Dosar nr. 32802/3/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A VII-A CIVILA
Sentinţa civilă nr.9661
Şedinţa publică din data de 03.12.2015
Tribunalul constituit din:
PREŞEDINTE: JUDECATOR SINDIC — CRE
GREFIER: CE
Pe rol se află soluţionarea cauzei civile, având ca obiect cerere întemeiată pe dispoziţiile prevăzute de Legea nr. 85/2014, formulată de către petentul ASF în contradictoriu cu debitorul ARA
Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc in şedinţa publică din data de 23.11.2015, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integranta din prezenta, când, Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 03.12.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a la data de 08.09.2015 petenta ASF), în calitate de autoritate competentă potrivit art.3 alin.1 lit.d din Legea nr.503/2004, a formulat cerere de deschidere a procedurii falimentului în contradictoriu cu debitoarea ARA., în temeiul art.21 alin.1 lit.b din Legea nr.503/2004 coroborat cu art.245, art.249 şi urm. din Legea nr.85/2014.
În motivare s-a arătat că debitorul se afla în stare de insolvenţă, astfel cum este aceasta definită la art. 5 pct. 31 lit. a) – c) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei şi de insolvenţă şi nu există posibilitatea redresării financiare; că prin Decizia nr. 2034/27.08.2015 emisă de ASF s-a dispus închiderea procedurii de redresare financiară prin administrare specială a societăţii ARA., revocarea şi încetarea atribuţiilor de administrator special prevăzute în Decizia ASF nr. 42 din 18 februarie 2014, a KPMG s-a constatat starea de insolvenţă şi s-a dispus solicitarea intrării în procedura de faliment, conform prevederilor art. 21 alin. (1) lit. b) – teza a ll-a din Legea nr. 503/2004; că prin Hotărârea Consiliului ASF nr. 43/01.09.2015 s-a aprobat închiderea procedurii de redresare financiară prin administrare specială a societăţii ARA, revocarea şi încetarea atribuţiilor de administrator special prevăzute în Decizia ASF nr. 42 din 18 februarie 2014, a KPMG s-a constatat starea de insolvenţă şi s-a dispus solicitarea intrării în procedura de faliment, conform prevederilor art. 21 alin. (1) lit. b) – teza a ll-a din Legea nr. 503/2004.
S-a solicitat desemnarea în calitate de lichidator judiciar a practicianului în insolvenţă avizat de ASF, în conformitate cu prevederile art. 251 coroborate cu dispoziţiile art. 63 din Legea nr. 85/2014 (numele acestuia urmând a fi comunicat instanţei pana la primul termen de judecata).
Asupra situaţiei de fapt, petentul a arătat că ARA este o societate pe acţiuni, ce are ca obiect principal de activitate Alte activităţi de asigurări (exceptând asigurările de viata), cod CAEN 6512.
Întrucât, la începutul anului 2014, la nivelul acestei societăţi au fost identificate mai multe abateri de la legislaţia incidenţa, prin Decizia ASF nr. 42/18.02.2014 s-a dispus deschiderea procedurii de redresare financiara prin administrare speciala.
Cauzele principale, enumerate cu titlu exemplificativ de către administratorul special, care au determinat declanşarea procedurii de redresare financiara au fost: subestimarea sau neînregistrarea rezervelor de daune avizate în raport cu obligaţiile efective de plata; practica societăţii privind programul de reasigurare, prin încheierea de contracte neuzuale şi distorsionarea rezultatelor financiar-contabile şi prudențiale în consecinţă; acordarea de împrumuturi unor societăţi controlate de acţionarii semnificativi; investirea disponibilităţilor societăţii în participaţii în societăţi cu posibilitate redusa de valorificare.
Prin Decizia ASF nr. 43/18.02.2014, societatea KPMG a fost desemnată administrator special al ASTRA. În perioada martie 2014 – august 2015, principalele măsuri de redresare financiară în vederea restabilirii situaţiei financiare a asigurătorului ARA, puse în aplicare de administratorul special KPMG au fost următoarele: iniţierea în regim de urgenţă a procedurilor legale de majorare a capitalului social până la un nivel care să permită societăţii respectarea cerinţelor de solvabilitate şi monitorizarea strictă a fluxurilor de numerar; efectuarea de investiţii în valori mobiliare şi imobiliare constând numai în plasamente în depozite bancare şi titluri de stat/certificate de trezorerie; înstrăinarea bunurilor şi/sau a activelor societăţii de asigurare, numai cu aprobarea prealabilă a ASF; recuperarea împrumuturilor acordate în cadrul grupului şi interzicerea acordării de noi împrumuturi; inventarierea şi evaluarea, conform normelor în vigoare, a creanţelor înregistrate în evidenţele societăţii şi anularea creanţelor din asigurare aferente contractelor ieşite din perioada de valabilitate, cu înregistrarea rezultatelor în contabilitatea societăţii; închiderea în condiţii amiabile a litigiilor aferente unor poliţe cu impact semnificativ asupra situaţiei financiare a asigurătorului ARA
Prin Raportul final nr. 3253/25.08.2015 – Raportul Administratorului Special privind efectele rezultatului măsurii de majorare a capitalului asupra şanselor de redresare a ARA întocmit de administratorul special KPMG., s-au constatat următoarele:
Planul de masuri a avut în vedere redresarea societăţii prin măsuri de restabilire a lichidităţii şi solvabilităţii, în funcţie de posibilităţile reale şi operative de redresare identificate, ținând cont de constrângerile economice aplicabile, de cerinţele cumulate ale legislaţiei asigurărilor, pieţei de capital şi societăţilor comerciale şi de diagnosticul complex al simptomelor agravate, generalizate şi acumulate în timp la nivelul societăţii.
Planul a fost centrat pe măsuri de recapitalizare a companiei şi de îmbunătăţire a
politicilor de subscriere de risc, şi de asigurare, precum şi de îmbunătăţire a politicilor de guvernanţă corporatistă. Din ansamblul măsurilor asumate, cele care nu au putut fi îndeplinite la nivelul necesar să asigure succesul planului, respectiv normalizarea indicatorilor de prudenţialitate, au fost cele de majorare de capital social şi de recuperare a creanţelor neperformante.
Conform măsurilor de redresare propuse, şi ca urmare a discuţiilor extinse cu acţionarii semnificativi ai societăţii pe această tema, demersurile pentru implementarea măsurii privind majorarea de capital social prin aport de numerar, cu suma de 490 milioane RON, au fost efectuate după cum urmează: o prima etapă a majorării de capital social, desfăşurată în cursul anului 2014, adresată acţionarilor semnificativi, pentru suma de 70 milioane RON, în cadrul căreia a fost realizat un aport de capital în numerar în suma de 65 milioane RON; o a doua etapa a majorării de capital, planificată iniţial pentru 420 milioane RON, şi adresată atât acţionarilor existenţi, cat şi investitorilor calificaţi (în consecinţa sumelor subscrise în cadrul primei majorări, cea de-a doua majorare a fost demarată pentru o suma maxima de 425 milioane RON).
