Deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei. Exercitarea căii de atac împotriva unei hotărâri anterioare de respingere a cererii de deschiderea procedurii insolvenţei debitorului . Lipsă de interes.
Pentru a justifica sesizarea instanţei de judecată interesul trebuie să fie, potrivit art.33 C.proc.civ., determinat, legitim, personal, născut şi actual să se urmărească afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege şi potrivit scopului economic şi social pentru care a fost recunoscut.
– Articolul 33 Noul Cod procedură civilă
În situaţia în care, ulterior pronunţării instanţei de fond în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii formulată de creditoare (hotărârea apelată), în privinţa debitoarei s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr. 85/2014, Curtea a constatat că apelanta creditoare nu mai are interes să solicite admiterea apelului pentru că urmăreşte acelaşi aspect, deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR.639 A din 12.04.2016)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă sub nr. 14537/3/2015, creditoarea D. C. SRL a solicitat, în temeiul Legii 85/2014, deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei S.C. SVF C. S.R.L care se află în stare de insolvenţă şi faţă de care deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în sumă 568.057,89 lei reprezentând debit principal si penalităţi de întârziere.
Cererea a fost comunicată debitoarei, care la data de 03.06.2015 a formulat contestaţie şi întâmpinare, solicitând respingerea cererii.
Prin răspunsul la întâmpinare, depus la dosarul cauzei la data de 16.09.2015, creditoarea a solicitat respingerea apărărilor invocate de debitor, arătând că suma solicitată întruneşte condiţiile unei creanţe certe, lichide şi exigibile şi în cauză este aplicabilă prezumţia prev. de art.5 pct.29 din Legea nr.85/2014.
Prin sentinţa civilă nr. 7206/23.09.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civila a fost admisă contestaţia şi a fost respinsă cererea formulata de creditoarea SC D. C. SRL în contradictoriu cu debitoarea SC SVF C. SRL ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie judecătorul sindic a reţinut că potrivit art. 70 alin.1 în ref. la art. 5 alin. 1 pct. 20 şi pct. 72 din Legea 85/2014 orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă, a cărui creanţă, de cel puţin 40.000 lei, este certă, lichidă şi exigibilă, poate introduce la tribunal o cerere introductivă, la care va anexa documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de garanţii.
Spre deosebire de o acţiune în pretenţii, care poate fi admisă şi în parte, cu privire la cuantumul sumei dovedite, o acţiune ce vizează deschiderea procedurii poate fi admisă, dacă se face dovada, de către creditor, cu documentele justificative anexate, a îndeplinirii cumulative a două condiţii: insolvenţei debitorului şi deţinerea unei creanţe certe, lichide şi exigibile, în cuantumul solicitat, superioară valorii prag, ori poate fi respinsă.
Creditorul a invocat o creanţă în cuantum de 568.057,89 lei rezultată din,contractul de execuţie nr.89/30.07.2012 având ca obiect ”reabilitare, modernizare, extindere si echipare infrastructură educaţională – Şcoala Ghergani, oraş Răcari”, creanţă ce a fost contestată de către debitor în ceea ce priveşte caracterul cert, lichid şi exigibil al acesteia, iar susţinerile şi apărările părţilor cu privire la derularea raporturilor contractuale, nu pot fi valorificate în cadrul acestei proceduri, ci pe calea dreptului comun.
În consecinţă, a reţinut că creanţa invocată de creditor nu întruneşte condiţiile prevăzute de art.5 pct.20/Legea nr.85/2014, nefiind certă, iar faţă de disp. art.5 pct.72 şi art. 72 alin.4 din Legea nr.85/2014, Decorom Construct Srl nu este un creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei.
Împotriva acestei soluţii a formulat apel creditoarea SC D. C. SRL şi a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii atacate arătând că în mod nelegal şi netemeinic instanţa de fond a reţinut că dacă creanţa este contestată de debitoare acesta nu are caracter cert deoarece a dovedit prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei că situaţia de lucrări a fost însuşită de beneficiar, inclusiv sub aspectul valoric al facturii fiind menţionat în cadrul acceptului din corespondenţa de pe email, iar o simplă contestare ca adresa de e-mail folosită este o societate din grup este nerelevantă.
A susţinut că starea de insolvenţă exista la data pronunţării hotărârii atacate cu apel precum şi reaua credinţă în contestarea stării de insolvenţă , este dovedită de faptul că, la scurt timp după pronunţarea sentinţei civile nr. 7206/23.09.2015 debitoarea a introdus voluntar o cerere de intrare în insolvenţă(dosar nr. 36681/3/2015), deşi cu trei săptămâni înainte de susţinea că nu se află în această situaţie.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 466, art. 470-471 C.proc.civ., Legea nr. 85/2014.
Intimata debitoare SC SVF C. SRL nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat pentru a-şi preciza poziţia cu privire la cererea de apel.
La termenul de judecată din data de 12.04.2016 Curtea, din oficiu, în temeiul art. 248 C.proc.civ. a invocat din oficiu împrejurarea rămânerii fără interes a apelului formulat.
Analizând, în temeiul art. 248 alin.1 C.proc.civ. excepţia rămânerii fără interes a apelului instanţa reţine următoarele:
Interesul este folosul practic, imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mişcare a acţiunii judiciare, în cauză apelanta fiind obligată să justifice în persoana sa interesul în promovarea apelului împotriva sentinţei civile nr. 7206/23.09.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civila în dosarul nr. 14537/2015.
Pentru a justifica sesizarea instanţei de judecată interesul trebuie să fie, potrivit art. 33 C.proc.civ., determinat, legitim, personal, născut şi actual să se urmărească afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege şi potrivit scopului economic şi social pentru care a fost recunoscut.
Interesul trebuie să fie personal şi direct, să fie născut şi actual, ceea ce impune ca acesta să existe în momentul în care este formulată cererea. Un interes eventual, ca şi un interes care a trecut sau a fost depăşit, nu poate fi luat în considerare. De asemenea, condiţia existenţei interesului este necesară nu numai la momentul formulării cererii de chemare în judecată ci aceasta trebuie să fie dovedită pe întreg parcursul procesului.
Prin intermediul prezentului apel creditoarea SC D. C. SRL a formulat critici cu privire la soluţia primei instanţe prin care a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii debitoarei SC SVF C. SRL.
Pentru termenul de judecată din data de 12.04.2016 Curtea a ataşat la dosar, printat din sistemul ECRIS al Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a Civilă, un extras din dosarul nr. 36681/3/2015, dosar menţionat de apelanta creditoare în cererea de apel.
Potrivit menţiunilor din acest înscris, în data de 17.11.2015 a fost admisă cererea formulată în acest dosar şi în temeiul art. 145 alin.1 raportat la art. 71 alin.1 din legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă s-a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată a debitoarei SC SVF C. SRL, CUI RO 15104620.(f.21-25 dosar apel)
În raport de acest înscris din care rezultă că, ulterior pronunţării instanţei de fond în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii formulată de creditoarea SC D. C. SRL, în privinţa debitoarei s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr. 85/2014, Curtea constată că apelanta creditoare nu mai are interes să solicite admiterea apelului pentru că urmăreşte acelaşi aspect, deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei SC SVF C. SRL.(f.41 dosar recurs)
Pentru aceste considerente Curtea a constatat că apelul formulat de creditoarea SC D. C. SRL împotriva sentinţei civile nr. 7206/23.09.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. 14537/3/ a rămas fără interes şi, în temeiul art. 480 alin.1 C.proc.civ. şi l-a respins ca atare.
