Contestaţie tabel preliminar creanţe


ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

SECŢIA A VII-A CIVILĂ

Dosarul nr. 24981/3/2015/a11

SENTINŢA CIVILĂ NR. 434/2016

Şedinţa publică din data de 22.01.2016

Tribunalul constituit din:

Preşedinte judecător-sindic L.I.M

Grefier P.M.A.

Pe rol se află soluţionarea contestaţiei împotriva tabelului preliminar al creanţelor, formulată de către contestatoarea-creditoarea B., în contradictoriu cu intimata-debitoare A.P.S.A prin administrator special şi prin administratorul judiciar R.I. şi cu intimata-creditoare L.R.E.I.C.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, a răspuns contestatoarea-creditoare, prin avocat AC şi prin CB, cu împuternicire avocaţială la fila nr. 4 din dosar şi intimata-debitoare, prin administrator special, prin avocat NRD, cu împuternicire avocaţială la fila nr. 17 din dosar şi prin administrator judiciar PC, lipsind intimata-creditoare.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că prezenta cauză se află la al doilea termen de judecată, după care:

Instanţa constată că intimata-debitoare şi-a schimbat sediul social.

În temeiul art. 131 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanţa pune în discuţie competenţa Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, de a soluţiona cauza.

Având cuvântul pe rând, părţile prezente apreciază că s-a introdus cererea la instanţa competentă general, material şi teritorial.

Tribunalul constată că este competent general să soluţioneze prezenta cauză, în temeiul art. 126 alin. 1 din Constituţia României şi al art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 304/2004, precum şi material şi teritorial, conform art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2014.

Potrivit art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanţa estimează durata necesară pentru soluţionarea cererii la cel mult trei termene de judecată.

Nemaifiind cereri prealabile formulate sau excepţii invocate, instanţa acordă cuvântul asupra probatoriului.

Contestatoarea-creditoare solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei cu expertiză contabilă, cu obiectivele indicate în cererea depusă la termenul anterior. Arată că, din extrasul de cont rezultă că o parte a sumei a fost virată cu alt titlu decât împrumut, iar o altă parte a fost virată pentru o persoană fizică, AJK.

 Intimata-debitoare, prin administrator judiciar, cât şi prin administrator special, arată că solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri. Se opun probei cu expertiza contabilă, ca nefiind utilă soluţionării cauzei.

Intimata-debitoare, prin administrator special, arată că sunt sume virate prin bancă, iar AJK este acţionar la societăţile din grup.

În baza art. 237 alin. 2 pct. 7 raportat la art. 255 alin. 1 şi la art. 258 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul încuviinţează pentru contestatoarea-creditoare şi pentru intimata-debitoare proba cu înscrisuri, apreciind că este pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei şi respinge proba cu expertiză contabilă, ca nefiind utilă soluţionării cauzei, în raport de obiectul acesteia, pentru următoarele motive: obiectivul de la punctul a), de la fila 39 din dosar, poate fi probat prin înscrisuri emise de unitatea financiar-bancară, iar verificarea caracterului licit al sumei virate de intimata-creditoare depăşeşte obiectul cauzei şi limitele învestirii judecătorului-sindic; obiectivele de la punctele b), c) şi d) vizează chestiuni ulterioare împrumutului, respectiv b) şi c) ţin de destinaţia sumelor şi nu de existenţa creanţei, deci nu prezintă relevanţă cu privire la înscrierea acesteia în tabel, după cum nu prezintă relevanţă nici motivele pentru care împrumutul nu s-a restituit, obiectul de la punctul d).

Constatând cauza în stare de judecată, instanţa acordă cuvântul în dezbateri pe fond.

Contestatoarea-creditoare solicită admiterea contestaţiei, dat fiind că cel puţin două milioane de euro au fost transferate de alte entităţi, iar intimata-creditoare şi-a întemeiat declaraţia de creanţă pe documente contabile provenind de la debitoare şi pe un contract de finanţare prin care se transformă destinaţia sumelor din cesiune de părţi sociale în finanţare. Nu s-a depus împuternicire semnată de societatea creditoare pentru semnarea convenţiei şi nu există dovada că persoana care a semnat era reprezentantul societăţii.

La interpelarea instanţei, contestatoarea-creditoare învederează că se contestă existenţa şi întinderea creanţei. Precizează că documentele depuse nu atestă existenţa creanţei, solicită şi acordarea cheltuielilor de judecată şi depune note scrise şi înscrisuri în dovedirea cheltuielilor de judecată.