În pofida eforturilor administratorului special de a salva ARA de la faliment, acţionarii semnificativi ai ARA au manifestat în permanenţă o atitudine necooperanta, îngreunând procesul de redresare financiara prin: contestarea în instanţa a Deciziei ASF de instituire a administraţiei speciale; lipsa de cooperare în rezolvarea operaţiunilor financiare intra-grup; boicotarea acţiunii de vânzare şi salvare a societăţii.
Administratorul special a constatat că următoarele evenimente au fost în măsura să afecteze capacitatea societăţii ARA de a face fata plăţilor curente, respectiv: societatea este în curs de implementare a măsurilor privind reducerea semnificativă a
subscrierilor, ca urmare a Deciziei ASF nr. 999/2015. În consecinţă, valoarea încasărilor din subscrierea de poliţe a înregistrat deja un trend descendent, constrângerile date de implementarea Deciziei ASF nr. 999/2015 fiind de natură să continue reducerea, în mod semnificativ, a încasărilor în perioada rămasă până la expirarea perioadei de aplicare (noiembrie 2015).
Etapa a doua a majorării de capital social prin aport în numerar nu s-a finalizat cu succes, înregistrându-se subscrieri nesemnificative în raport cu necesarul de lichiditate şi solvabilitate ale societăţii.
Ulterior anunţării publice a eşuării majorării de capital, metodele de prioritizare la plată utilizate anterior şi-au pierdut eficienta, deoarece, în absenţa perspectivei atragerii de finanţare prin majorarea de capital social, nu exista motivaţia alternativa din perspectiva creditorilor, pentru continuarea negocierilor în vederea eşalonării plaţilor.
Prin urmare, întrucât nu a fost posibilă majorarea de capital până la nivelul stabilit prin planul de redresare financiara, respectiv măsurile de redresare financiară nu şi-au atins scopul urmărit, ARA a ajuns în stare de insolvenţă, fiind necesară deschiderea de îndată a procedurii de faliment.
Astfel, prin Raportul final, administratorul special a recomandat deschiderea procedurii falimentului societăţii ARA
Luând act de situaţia prezentată de administratorul special, petentul ASF, a adoptat Decizia nr. 2034/27.08.2015 prin care s-a dispus închiderea procedurii de redresare financiară prin administrare specială a societăţii ARA, revocarea şi încetarea atribuţiilor de administrator special prevăzute în Decizia ASF nr. 42 din 18 februarie 2014, a KPMG., s-a constatat starea de insolvenţă şi s-a dispus solicitarea intrării în procedura de faliment, conform prevederilor art. 21 alin. (1) lit. b) – teza a II-a din Legea nr. 503/2004
De asemenea, a fost adoptata Hotărârea Consiliului ASF nr. 43/01.09.2015 prin care s-a aprobat “închiderea procedurii de redresare financiara prin administrare speciala a societăţii ARA, revocarea şi încetarea atribuţiilor de administrator special prevăzute în Decizia ASF nr. 42 din 18 februarie 2014, a KPMG., s-a constatat starea de insolventa şi s-a dispus solicitarea intrării în procedura de faliment, conform prevederilor art. 21 alin. (1) lit. b) – teza a II-a din Legea nr. 503/2004.
Asupra temeiniciei cererii de deschidere a procedurii falimentului petentul ASF a arătat următoarele:
Cât priveşte competenţa instanţei, s-a învederat că sunt incidente dispoziţiile art. 254 din Legea nr. 85/2014 şi că potrivit informaţiilor obţinute din baza de date a Oficiului National al Registrului Comerţului, sediul social al societăţii ARA. se află în Bucureşti sectorul 3,. Prin urmare, ținând seama de dispoziţiile legale menţionate mai sus, rezultă ca Tribunalul Bucureşti, Secţia a VII-a civila, este competent material şi teritorial pentru a soluţiona prezenta cerere.
S-a mai arătat că ASF este autoritatea competenta de autorizare, reglementare, supraveghere şi control în domeniul asigurărilor, având calitate procesuala activa în orice proces în care parte este o entitate aflată sub incidenţa acestor reglementari. Calitatea procesuala activă este reglementă în mod expres de normele cuprinse în OUG nr. 93/2012, Legea nr. 503/2004 şi Legea nr. 85/2014.
Potrivit dispoziţiilor art. 249 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei şi de insolventa, „(…) ASF poate introduce o cerere privind deschiderea procedurii falimentului împotriva unei societăţi de asigurare/reasigurare debitoare, in oricare dintre situaţiile prevăzute la art. 5 pct. 31 lit. b) sau c.
În speţă, prin Decizia ASF nr. 42/18.02.2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 120/18.02.2014, s-a dispus deschiderea procedurii de redresare financiară prin administrare specială a societăţii ARA Din informaţiile prezentate de administratorul special KPMG în rapoartele aferente perioadei martie 2014 – august 2015, au rezultat următoarele: la începerea procedurii de redresare financiara, valoarea datoriilor exigibile aferente daunelor aprobate la plată era de 77 milioane lei (17 martie 2014), iar, în prezent, valoarea datoriilor cumulează 105 milioane lei, în timp ce valoarea disponibilităţilor, pentru aceeaşi perioada, s-a diminuat de la aproximativ 20 milioane lei până la 3,5 milioane lei, sold zilnic; valoarea datoriilor restante ale societăţii pentru care creditorii au solicitat executarea silită, daunele aprobate la plata pentru care părţile prejudiciate au obţinut sentinţe executorii împotriva asigurătorului ARA., sumele datorate către unităţile reparatoare cu care societatea colaborează, daunele aferente dosarelor de carte verde şi sumele de plată către asigurători RCA, provenind din regrese, afectează capacitatea societăţii de a-si onora obligaţiile; etapa a doua a majorării de capital social prin aport în numerar nu s-a finalizat cu succes, înregistrându-se subscrieri nesemnificative, în raport cu necesarul de lichiditate şi solvabilitate al societăţii; absenţa unei surse alternative pentru infuzia de capital social în suma de 425 milioane lei (urmata de o noua majorare pana la concurenta deficitului de capital) face imposibilă restabilirea situaţiei financiare a societăţii în cadrul procedurii de redresare financiara cu efect în incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu disponibilităţi băneşti. În considerarea tuturor aspectelor menţionate mai sus, ASF a emis Decizia nr. 2034/27.08.2015 şi Hotărârea Consiliului ASF nr. 43/01.09.2015.
