Faptul că debitoarea a solicitat prin cererea introductivă deschiderea procedurii generale a insolvenţei nu împiedică instanţa să dispună deschiderea procedurii simplificate dacă debitoarea se încadrează în categoriile prevăzute de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 cărora li se aplică numai procedura simplificată de insolvenţă. (sentinţa nr. 1784/17 martie 2015).
Prin cererea formulată la data de 4 martie 2014, înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr.799/90/2014, debitoarea MC ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenţei, cu motivarea că se află în imposibilitatea achitării pasivului exigibil cu sumele de bani disponibile. Debitoarea a menţionat că înregistrează datorii în cuantum de 192.398 lei şi intenţionează să propună un plan de reorganizare, nefiind de acord cu iniţierea procedurii simplificate.
La dosar s-au depus înscrisurile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006.
Din probele administrate tribunalul constată că în cauză starea de insolvenţă este dovedită cu însăşi recunoaşterea debitoarei inserată în cererea introductivă precum şi cu celelalte înscrisuri din care rezultă existenţa unor datorii exigibile neachitate la scadenţă din cauza lipsei fondurilor băneşti.
Pe de altă parte instanţa constată că debitoarea este organizată sub forma unei întreprinderi individuale fără personalitate juridică, conform OUG nr. 44/2008.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 procedura simplificată prevăzută de prezenta lege se aplică debitorilor aflaţi în stare de insolvenţă, care se încadrează în una dintre următoarele categorii: a) comercianţi, persoane fizice, acţionând individual.
Potrivit art. 3 pct. 25 din aceeaşi lege procedura simplificată reprezintă procedura prevăzută de prezenta lege, prin care debitorul care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 1 alin. 2 intră direct în procedura falimentului, fie odată cu deschiderea procedurii insolvenţei, fie după o perioadă de observaţie de maximum 50 de zile, perioadă în care vor fi analizate elementele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. c) şi d).
Rezultă aşadar că în cazul debitoarei, care, în sensul Legii nr. 85/2006, este un comerciant persoană fizică acţionând sub forma de organizare a unei întreprinderi individuale, Legea nr. 85/2006 impune aplicarea procedurii simplificate încă de la momentul deschiderii procedurii. Perioada de observaţie de 50 de zile prevăzută de art. 3 pct. 25 se referă la subiectele de drept prevăzute de art. 1 alin. 2 lit. c şi d , în care nu se include şi debitoarea în cauză.
Aşa fiind tribunalul constată că în speţă sunt îndeplinite condiţiile deschiderii procedurii falimentului faţă de debitoare însă în acelaşi timp constată că debitoarea a solicitat deschiderea procedurii generale , nefiind de acord cu deschiderea procedurii simplificate.
Principiul disponibilităţii, în temeiul căruia reclamantul delimitează obiectul cererii,suferă însă unele atenuări în procedura insolvenţei, faţă de specificul acestei proceduri.
Astfel, potrivit art. 27 din Legea nr. 85/2006 debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă.
Pe de altă parte potrivit art. 143 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 constituie infracţiunea de bancrută simplă şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii în termen, care depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut la art. 27.
Rezultă aşadar că formularea cererii de deschidere a procedurii constituie pentru debitor nu o facultate derivată din dreptul general la acţiune ci o obligaţie legală , a cărei nerespectare constituie infracţiune.
În altă ordine de idei, debitorul se adresează instanţei pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi, după cum se exprimă textul art. 27 din Legea nr. 85/2006; este adevărat că debitorul îşi poate exprima intenţia reorganizării judiciare însă instanţa este obligată să examineze dacă debitorul se încadrează în cazurile care permit deschiderea procedurii generale şi în cazul în care procedura generală nu este aplicabilă să dispună deschiderea procedurii simplificate.
Aşa fiind, în temeiul art. 1 alin. 2 lit. a din Legea nr. 85/2006 tribunalul a admis cererea debitoarei şi a dispus deschiderea procedurii falimentului.