Intimata-debitoare, prin administrator special, solicită respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată. Creanţa este certă şi lichidă, atestată de înscrisuri, respectiv contract şi extrase de cont. Efectuarea investiţiilor necesare pentru activitatea societăţii, în raport de obiectul de activitate al acesteia, nu ar fi fost posibilă fără împrumuturi. Când s-au transferat sumele, s-a încercat o majorare a capitalului social, dar acest lucru nu a mai avut loc, iar aporturile au fost transformate în împrumuturi. Sumele au fost primite şi folosite pentru realizarea obiectului de activitate. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată. 

Intimata-debitoare, prin administrator judiciar, solicită instanţei respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată, întrucât sumele rezultă din înregistrările contabile ale debitoarei şi depune concluzii scrise.

Instanţa reţine contestaţia împotriva tabelului preliminar al creanţelor spre soluţionare.

TRIBUNALUL,

Deliberând, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată la data de 21.10.2015, sub nr. de mai sus, contestatoarea-creditoare SB., a contestat, în contradictoriu intimata-debitoare APSA., prin administrator special şi prin administrator judiciar RI. şi cu intimata-creditoare LTSAL, tabelul preliminar al creanţelor, solicitând excluderea creanţei intimatei-creditoare.

În motivare, s-a arătat, în esenţă, că din înscrisurile anexate declaraţiei de creanţă, necertificate pentru conformitate cu originalul, nu rezultă existenţa şi cuantumul creanţei reprezentând împrumut, contractul de împrumut a fost întocmit pro causa şi nu se motivează solicitarea intimatei-creditoare de a fi înscrisă în tabel cu suma de 3.412.275 euro, nefiind depus vreun document contabil.

În drept, contestatoarea-creditoare a invocat art. 73 din Legea nr. 85/2006.

În probaţiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză contabilă (fila 7).

Contestaţia a fost timbrată cu taxă de timbru în sumă de 200 lei, conform art. 14 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (chitanţă, fila 5).

La data de 02.11.2015 contestatoarea-creditoare a depus cerere precizatoare, prin care a arătat că denumirea corectă a intimatei-creditoare este LREIC indicarea LTSAL reprezentând o eroare materială.

La data de 10.11.2015 intimata-debitoare, prin administrator special, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

În motivare s-a învederat, în esenţă, că intimata-debitoare este o societate cu profil agricol care a făcut investiţiile necesare desfăşurării acestor activităţi, precum construirea solarelor, instalarea unui sistem de irigaţii, construirea de spaţii tehnologice etc. şi a început să realizeze venituri abia din anul 2013, investiţiile iniţiale realizându-se cu împrumuturi de la asociaţi sau terţi, care sunt înregistrate în contabilitatea societăţii şi fără de care nu ar fi putut suporta nici cheltuielile curente. Intimata-debitoare a precizat că sumele împrumutate sunt reale, fiind virate în contul său şi creanţa este recunoscută, astfel că nu prezintă relevanţă întinderea capacităţii de folosinţă sau de dispoziţie a intimatei-creditoare.

În drept, intimata-debitoare a invocat Legea nr. 85/2014, art. 2158 şi urm. din Codul civil, art. 662 şi urm. din Codul de procedură civilă.

În probaţiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri.

La data de 11.11.2015 intimata-debitoare, prin administrator judiciar, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

În motivare, intimata-debitoare a arătat, în esenţă, că cererea de admitere a creanţei a fost formulată de intimata-creditoare în termenul stabilit de judecătorul-sindic, taxa de timbru a fost achitată şi s-au anexat documente justificative, debitul fiind convertit în lei la cursul BNR din data deschiderii procedurii, de 4,4464 lei pentru 1 euro. Administratorul judiciar a precizat că debitul este evidenţiat şi în contabilitatea debitoarei, sumele fiind virate în patru tranşe în anul 2014.

În drept, intimata-debitoare a invocat 205 şi urm. din Codul de procedură civilă, art. 111 alin. 5 din Legea nr. 85/2014.

La solicitarea instanţei, contestatoarea-creditoare a depus un set de înscrisuri (filele 40-63).

La termenul de judecată de astăzi, instanţa a încuviinţat pentru contestatoarea-creditoare şi pentru intimata-debitoare proba cu înscrisuri şi a reţinut contestaţia spre soluţionare.