S-a arătat că sunt incidente toate situaţiile prevăzute de art. 5 pct. 31 din Legea nr. 85/2014 şi sunt îndeplinite toate condiţiile legale pentru a se dispune deschiderea procedurii de faliment a asigurătorului ARA
S-a mai învederat că sunt îndeplinite şi cerinţele prevăzute de art. 249 alin. 2 din Legea nr. 85/2014, cu privire la înscrisurile care trebuie sa fie depuse împreună cu cererea de deschidere a procedurii falimentului, respectiv:
a)„hotărârea Autorităţii de Supraveghere Financiara privind retragerea autorizaţiei de funcţionare a societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, constatarea stării de insolventa si promovarea cererii privind deschiderea procedurii falimentului împotriva acesteia – în acest sens fiind Hotărârea Consiliului ASF nr. 43/01.09.2015;
b)decizia ASF privind închiderea procedurii de redresare financiara, urmată de deschiderea procedurii falimentului împotriva societăţii de asigurare/reasigurare – în acest sens fiind prin Decizia nr. 2034/27.08.2015 emisa de ASF;
c)orice alte acte sau documente care sunt necesare pentru justificarea cererii de investire a tribunalului – în acest sens fiind Rapoartele administratorului special.
Având în vedere necesitatea unei bune administrări a societăţii debitoare pe parcursul procedurii falimentului, precum şi cauzele care au determinat starea actuala a acesteia (e.g. managementul defectuos, deservirea unor interese personale sau ale grupului de firme, raportarea distorsionata a indicatorilor financiari), s-a solicitat ca prin hotărârea de deschidere a procedurii falimentului sa se dispună: indisponibilizarea acţiunilor deţinute de acţionarii semnificativi ai societăţii de asigurare/reasigurare debitoare sau de persoanele care au deţinut funcţii de conducere, conform art. 253 din Legea nr. 85/2014; ridicarea dreptului administratorilor societăţii de asigurare/reasigurare debitoare de a reprezenta societatea, de a administra bunurile acesteia şi de a dispune de ele, conform art. 255 din Legea nr. 85/2014.
În drept, au fost invocate prevederile art.21 alin.1 lit.b din Legea nr.503/2004, art.5 pct.31 din Legea nr.85/2014, art.245 şi urm. din Legea nr.85/2014.
La data de 30.09.2015 debitoarea ASF şi acţionarii majoritari ai acesteia NGI şi EEP au formulat contestaţie împotriva cererii de deschidere a procedurii falimentului (f.12-30 vol.7) prin care s-a solicitat admiterea contestaţiei privind existenţa stării de insolventa a ASTRA şi respingerea cererii formulate de ASF de deschidere a procedurii falimentului, pentru următoarele motive: excepţia prematurităţii stabilirii existentei stării de insolventa şi netemeinicia stabilirii stării de insolventa.
În motivare s-a arătat, în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a cererii privind deschiderea procedurii falimentului, respectiv a situaţiilor pentru care Autoritatea de Supraveghere Financiara poate formula aceasta cerere, că cererea ASF privind deschiderea procedurii falimentului ASTRA se bazează pe starea de insolvenţa determinată de situaţia prevăzuta la art. 5 pct. 31 lit. c „imposibilitatea restabilirii situaţiei financiare a societăţii de asigurare în cadrul procedurii de redresare financiară”. S-a solicitat instanţei să cenzureze cererea ASF privind deschiderea procedurii falimentului, la analizarea stării de insolvenţa determinata de situaţia prevăzuta la art. 5 pct. 31 lit. c).
ASF nu are calitate procesuala activă, respectiv nu poate investi instanţa cu analizarea stării de insolvenţa determinată de toate cele trei situaţii prevăzute la art. 5 pct. 31 a) – c) din legea 85/2014 şi încearcă în mod nelegal, să extindă analizarea stării de insolventa şi la celelalte doua situaţii prevăzute la art. 5 pct. 31 lit. a) si b) din Legea 85/2014.
S-a mai arătat că aprecierea imposibilităţii de redresare financiară este calificată în contextul celei de-a doua operaţiuni de majorare a capitalului social, respectiv a eşecului ASF şi a administratorului special desemnat de ASF în a atrage participarea unor investitori strategici, calificaţi, această operaţiune reprezentând cea mai importantă măsura prevăzută de planul de redresare pregătit de către administratorul special şi aprobat de ASF, în vederea îmbunătăţirii indicatorilor de lichiditate şi solvabilitate ai ARA. Justificarea absenţei surselor băneşti este una eronată întrucât ASF a refuzat în mod nejustificat, să accepte sprijinul financiar din partea acţionarilor AAF, conform adresei din 24 august 2015.
Acţionarii ARA, NGI şi EEP, deţinând împreuna peste 99% din capitalul social al ARA urmare a eşecului majorării de capital, prin adresa transmisa către ASF în 24 august 2015, au propus către ASF premisele de redresare financiară constând in:
„Aducerea ca aport la capitalul societăţii a sumei totale ce a făcut obiectul ofertei publice eşuate, si anume suma de 425 milioane lei, într-un termen de aproximativ 1 (un) an, astfel: (i) suma de 150 milioane lei pana la data de 31 decembrie 2015; si (ii) restul sumei de 275 milioane lei pana la data de 30 septembrie 2016. ” si
„ Susţinerea nevoilor urgente privind activitatea ARA, cu fonduri sub forma de împrumut subordonat, ca etapa preliminară si temporara pana la finalizarea demersurilor privind majorarea de capital”.
ASF a adoptat Decizia nr. 2034 din 27 august 2015 „luând act de situaţia prezentată de administratorul special”. De reţinut este că administratorul special nu a solicitat deschiderea falimentului ARA, obligaţie legală în condiţiile în care ARA s-ar fi aflat în stare de insolvenţă.
Chiar ASF prin cererea privind deschiderea falimentului prezintă constatările administratorului special conform Raportului final nr. 3253/25.08.2015 privind efectele rezultatului măsurii de majorare a capitalului asupra şanselor de redresare a ARA, în sensul că „Urmare a eşuării majorării de capital social nu a mai existat motivaţia alternativă din partea creditorilor în vederea eşalonării plaţilor.” […] „valoarea datoriilor restante afectează capacitatea societăţii de a-şi onora obligaţiile.
Impactul datoriilor înregistrate de ARA, respectiv situaţia expusă de administratorul special KPMG în Raportul final din 25.08.2014, „Sumele exemplificate mai sus au o valoare cumulativa de mai mult de 90 de milioane de RON şi reprezintă sume pe care, prin prisma nereuşitei etapei de majorare, şi din perspectiva reducerii sumelor ce vor fi încasate din subscrieri, societatea estimează ca nu le mai poate onora, „orice acţiune executorie va determina incapacitatea vădita de plata a datoriilor exigibile”.
Prin urmare, s-a arătat că datoriile semnificative nu sunt exigibile, la data emiterii Deciziei ASF 2034/27.08.2015 şi a deciziei ASF de a solicita deschiderea procedurii falimentului.
Decizia ASF 2034/27.08.2015 reprezintă astfel un abuz al autorităţii, prin lipsirea nemotivată a asigurătorului ARAde dreptul final de a-şi redresa activitatea, în această faza a procedurii.
