Prin raportul final întocmit de administratorul judiciar SC „E.C. SPPI Suceava din 05.02.2007, astfel cum a fost completat la 07.05.2007, acesta în calitate de lichidator judiciar a propus închiderea procedurii în conformitate cu art. 131 din Legea nr. 85/2006, radierea debitoarei SC „D. I.” SRL Suceava din Registrul Comerţului şi descărcarea lichidatorului de îndatoriri şi responsabilităţi.
Lichidatorul judiciar a formulat această cerere motivat de faptul că în patrimoniul societăţii nu se găsesc bunuri mobile şi imobile care să fie valorificate şi că singurul creditor înscris pe tabelul definitiv consolidat este DGFP.
Judecătorul sindic, prin sentinţa comercială nr. 98 din 06.03.2007 a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei SC „D. I” SA Suceava în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006; radierea debitoarei din registrul comerţului şi descărcarea lichidatorului judiciar.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a avut în vedere raportul final astfel cum a fost completat, întocmit de lichidatorul judiciar SC „E. C. SPPI” Suceava.
Împotriva sentinţei a declarat recurs creditoarea DGFP, care a invocat drept motiv de casare dispoziţiile art. 304 pct. 9 cod pr. civilă şi care în esenţă a arătat că nu a formulat obiecţiuni la raportul final deoarece acest raport nu i-a fost comunicat şi că lichidatorul judiciar nu şi-a îndeplinit obligaţiile astfel cum sunt reglementate de art. 25 lit. a din Legea nr. 85/2006.
A mai arătat recurenta că lichidatorul judiciar avea obligaţia să reconstituie actele şi documentele pe care susţine că administratorul societăţii nu le-a prezentat.
Recursul este nefondat.
La termenul de judecată din 07.02.2007, creditoarea DGFP prin reprezentantul său a arătat că a luat cunoştinţă de concluziile raportului final – fila 143 dosar fond.
Prin aceeaşi încheiere (încheierea nr. 35 din 07.02.2007) judecătorul sindic în temeiul art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006, a autorizat creditorul DGFP să promoveze acţiunea comercială prevăzută de art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006 prin care să solicite atragerea răspunderii materiale a foştilor administratori de la debitoare.
În această situaţie, creditoarea DGFP trebuia să formuleze obiecţiuni la raportul final – art. 129(1) din Legea nr. 85/2006. Neprocedând astfel, recurenta nu mai poate pretinde lichidatorului judiciar că acesta nu a depus toate diligenţele în aflarea tuturor cauzelor ce au dus la insolvenţa debitoarei SC „D. I” SRL Suceava.
Creditoarea recurentă a primit raportul final, ea însăşi prin reprezentantul său confirmând acest lucru – fila 143 dosar fond.
În fine, creditoarea DGFP, fiind împuternicită să promoveze acţiunea pentru atragerea răspunderii materiale a foştilor administratori de la debitoare, avea obligaţia ca în temeiul art. 138(1) raportat la art. 138(3) din Legea nr. 85/2006 să promoveze acţiunea comercială pentru atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a debitoarei.
Neprocedând astfel, creditoarea DGFP nu mai poate invoca faptul că lichidatorul judiciar nu şi-ar fi îndeplinit atribuţiile prevăzute de art. 25 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Pe cale de consecinţă, cum sentinţa pronunţată de prima instanţă a fost apreciată temeinică şi legală şi cum nici din oficiu nu s-au constatat motive care să atragă casarea sentinţei recurate, instanţa în baza art. 304 pct. 9 raportat la art. 3042 şi art. 3123(1) cod pr. civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de creditoarea DGFP.