Analizând contestaţia formulată, prin raportare la materialul probator administrat în cauză, tribunalul reţine:

În fapt, intimata-creditoare a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 3.412.275 euro, reprezentând împrumut şi cu suma de 200 lei taxă de timbru, prin cererea depusă la dosarul de fond la data de 24.09.2015 (fila 40), la care s-au anexat contractul de împrumut din data de 28.05.2015 şi extrase de cont (filele 41-43). Intimata-creditoare a arătat că suma reprezintă credit pentru finanţarea nevoilor curente ale debitoarei, acordat până la data de 28.05.2016.

În cuprinsul contractului de împrumut din data de 28.05.2015, încheiat de intimata-creditoare, în calitate de creditor şi intimata-debitoare, în calitate de debitor, părţile au prevăzut, la art. 1, art. 2 şi art. 3, că au hotărât transformarea viramentului în sumă de 3.412.275 euro, din aport la capitalul social în împrumut pe termen scurt, fără dobândă, pentru finanţarea nevoilor curente ale intimatei-debitoare, termenul de rambursare fiind stabilit la data de 28.05.2016.

Suma de 3.412.275 euro a fost virată intimatei-debitoare în patru tranşe, la datele de 21.05.2014, 01.07.2014, 18.07.2014 şi 18.08.2014, conform extraselor de cont de la filele 42-43 din dosar. Pentru trei din cele patru tranşe apare menţiunea că ordonatorul este intimata-creditoare, iar pentru tranşa din 18.07.2014 este indicat drept ordonator SS.

Administratorul judiciar a înscris această creanţă în tabelul preliminar al creanţelor intimatei-debitoare publicat în BPI nr. 17280/13.10.2015, în categoria creanţelor chirografare (fila 58, verso).

În drept, conform art. 102 alin. 1 teza I din Legea nr. 85/2014, cu excepţia salariaţilor ale căror creanţe vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidenţelor contabile, toţi ceilalţi creditori, ale căror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanţelor în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii.

Art. 105 alin. 1 şi alin. 2 din acelaşi act normativ stabileşte că toate creanţele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepţia creanţelor constatate prin hotărâri judecătoreşti executorii, precum şi prin hotărâri arbitrale executorii. 

Administratorul judiciar are obligaţia, potrivit art. 106 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, să verifice, de îndată, fiecare cerere şi documentele depuse şi sa efectueze o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe.

Art. 110 alin. 1 şi alin. 4 din aceeaşi lege, prevede:

„(1) Ca rezultat al verificărilor făcute, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va întocmi şi va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanţele împotriva averii debitorului cu menţiunile prevăzute la art. 5 pct. 68. […]

(4) Odată cu publicarea tabelului în BPI, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va trimite de îndată notificări creditorilor, ale căror creanţe sau drepturi de preferinţă au fost trecute parţial în tabelul preliminar de creanţe sau înlăturate, precizând totodată şi motivele.

Art. 111 din Legea nr. 85/2014 instituie dreptul creditorilor de a formula contestaţii cu privire la creanţele trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar de creanţe, în termen de 7 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată.

În speţă, contestatoarea-creditoare a avansat două argumente pentru excluderea creanţei intimatei-creditoare din tabelul preliminar al creanţelor intimatei-debitoare: că nu s-a probat existenţa şi cuantumul creanţei cu înscrisurile anexate declaraţiei de creanţă, respectiv că înscrisul intitulat contract de împrumut este întocmit pro causa. Abia în cadrul concluziilor pe fondul cauzei, a învederat şi că nu s-a probat calitatea de reprezentant al intimatei-creditoare a persoanei care a semnat contractul de împrumut şi că două dintre cele patru tranşe au fost virate intimatei-debitoare de alte entităţi decât intimata-creditoare.

Tribunalul constată că, potrivit art. 1270 alin. 1 din Codul civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante. Art. 1350 prevede că orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat, iar, atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii. Neexecutarea unui contract valabil încheiat antrenează, așadar, răspunderea contractuală a părţii care nu şi-a executat din culpă obligaţiile asumate.