Măsura „închiderii procedurii de redresare financiară prin administrare speciala” fără luarea în considerare a sprijinului financiar din partea acţionarilor în ceea ce priveşte necesităţile de lichidităţi urgente, conform art. 15 a) din Legea 503/2004 privind elaborarea unui program de finanţare în regim de urgenţă, sprijin asumat conform adresei transmisa ASF în data de 24 august 2015, reprezintă o măsura radicală, exagerată şi nefundamentată din punct de vedere juridic şi economic, echivalând în mod faptic cu o veritabilă nelegală măsura sancționatorie constând în solicitarea intrării în faliment a ARA, emisă cu nerespectarea prevederilor art. 5 alin. 1 din Legea 503/2004.
S-a mai invocat că ASF, prin cererea privind deschiderea falimentului, preia aspectele invocate prin Decizia ASF nr. 2034 din data de 27 august 2015 privind închiderea procedurii de redresare financiara prin administrare speciala, fără a mai aduce minim în plus în susţinerea situaţiilor prevăzute la art. 5 pct. 31 ca stare de insolvenţă. Aspectele aduse în discuţie prin Decizia ASF nr. 2034 din data de 27 august 2015 au fost contestate de către subscrisa ARA şi acţionarii NGI si EEP prin acţiunea înregistrata in dosarul 5491/2/2015 deschis la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ si fiscal, având ca obiect cererea de anulare a Deciziei ASF nr. 2034 din 27 august 2015 şi prin acţiunea înregistrata în dosarul 5520/2/2015 deschis la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect cererea de suspendare a executării deciziei ASF până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în fond.
Un alt argument invocat a fost acela al eşecului ASF în atragerea unor investitori strategici la majorare de capital social, arătând că Decizia ASF 999/25.05.2015 privind limitarea activităţii de asigurări generale a produs efecte negative grave, inclusiv lipsa atragerii subscrierii la majorarea de capital din partea investitorilor strategici.
S-au invocat aprecierile abuzive ale ASF împotriva acţionarilor, arătându-se că nu au existat oferte formulate nici către debitoare şi nici către acţionarii săi.
Decizia ASF de închidere a procedurii de redresare financiară are la bază un raport cauzal privind starea societăţii ARA înainte de declanşarea de către ASF a procedurii de redresare financiară prin administrare specială („raportul privind cauzele şi principalele situaţii care au condus la deteriorarea lichidităţii şi solvabilităţii societăţii până la declanşarea procedurii de redresare financiară, comunicat ASF cu adresa KPMG nr. 3253/25.08.2015)” şi nu un raport cauzal privind starea societăţii după declanşarea procedurii de redresare financiara prin administrare specială.
Expunerea situaţiei de închidere s-a limitat la Raportul final al administratorul special nr. 3253/25.08.2015 privind efectele rezultatului măsurii de majorare a capitalului asupra şanselor de redresare a ARA
A fost reiterată conduita abuzivă ASF de obstrucţionare a acţiunilor de protejare de către acţionari a cadrului pentru majorarea de capital social.
Cu privire la prematuritatea stabilirii stării de insolvenţă s-a arătat că exigibilitatea sumelor datorate către creditorii în asigurări, condiţie esenţială pentru aprecierea incapacităţii vădite de plata, este determinată tocmai de Decizia ASF 2034/27.08.2015 privind închiderea procedurii de redresare financiara şi solicitarea deschiderii procedurii falimentului. Până la acest moment creditorii în asigurări au confirmat mecanisme de eşalonare şi garantare a plăţilor.
Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor ARA nr. 1/11.08.2015 privind suspendarea implementării majorării nu a fost respectată, dusă la îndeplinire de către Administratorul Special KPMG, care în data de 21 august a luat decizia închiderii procedurii de majorare a capitalului social, decizie notificata conform Raportului curent 3507 din 21 august 2015 publicat pe BVB la data de 24 august 2015. ASF nu a emis o decizie de aprobare a închiderii procedurii de majorare a capitalului social, respectiv de majorarea a capitalului conform subscrierilor nesemnificative efective.
Măsura închiderii procedurii de redresare financiara prin administrare speciala fără emiterea de către ASF, în prealabil sau concomitent, a unei decizii ASF privind aprobarea închiderii procedurii de majorare a capitalului social, în baza Deciziei Administratorului Special KPMG din data de 21 august 2015, notificată conform Raportului curent 3507 publicat pe BVB la data de 24 august 2015, emisă fără respectarea deciziei de suspendare a procedurii de implementare a majorării de capital, aprobată conform Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor ARA nr. 1/11.08.2015, reprezintă o măsura dispusă în mod prematur.
S-au invocat şi efectele negative ale falimentului debitoarei: prejudicierea iremediabilă gravă a interesului public şi perturbarea pieţei asigurărilor; creditorii de asigurări (asigurat, beneficiar al asigurării, persoană păgubită în cazul asigurărilor de răspundere civilă) ai ARA nu îşi vor recupera integral despăgubirile; plata efectivă a despăgubirilor va fi efectuată cu mare întârziere, abia peste un an în cel mai fericit caz (practica a demonstrat situaţii în care păgubiţii primesc despăgubirile după 4-5 ani); suportarea de către ceilalţi asigurători a impactului financiar al falimentului debitoarei, situaţie care va atrage creşterea preţului poliţelor de asigurare; costurile suplimentare, efect direct al falimentului ARA, vor fi transferate către consumator, contractanţii poliţelor de asigurare, prin majorarea primelor de asigurare la toate produsele de asigurare, în special scumpirea poliţei obligatorii RCA; desfiinţarea locurilor de munca pentru aproximativ 1.400 de angajaţi.
La data de 09.10.2015 petentul ASF a depus răspuns la contestaţie (f.61-77 vol. VIII) prin care a invocat excepţia netimbrării contestaţiei formulate de ARA prin Preşedintele Consiliului de Supraveghere, precum şi de acţionarii „semnificativi” NGIR şi EEP.; excepţia tardivităţii contestaţiei formulate de ARA prin Preşedintele Consiliului de Supraveghere, precum şi de acţionarii „semnificativi” NGIR. şi EEP.; excepţia lipsei calităţii procesuale active a „susţinătorilor” NGIR. şi EEP.; excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a Preşedintelui Consiliului de Supraveghere în ceea ce priveşte societatea ARA
Pe fond a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiata.
La data de 09.10.2015 debitoarea ARA reprezentată de preşedintele directoratului AIB a formulat întâmpinare (f.90-92 vol. VIII) prin care a solicitat instanţei să dispună măsura pe care legea o impune ca fiind aplicabilă situaţiei în care se află debitoarea.
La data de 09.10.2015 petenta O a formulat cerere de intervenţie accesorie, iar la data de 12.10.2015 a fost înregistrată cererea de intervenţie accesorie formulată de petenta TTS LLC ambele cereri de intervenţii fiind respinse ca inadmisibile prin încheierea de şedinţă din 02.11.2015 (f.12-14 vol. XII).
