Depunerea contestaţiei în termenul de 5 zile prevăzut de art.73 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Contestaţia întemeiată pe art. 73 alin.2 din Legea nr.85/2006 trebuie să fie depusă efectiv la tribunal în termenul de 5 zile.
Secţia a II-A civilă – Decizia nr. 860/21 septembrie 2012
Prin Sentinţa nr. 523/C/2012 s-a respins ca tardiv formulată contestaţia creditoarei SC VFS I.R. SA Bucureşti împotriva tabelului preliminar al creditorilor debitoarei SC B.G. SRL Sibiu, în insolvenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie judecătorul sindic a reţinut că reclamanta contestatoare a depus contestaţia cu depăşirea termenului de 5 zile de la publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă a sentinţei de deschidere a procedurii prevăzută de art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs debitoarea solicitând modificarea sentinţei în sensul admiterii contestaţiei sale şi a înscrierii în tabelul preliminar al debitoarei cu suma declarată de 173.870,76 lei.
În motivarea recursului arată că, la data de 08.01.2012, ulterior datei de 06.01.2012, când a avut loc publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă a sentinţei de deschidere a procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei, a primit notificarea administratorului judiciar, prin care a fost înştiinţată despre neînscrierea în tabel a creanţei sale, motiv pentru care, la data de 10.01.2012 a trimis prin poştă contestaţia formulată împotriva neînscrierii sale în tabel cu suma solicitată.
Apreciază, pe de altă parte, că suma solicitată este justificată pe temeiul unei clauze penale înscrise în acest sens în contractul încheiat între părţi.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate se constată că recursul nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 avute în vedere de judecătorul sindic, contestaţia în discuţie se depune la tribunal în 5 zile de la publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă.
Termenul de „depunere” din conţinutul textului de lege menţionat se impune a fi interpretat în sens literal, de depunere efectivă a contestaţiei la grefa tribunalului.
Singură această interpretare este de natură a asigura respectarea principiului celerităţii ce caracterizează procedura insolvenţei şi care se impune a fi respectat.
Aplicarea acestui principiu la momentul întocmirii tabelului preliminar al creanţelor debitoarei aflate în insolvenţă, impune a se cunoaşte cu certitudine situaţia datoriilor debitoarei şi a creditorilor, mai exact dacă sunt cele întocmite de către administratorul/lichidatorul judiciar ori dacă acestea urmează a fi modificate în procedura contestării lor, potrivit legii (art. 73 din Legea nr. 85/2006).
O atare interpretare, derogatorie de la principiul instituit de dispoziţiile dreptului comun, potrivit cu care o cerere adresată instanţei se consideră depusă în termen dacă a fost predată în termen oficiului poştal (art. 104 C.pr.civ.) este posibilă faţă de dispoziţiile art. 149 din Legea nr.85/2006, potrivit cu care dispoziţiile sale se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă doar în măsura compatibilităţii lor. Celeritatea cu care procedura insolvenţei este înzestrată face incompatibilă interpretarea în sensul dorit de recurentă a termenului de 5 zile prevăzut de art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, care în mod întemeiat a fost interpretat de către judecătorul sindic în sensul în care acesta se îndeplineşte prin raportare la momentul înregistrării efective a contestaţiei la tribunal, singurul de natură a asigura certitudinea situaţiei creanţelor şi a creditorilor debitorului la acest moment. O interpretare diferită, prin raportare la momentul la care fiecare dintre creditori ar fi înregistrat la oficiul poştal contestaţiile, este de natură a introduce un element de incertitudine cu privire la situaţia datoriilor debitoarei şi a creditorilor la momentul în discuţie, moment de importanţă deosebită în economia procedurilor insolvenţei, în sensul în care o anumită situaţie a acestora, cea întocmită de administratorul/lichidatorul judiciar se poate menţine, constituind punctul de plecare pentru derularea celorlalte proceduri, ori care se impune a fi modificată prin derularea altor asemenea proceduri, ceea ce nu poate fi admis.
În acest condiţii, în care, faţă de cele menţionate, soluţia judecătorului sindic este la adăpost de criticile formulate, prezentul recurs a fost respins ca nefondat.
