opereaza de drept, în puterea legii, chiar daca debitorii nu ar sti nimic despre aceasta.

În aceste conditii, s-a apreciat ca întocmirea ulterioara de catre parti a unor ordine de compensare nu are efect constitutiv, ci constatator al compensarii intervenite de drept, în puterea legii, nefiind susceptibila de anulare.

În masura în care  compensarea este conventionala, ordinele de compensare consemneaza un act juridic, anularea este posibila, însa nu poate avea loc decât în conditiile ar. 79 si urmatoarele sau ale art. 46 din Legea nr.85/2006, competenta exclusiva de solutionare a unei asemenea cereri revenind judecatorului-sindic, potrivit prevederilor art. 11 alin.1 lit. h din Legea nr.85/2006.

Prin urmare, Curtea a constatat ca instanta de fond a retinut în mod corect ca administratorul judiciar nu are, potrivit legii, competenta de a anula compensarile dintre debitoare si creditoarea sa si ca, în aceste conditii, nu se mai justifica verificarea pe fond a operatiunilor de compensare, incidenta art. 1144-1145 din Codul civil si art.52 din Legea nr.85/2006, ori legalitatea si temeinicia masurii de înscriere a SC S H U SRL în tabelul obligatiilor debitoarei SC U SA.

Fata de considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedura civila, a respins recursul ca nefondat.