Prin cererea depusă de O la data de 09.10.2015 aceasta a solicitat, în temeiul art.66 alin.7 din Legea nr.85/2014 calificarea cererii de intervenţie în declaraţie de creanţă, cu consecinţa înscrierii sale în tabelul de creanţe al debitoarei cu suma de 10.000.000 euro (f.12-28 vol. IX).
Prin cererea înregistrată la data de 12.10.2015, petentul MGC a formulat cerere de intervenţie în nume propriu, arătând că deţine poliţe încheiate cu debitoarea ARA în valoare de 7.0000 lei şi că solicită plata acestora.
La data de 23.10.2015 a fost înregistrată cererea creditorului HMA (f.5-10 vol. XI) de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitoarei.
La termenul din data de 12.10.2015 instanţa a luat act că petentul ASF a renunţat la susţinerea excepţiei netimbrării contestaţiei.
La termenul din data de 26.10.2015 instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia tardivităţii contestaţiei invocată de petentul ASF.
Prin încheierea de şedinţă din data de 02.11.2015 instanţa a admis excepţia netimbrării cererii de intervenţie principală formulată de petentul MGC şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarelor NGIR şi EEP. în ceea ce priveşte formularea contestaţiei împotriva cererii de deschidere a procedurii falimentului, excepţie invocată de petentul ASF.
La termenul din data de 09.11.2015 instanţa a respins cererile de suspendare întemeiate pe art. 64 alin. 4 teza finală din Codul de procedură civilă formulate de către petentul TTS LLC şi de către debitoare, iar prin încheierea de şedinţă din data de 11.11.2015 instanţa a respins cererea debitoarei ARA de suspendare a cauzei în temeiul art. 413 alin.1 pct.1 Cpc până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. 5491/2/2015 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VIII-a, având ca obiect anularea Deciziei nr.2034 din 27.08.2015 emisă de ASF, ca neîntemeiată.
De asemenea, prin încheierea de şedinţă din data de 11.11.2015 instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii cererii formulate de creditorul HMA, excepţie invocată de petentul ASF.
La termenul din data de 23.11.2015 instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a Preşedintelui Consiliului de Supraveghere în ceea ce priveşte formularea contestaţiei.
În temeiul art.255 raporta la art.258 Cpc instanţa a încuviinţat părţilor proba cu înscrisuri.
Analizând coroborat actele şi lucrările dosarului, judecătorul sindic reţine următoarele:
Faţă de considerentele reţinute în încheierea de şedinţă din data de 02.11.2015 (f.12-14 vol. XII) prin care judecătorul sindic a admis excepţia netimbrării cererii de intervenţie principală formulată de petentul MGC şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarelor NGIR şi EEP în ceea ce priveşte formularea contestaţiei împotriva cererii de deschidere a procedurii falimentului, excepţie invocată de petentul ASF, judecătorul sindic va anula cererea de intervenţie principală formulată de petentul MGC ca netimbrată şi va respinge contestaţia formulată de contestatoarele NGIR şi EEP ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.
Totodată, având în vedere considerentele reţinute în încheierea de şedinţă din data de 11.11.2015 (f.129-131 vol. XIII) prin care judecătorul sindic a admis excepţia inadmisibilităţii cererii formulate de creditorul HMA, judecătorul sindic va respinge cererea formulată de creditorul HMA ca inadmisibilă.
În fapt, judecătorul sindic reţine că debitoarea ARA este o societate pe acţiuni ce are ca obiect principal de activitate „alte activităţi de asigurări (exceptând asigurările de viață)”, (extras ORC f.21-86 vol.I).
Prin Decizia ASF nr. 42/18.02.2014 s-a dispus deschiderea procedurii de redresare financiară prin administrare specială a debitoarei şi a fost desemnat în calitate de administrator special societatea KPMG . (decizie la f.18-20 vol. I).
Prin Raportul final întocmit de administratorul special la data de 25.08.2015 (f.54 – 148 vol. VI) acesta a recomandat adoptarea unei eventuale decizii de către ASF conform art.20 lit.b din Legea nr.503/2004 prin care acesta să hotărască închiderea procedurii de redresare financiară prin administrare specială, retragerea autorizaţiei de funcţionare a societăţii, deschiderea procedurii falimentului societăţii debitoare, revocarea administratorului special şi încetarea atribuţiilor acestuia de la data deschiderii procedurii de faliment şi a numirii lichidatorului judiciar.
La data de 27.08.2015 petentul ASF a adoptat Decizia nr. 2034 (f.87-93 vol. I) prin care s-au hotărât următoarele:
– închiderea procedurii de redresare financiară prin administrare specială a societăţii ARA.,
– revocarea şi încetarea atribuţiilor de administrator special prevăzute în Decizia ASF nr. 42 din 18 februarie 2014, a KPMG. S-a menţionat că de la data revocării şi încetării atribuţiilor administratorului special conducerea societăţii este asigurată de către Consiliul de Supraveghere şi Directoratul asigurătorului.
– s-a constatat starea de insolvenţă astfel cum este definită de art.3 lit.j pct.1 şi 3 din Legea nr.503/2004 şi s-a dispus solicitarea intrării în procedura de faliment, conform prevederilor art. 21 alin.1 lit. b – teza a II-a din Legea nr. 503/2004;
– s-a dispus retragerea autorizaţiei de funcţionare a debitoarei.
Prin Hotărârea Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară nr.43/01.09.2015 (f.94-95 vol.I) s-a aprobat închiderea procedurii de redresare financiară prin administrare specială a debitoarei, s-a dispus revocarea şi încetarea atribuţiilor administratorului special, s-a constatat starea de insolvenţă a debitoarei astfel cum este definită de art.3 lit.j pct.1 şi 3 din Legea nr.503/2004, s-a dispus solicitarea intrării în procedura de faliment, s-a dispus retragerea autorizaţiei de funcţionare a debitoarei şi au fost stabilite măsuri în sarcina asigurătorului.
În drept, conform prevederilor art.249 alin.1 din Legea nr.85/2014, „(…) ASF poate introduce o cerere privind deschiderea procedurii falimentului împotriva unei societăţi de asigurare/reasigurare debitoare, în oricare dintre situaţiile prevăzute la art. 5 pct. 31 lit. b) sau c).”
Potrivit definiţiilor legale de la art.5 pct.31 lit. a, b şi c din acelaşi act normativ, „insolvenţa societăţii de asigurare/reasigurare este acea stare a societăţii de asigurare/reasigurare caracterizată prin una dintre următoarele situaţii: a)incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu disponibilităţile băneşti; b) scăderea valorii marjei de solvabilitate disponibile sub jumătate din limita minimă prevăzută de reglementările legale în vigoare pentru fondul de siguranţă; c) imposibilitatea restabilirii situaţiei financiare a societăţii de asigurare/reasigurare în cadrul procedurii de redresare financiară.”