Tribunalul constată că sunt întrunite elementele răspunderii civile contractuale, astfel cum rezultă acestea din interpretarea art. 1350 şi art. 1516-1548 din Codul civil: s-a probat existenţa raporturilor contractuale dintre intimata-creditoare şi intimata-debitoare prin depunerea la dosar a contractului de împrumut însuşit prin semnătură de cele două părţi, în copie certificată pentru conformitate cu originalul; intimata-creditoare a probat că suma a fost efectiv remisă intimatei-debitoare în perioada 21.05.2014-18.08.2014 (extrase de cont, filele 42-43), iar intimata-debitoare nu probat că a restituit total sau parţial suma datorată; prin nerespectarea acestei obligaţii contractuale, intimata-creditoare a suferit un prejudiciu patrimonial cert, echivalent cu valoarea sumei nerestituite; raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu reiese din înscrisurile aflate la dosar, iar culpa intimatei-debitoare este prezumată, în baza art. 1548 din Codul civil. De altfel, debitoarea a recunoscut expres întreaga creanţă chiar în cadrul acestui litigiu, inclusiv faptul că tranşa de 1.587.968,66 euro i-a fost virată la 18.07.2014 tot pentru intimata-creditoare.

Având în vedere prevederile art. 663 alin. 2-3 din Codul de procedură civilă raportat la art. 5 pct. 20 teza a II-a din Legea nr. 85/2014, tribunalul apreciază că suma de 3.412.275 euro reprezintă o creanţă certă şi lichidă, existenţa şi cuantumul ei rezultând din contractul de împrumut încheiate de părţi. Nu prezintă relevanţă că această creanţă nu este exigibilă, întrucât art. 102 alin. 4 din Legea nr. 85/2014 permite înscrierea la masa credală şi a creanţelor nescadente, dar născute anterior datei deschiderii procedurii insolvenţei, precum situaţia din cauză.

Totodată, conform art. 1280 din Codul civil, contractul de împrumut produce efecte relative, doar între părţile care l-au încheiat, motiv pentru care doar acestea pot invoca motive de nulitate relativă, precum lipsa calităţii de reprezentant a semnatarului contractului. Or, în cauză, nici intimata-debitoare, nici intimata-creditoare, nu contestă calitatea de reprezentant a persoanei care a semnat contractul de împrumut pentru intimata-debitoare. Mai mult, contractul poate fi ratificat în condiţiile art. 1311 din Codul civil.

Nu poate fi primită nici susţinerea că s-a întocmit pro causa un contract de împrumut cu puţin înainte de deschiderea procedurii insolvenţei, deşi suma fusese virată în anul 2014, deoarece părţile sunt libere să modifice raportul juridic stabilit iniţial între ele în anul 2014, când au convenit ca suma să fie virată cu titlu de aport la capitalul social, inclusiv apelând la novaţie, în baza art. 1609 alin. 1 din Codul civil.

Contestatoarea-creditoare a încercat, de fapt, să sugereze că există o conivenţă între intimata-creditoare şi intimata-debitoare pentru a se accepta o creanţă inexistentă şi a se controla procedura insolvenţei de societăţi creditoare din grupul din care face parte şi intimata-debitoare, dar nu există niciun indiciu în acest sens, cu atât mai puţin o probă concretă. Simpla existenţă a unor creanţe către asociaţi sau societăţi din grup nu este suficientă, în sine, pentru a se concluziona că s-a săvârşit o fraudă la lege, în înţelesul art. 1237 din Codul civil. În măsura în care se suspectează că s-ar fi săvârşit vreo infracţiune de intimata-debitoare în raporturile cu societăţile din grup, contestatoarea-creditoare se poate adresa organelor de urmărire penală.

În lumina acestor considerente, tribunalul va respinge contestaţia, ca neîntemeiată.

În temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanţa va obliga partea care a pierdut procesul, respectiv contestatoarea-creditoare, la plata către intimata-debitoare a cheltuielilor de judecată efectuate în cauză şi probate până la data închiderii dezbaterilor pe fond, în sumă de 1.000 lei, reprezentând onorariu de avocat (factură şi extras de cont, filele 82, 83) şi va respinge cererea contestatoarei-creditoare de obligare a intimatei-debitoare la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea-creditoarea B., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCPA BC, în contradictoriu cu intimata-debitoare APSA.A., cu administratorul judiciar RI 3 şi cu intimata-creditoare LREIC ,ca neîntemeiată.

Obligă contestatoarea-creditoare să-i plătească intimatei-debitoare suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Respinge cererea contestatoarei-creditoare de obligare a intimatei-debitoare la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Cu drept de apel în termen de 7 zile de la comunicarea hotărârii prin publicare în Buletinul procedurilor de insolvenţă. Cererea de apel va fi depusă la Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 ianuarie 2016, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Preşedinte, Grefier,