O definiţie a stării de insolvenţă a societăţii de asigurare/reasigurare se regăseşte şi în Legea nr.503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, la art.3 lit.j pct. 1-3, dispoziţii potrivit cărora: „starea de insolvenţă este – acea stare a societăţii de asigurare/reasigurare caracterizată prin una dintre următoarele situaţii: 1. incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu disponibilităţile băneşti; 2. scăderea valorii marjei de solvabilitate disponibile sub jumătate din limita minimă prevăzută de reglementările legale în vigoare pentru fondul de siguranţă; 3. imposibilitatea restabilirii situaţiei financiare a societăţii de asigurare/reasigurare în cadrul procedurii de redresare financiară”.
Totodată, Legea nr.503/2004 prevede următoarele: art.20 „Închiderea procedurii de redresare financiară a societăţii de asigurare/reasigurare se dispune prin decizie motivată, emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, potrivit legii, atunci când, după caz: (…) b) măsurile aplicate în cadrul procedurii de redresare financiară nu au fost îndeplinite în mod corespunzător, în termenele şi în condiţiile stabilite, sau aplicarea acestora nu a putut conduce, pe perioada în care au fost luate, la atingerea scopului urmărit şi la înlăturarea cauzelor care le-au generat.
Art.21 (1) Prin decizia de închidere a procedurii de redresare financiară, Autoritatea de Supraveghere Financiară dispune, după caz: (…) b) retragerea autorizaţiei de funcţionare a societăţii de asigurare/reasigurare, precum şi, dacă se constată insolvenţa acesteia, solicitarea, de îndată, a intrării în procedura falimentului, în situaţia prevăzută la art. 20 lit. b). (2) Prin decizia de închidere a procedurii de redresare financiară, ASF dispune, dacă este cazul, revocarea administratorului special desemnat în condiţiile prezentei legi şi încetarea atribuţiilor acestuia.”
Din interpretarea şi analiza coroborată a textelor precitate rezultă o dublă condiţionare a petentului ASF în ceea ce priveşte indicarea situaţiilor pentru care poate solicita deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei: 1.situaţia menţionată să facă parte din cele expres prevăzute de lege la art.249 alin.1 din Legea nr.85/2014 pentru care petentul ASF are posibilitatea introducerii unei astfel de cereri; 2. situaţia să fi fost avută în vedere de către ASF la data emiterii deciziei privind închiderea procedurii de redresare financiară pentru constatarea stării de insolvenţă.
Întrucât prin Decizia nr. 2034/2015 şi prin Hotărârea Consiliului ASF nr.43/01.09.2015 s-a constatat starea de insolvenţă a debitoarei în temeiul art.3 lit.j pct.1 din Legea nr.503/2004 (acesta text fiind echivalentul art.5 pct.31 lit.a din Legea nr.85/2014) şi în temeiul art.3 lit.j pct.3 din Legea nr.503/2004 (acesta text fiind echivalentul art.5 pct.31 lit.c din Legea nr.85/2014), iar legea insolvenţei nu acordă petentului ASF posibilitatea de a introduce cerere de deschidere a procedurii falimentului pentru situaţia reglementată la art.5 pct.31 lit.a din Legea nr.85/2014, judecătorul sindic va avea în vedere în analiza stării de insolvenţă a debitoarei numai situaţia prevăzută la art.5 pct.31 lit.c din Legea nr.85/2014.
Această situaţie constă în „imposibilitatea restabilirii situaţiei financiare a societăţii de asigurare/reasigurare în cadrul procedurii de redresare financiară”. Or, în speţă, prin Decizia ASF nr. 2034/2015 s-au hotărât închiderea procedurii de redresare financiară prin administrare specială a societăţii ARA în temeiul art.20 lit.b din Legea nr.503/2004, ca urmare a imposibilităţii majorării capitatului social al debitoarei până la nivelul stabilit prin planul de redresare financiară. S-a constatat astfel că măsurile de redresare financiară nu şi-au atins scopul urmărit, debitoarea ajungând în stare de insolvenţă.
Judecătorul sindic are în vedere caracterul executoriu, la momentul pronunţării prezentei hotărâri, în temeiul dispoziţiilor art.19 alin.1 din Legea nr.503/2004, al Deciziei ASF nr. 2034/2015 din care rezultă imposibilitatea restabilirii situaţiei financiare în cadrul procedurii de redresare financiară, ceea ce face ca efectele acesteia să fie pe deplin aplicabile în cauză.
Totodată, se reţine că pentru contestarea acestei decizii debitoarea are deschisă numai calea unei acţiuni în faţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.503/2004, cale de care, de altfel, aceasta a şi uzat prin formularea acţiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr. 5491/2/2015 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VIII-a.
Prin urmare, toate apărările debitoarei formulate în cauză, apărări ce vizează legalitatea, oportunitatea şi excesul de putere al ASF în adoptarea acestei decizii nu pot fi analizate în speţă, ci exclusiv în faţa instanţei de contencios administrativ, motiv pentru care judecătorul sindic nu le va avea în vedere. Se circumscriu acestei situaţii apărările debitoarei privind: abuzul ASF prin lipsirea nemotivată a asigurătorului ARAde dreptul final de a-şi redresa activitatea; existenţa unor vicii ale raportului cauzal întocmit de către administratorul special, raport ce a stat la baza hotărârii de închidere a procedurii de redresare financiară; prematuritatea stabilirii stării de insolvenţă determinată de închiderea procedurii de redresare financiara fără emiterea de către ASF, în prealabil sau concomitent, a unei decizii ASF privind aprobarea închiderii procedurii de majorare a capitalului social; eşecul ASF în redresarea debitoarei prin atragerea unor investitori strategici la majorare de capital social.
Pentru aceleaşi considerente, judecătorul sindic nu va avea în vedere nici motivele invocate de debitoare ce vizează legalitatea altor decizii emise de ASF pe parcursul procedurii de redresare financiară.
Se reţin a fi neîntemeiate susţinerile debitoarei privind nelegalitatea solicitării ASF de deschidere a procedurii falimentului în absenţa unei solicitări exprese din partea administratorului special, întrucât legea nu conferă administratorului special calitate procesuală activă în acest sens şi nu condiţionează formularea cererii de o astfel de solicitare. Mai mult, prin raportul final întocmit de administratorul special la data de 25.08.2015 acesta a recomandat deschiderea procedurii falimentului.
Nu vor fi avute în vedere nici argumentele debitoarei privind efectele deschiderii procedurii întrucât existenţa acestora nu reprezintă o condiţie în funcţie de care se apreciază temeinicia cererii de deschidere a procedurii falimentului.
Faţă de toate aceste considerente, reţinând că debitoarea se află în stare de insolvenţă, astfel cum aceasta este definită la art.5 pct.31 lit.c din Legea nr.85/2014, instanţa va respinge contestaţia formulată de debitoarea ARA ca neîntemeiată şi va admite cererea petentei ASF în contradictoriu cu debitoarea ARA
În temeiul art. 250 raportat la art. 262 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, va dispune deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei ARA
Cât priveşte solicitarea O de calificare a cererii de intervenţie drept declaraţie de creanţă, judecătorul sindic o va respinge ca neîntemeiată şi va pune în vedere acesteia să formuleze cerere de admitere a creanţei cu respectarea termenului stabilit prin prezenta sentinţă, apreciind că dispoziţiile art.66 alin.7 din Legea nr.85/2014 nu sunt aplicabile în procedura specială privind falimentul societăţilor de asigurare/reasigurare.
Nu se poate face o aplicare corespunzătoare a acestor prevederi, în temeiul art.242 din Legea nr.85/2014 întrucât capitolul IV privind falimentul societăţilor de asigurare/reasigurare conţine norme derogatorii şi în ceea ce priveşte formularea cererilor de către creditori şi efectuarea procedurii prealabile de către aceştia, potrivit art.247 din lege.
În temeiul art. 255 şi art. 145 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 va ridica administratorilor societăţii de asigurare/reasigurare debitoare dreptul de a reprezenta societatea, de a administra bunurile acesteia şi de a dispune de ele şi dispune dizolvarea societăţii debitoare.
În temeiul art.253 alin.1 şi 2 din Legea nr.85/2014 va dispune indisponibilizarea acţiunilor deţinute de acţionarii semnificativi ai societăţii de asigurare/reasigurare debitoare sau de persoanele care au deţinut funcţii de conducere, în registrele speciale de evidenţă ţinute de societatea de asigurare/reasigurare debitoare sau în registrele independente.
Va constata că s-a dispus retragerea autorizaţiei de funcţionare a debitoarei prin Decizia ASF nr. 2034/27.08.2015.
Va da dispoziţie tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al judecătorului sindic sau al lichidatorului judiciar, obligaţia de înştiinţare a băncilor revenindu-i lichidatorului judiciar.
Va dispune sigilarea bunurilor din averea debitoarei, în sarcina lichidatorului judiciar.
Va pune în vedere debitorului că este obligat să depună în 10 zile de la pronunţarea prezentei hotărâri, la dosarul cauzei, actele şi informaţiile prevăzute la art. 67 alin. 1 din Legea nr. 85/2014. În cazul în care debitoarea nu va depune actele şi informaţiile arătate devin aplicabile dispoziţiile art. 82 alin. 2 din Legea nr. 85/2014.
Fixează următoarele termene limită:
Fixează următoarele termene limită:
a) termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitoarei – 18.01.2016;
a) termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitoarei – 18.01.2016;
b) termenul de verificare a creanţelor, de întocmire şi publicare în BPI a tabelului preliminar de creanţe – 29.01.2016;
b) termenul de verificare a creanţelor, de întocmire şi publicare în BPI a tabelului preliminar de creanţe – 29.01.2016;
c) termenul de definitivare a tabelului creanţelor – 24.02.2016;
c) termenul de definitivare a tabelului creanţelor – 24.02.2016;
d) data primei şedinţe a adunării generale a creditorilor – 04.02.2016.
d) data primei şedinţe a adunării generale a creditorilor – 04.02.2016.
În temeiul art.251 şi art.63 din Legea nr.85/2014 va numi lichidator judiciar provizoriu pe KPMG care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art.258 şi de art. 64 din Legea nr. 85/2014, cu o remuneraţie provizorie de 10.000 lei/lunar din averea debitoarei pentru următoarele considerente:
Lichidatorul judiciar provizoriu se desemnează conform dispoziţiilor art.251 din lege, din rândul practicienilor în insolvenţă în condiţiile dreptului comun, prevăzute de art.63 din lege. În plus, legea prevede condiţia obţinerii în prealabil de către practicianul în insolvenţă a avizului ASF.
În speţă, prin adresa nr. P-DJ 9.111/12.10.2015 (f.20 vol. X) petentul ASF a adus la cunoştinţa instanţei că, în urma desfăşurării unui proces de selecţie a practicienilor în insolvenţă în vederea desemnării în calitate de lichidator judiciar al debitoarei, Consiliul ASF a aprobat lista cuprinzând cele două societăţi de practicieni în insolvenţă, lăsând la aprecierea instanţei desemnarea uneia dintre acestea. Potrivit acestei adrese, cele două societăţi selectate care au primit avizul ASF sunt: KPMG şi DI
Analizând comparativ ofertele şi scrisorile de intenţie depuse de către cele două societăţi, instanţa a procedat la desemnarea practicianului în insolvenţă KPMG, reţinând că acesta a făcut dovada că este membru UNPIR, că deţine poliţă de asigurare de răspundere civilă profesională şi că poate asigura disponibilitatea şi implicarea personalului calificat şi cu experienţă în domeniul asigurărilor. Determinante pentru nominalizarea acestuia au fost calitatea serviciilor prezentate, profesionalismul echipei propuse şi vasta experienţă acumulată, astfel cum acestea au fost descrise în oferta depusă la dosar (f.2-61 vol. VIII).
Totodată, instanţa constată că nu au fost identificate incompatibilităţi sau conflicte de interese pentru desemnarea acestui practician în insolvenţă în calitate de lichidator al debitoarei. În acest sens, se impune a se menţiona că practicianul în insolvenţă nu se află în situaţia prevăzută de art.28 alin.3 din OUG nr.86/2006 potrivit cărora: „nu poate fi numită în calitate de practician în insolvenţă la o persoană juridică persoana care a deţinut calitatea de administrator, asociat, acţionar, director sau membru în consiliul de administraţie ori alte funcţii sau poziţii similare la acea persoană juridică”.
Mandatul anterior acordat de ASF, acela de „administrator special” al debitoarei în procedura redresării financiare, nu se află sub incidenţa textului precitat întrucât nu este un mandat acordat de acţionarii societăţii pentru urmărirea intereselor acestora ci este un mandat dat de o autoritate abilitată, ce a avut ca scop principal protejarea intereselor creditorilor şi redresarea debitoarei. Pe cale de consecinţă, instituţia administratorului special aşa cum este reglementată de Legea nr.503/2004 nu poate fi asimilată funcţiei administrative în sensul art. 28 alin.3 din OUG nr.86/2006 şi care să atragă incompatibilitatea practicianului în insolvenţă. Asemănarea ce poate genera confuzie este numai de ordin terminologic.
La stabilirea onorariului lunar provizoriu judecătorul sindic a avut în vedere criteriile prevăzute de art.38 alin.1 din OUG nr.86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă şi a apreciat că în raport de complexitatea cauzei se impune stabilirea unui onorariu lunar.
Va dispune ca lichidatorul judiciar să trimită o notificare, în condiţiile art. 100 din lege, privind intrarea debitoarei în procedura falimentului, ridicarea dreptului de administrare şi dizolvarea acesteia, tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitoare în conformitate cu art. 74 raportat la art. 67 alin 1 lit. c), debitoarei şi oficiului registrului comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole ori registrului asociaţiilor şi fundaţiilor în care debitoarea este înmatriculată, pentru efectuarea menţiunii, instanţelor judecătoreşti în a căror jurisdicţie se află sediul declarat la registrul comerţului şi tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi, în vederea aplicării prevederilor art. 262 din Legea nr. 85/2014.
Va pune în vedere lichidatorului judiciar să efectueze în 60 de zile de la data pronunţării prezentei hotărâri inventarierea bunurilor debitoarei, să întocmească şi să depună la dosar, în termen de 40 de zile de la desemnare, raportul prevăzut la art. 258 lit.a şi art.263 alin.1 din Legea nr. 85/2014.
În temeiul art. 39 din Legea nr. 85/2014, va dispune deschiderea de către debitoare a unui cont la o unitate bancară din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii; în caz de neîndeplinire a atribuţiei, contul va fi deschis de către lichidatorul judiciar. Eventualele disponibilităţi băneşti vor fi păstrate într-un cont special de depozit bancar.
Va pune în vedere lichidatorului judiciar prevederile art. 252 din Legea nr. 85/2014 şi va dispune îndeplinirea formalităţilor privind efectuarea menţiunilor la registrul comerţului.
Va pune în vedere lichidatorului judiciar prevederile art.261 din Legea nr.85/2014 privind transmiterea rapoartelor a căror întocmire este obligatorie către ASF şi către Fondul de garantare.
Va pune în vedere lichidatorului judiciar prevederile art.262 alin.2 din Legea nr.85/2014 privind publicarea şi comunicarea hotărârii.
Va pune în vedere lichidatorului judiciar să depună lunar la dosar raportul prevăzut de art. 258 lit.l din Legea nr. 85/2014.
În temeiul art.453 alin.1 Cpc, constatând culpa procesuală a debitoarei ARA instanţa o va obliga pe aceasta la plata către petenta ASF a sumei de 7.667,91 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat (potrivit facturii şi extrasului de cont de la f.133-134 vol. XIII).
Va fixa termen pentru analiza stadiului continuării procedurii la 04.04.2016.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:
Anulează cererea de intervenţie principală formulată de petentul MGC, ca netimbrată.
Respinge cererea formulată de creditorul HMA, , ca inadmisibilă.
Respinge contestaţia formulată de contestatoarele NGI şi EEP ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.
Respinge contestaţia formulată de debitoarea ARA, ca neîntemeiată.
Admite cererea petentei ASF, în contradictoriu cu debitoarea ARA
În temeiul art. 250 raportat la art. 262 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, dispune deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei ARA
Respinge, ca neîntemeiată, solicitarea O de calificare a cererii de intervenţie drept declaraţie de creanţă în temeiul art.66 alin.7 din Legea nr.85/2014 şi pune în vedere acesteia să formuleze cerere de admitere a creanţei cu respectarea termenului stabilit prin prezenta sentinţă.
În temeiul art. 255 şi art. 145 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 ridică administratorilor societăţii de asigurare/reasigurare debitoare dreptul de a reprezenta societatea, de a administra bunurile acesteia şi de a dispune de ele şi dispune dizolvarea societăţii debitoare.
În temeiul art.253 alin.1 şi 2 din Legea nr.85/2014 dispune indisponibilizarea acţiunilor deţinute de acţionarii semnificativi ai societăţii de asigurare/reasigurare debitoare sau de persoanele care au deţinut funcţii de conducere, în registrele speciale de evidenţă ţinute de societatea de asigurare/reasigurare debitoare sau în registrele independente.
Constată că s-a dispus retragerea autorizaţiei de funcţionare a debitoarei prin Decizia ASF nr. 2034/27.08.2015.
Dă dispoziţie tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al judecătorului sindic sau al lichidatorului judiciar, obligaţia de înştiinţare a băncilor revenindu-i lichidatorului judiciar.
Dispune sigilarea bunurilor din averea debitoarei, în sarcina lichidatorului judiciar.
Pune în vedere debitorului că este obligat să depună în 10 zile de la pronunţarea prezentei hotărâri, la dosarul cauzei, actele şi informaţiile prevăzute la art. 67 alin. 1 din Legea nr. 85/2014. În cazul în care debitoarea nu va depune actele şi informaţiile arătate devin aplicabile dispoziţiile art. 82 alin. 2 din Legea nr. 85/2014.
În temeiul art.251 şi art.63 din Legea nr.85/2014 numeşte lichidator judiciar provizoriu pe KPMG care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art.258 şi de art. 64 din Legea nr. 85/2014, cu o remuneraţie provizorie de 10.000 lei/lunar din averea debitoarei.
Dispune ca lichidatorul judiciar să trimită o notificare, în condiţiile art. 100 din lege, privind intrarea debitoarei în procedura falimentului, ridicarea dreptului de administrare şi dizolvarea acesteia, tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitoare în conformitate cu art. 74 raportat la art. 67 alin 1 lit. c), debitoarei şi oficiului registrului comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole ori registrului asociaţiilor şi fundaţiilor în care debitoarea este înmatriculată, pentru efectuarea menţiunii, instanţelor judecătoreşti în a căror jurisdicţie se află sediul declarat la registrul comerţului şi tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi, în vederea aplicării prevederilor art. 262 din Legea nr. 85/2014.
Pune în vedere lichidatorului judiciar să efectueze în 60 de zile de la data pronunţării prezentei hotărâri inventarierea bunurilor debitoarei, să întocmească şi să depună la dosar, în termen de 40 de zile de la desemnare, raportul prevăzut la art. 258 lit.a şi art.263 alin.1 din Legea nr. 85/2014.
În temeiul art. 39 din Legea nr. 85/2014, dispune deschiderea de către debitoare a unui cont la o unitate bancară din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii; în caz de neîndeplinire a atribuţiei, contul va fi deschis de către lichidatorul judiciar. Eventualele disponibilităţi băneşti vor fi păstrate într-un cont special de depozit bancar.
Pune în vedere lichidatorului judiciar prevederile art. 252 din Legea nr. 85/2014 şi dispune îndeplinirea formalităţilor privind efectuarea menţiunilor la registrul comerţului.
Pune în vedere lichidatorului judiciar prevederile art.261 din Legea nr.85/2014 privind transmiterea rapoartelor a căror întocmire este obligatorie către Autoritatea de Supraveghere Financiară şi către Fondul de garantare.
Pune în vedere lichidatorului judiciar prevederile art.262 alin.2 din Legea nr.85/2014 privind publicarea şi comunicarea hotărârii.
Pune în vedere lichidatorului judiciar să depună lunar la dosar raportul prevăzut de art. 258 lit.l din Legea nr. 85/2014.
În temeiul art.453 alin.1 Cpc obligă debitoarea ARA la plata către petenta ASFa sumei de 7.667,91 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Fixează termen pentru analiza stadiului continuării procedurii la 04.04.2016.
Executorie potrivit art.256 din Legea nr.85/2014.
Cu drept de apel, în termen de 7 zile de la comunicarea hotărârii prin publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, ce va fi depus la Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 03.12.2015
Preşedinte, Grefier,
REC EC
