Citeste şi


Închiderea procedurii falimentului. Lipsa avansului sumelor necesare pentru continuarea procedurii şi a bunurilor valorificabile pentru susţinerea cheltuielilor. Recurs declarat de creditori. Respingere


Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă,de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 4051 din 18 mai 2011

Prin sentinţa comercială nr. 1371 din 11.10.2011 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-au respins ca fiind neîntemeiate obiecţiunile formulate de creditorul AVAS Bucureşti.

S-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar SCP I. SPRL şi în consecinţă:

– s-a dispus închiderea procedurii falimentului privind pe debitoarea SC Q.C.R.E.I. SRL,  cod unic de înregistrare 4729763, număr de ordine în registrului comerţului J6/882/1993.

– s-a dispus radierea societăţii debitoare din evidenţele Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud.

– s-a dispus notificarea închiderii procedurii debitoarei, creditorilor către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud pentru efectuarea menţiunilor prevăzute de lege şi publicarea ei în BPI.

– s-a aprobat decontul cheltuielilor în sumă de 3874,93 lei depus de lichidatorul judiciar SCP I. SPRL şi dispune onorarea acestuia conf. art. 4 al. 4 din Legea nr. 85/2006.

– a fost descărcat lichidatorul judiciar SCP I. SPRL de orice îndatoriri şi responsabilităţi cu privire la procedură, debitoare şi averea acesteia, creditori, titulari de garanţii, asociaţi sau acţionari.

 – s-a dispus păstrarea arhivei debitorului de administratorul statutar al societăţii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Analizând obiecţiunile formulate de către creditor raportului final întocmit de către lichidator, instanţa a apreciat că ele sunt nefondate şi au fost respinse.

Potrivit disp.art.138 din L.85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conf.cu art.59 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului persoanei juridice să fie suportată de către persoanele care au condus societatea sau de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului prin una din măsurile descrise la litera a-g a aceluiaşi articol.

Prin urmare, admisibilitatea unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale este condiţionată de săvârşirea uneia din faptele descrise la literele a-g de către una din persoanele care au condus societatea debitoare şi care au cauzat starea de insolvenţă a acesteia.

În consecinţă în condiţiile în care lichidatorul nu constată şi nu probează existenţa vreuneia din faptele prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a-g nu i se poate impune introducerea unei acţiuni privind antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului statutar.

În această situaţie creditoarea AVAS împreună cu a doua creditoare care a depus declaraţie de creanţă în dosar – AFP a mun. Bistriţa, aveau posibilitatea ca în baza prev. art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006 să introducă acţiunea prevăzută la alin. 1 din al art. 138 în măsura în care apreciau că sunt întrunite cerinţele prevăzute de acest text de lege.

Potrivit art.131 din L.85/2006 privind procedura insolvenţei, aşa cum a fost modificat prin OG nr.173/2008, „în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu sunt bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare,  judecătorul sindic va da o sentinţă de închidere a procedurii prin care se dispune şi radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.

In condiţiile în care, urmare a activităţii desfăşurate, lichidatorul judiciar desemnat nu a putut identifica  în patrimoniul debitoarei alte bunuri sau valori pentru acoperirea cheltuielilor administrative şi pentru plata creanţelor depuse de către creditori, iar creditorul nu s-a oferit să avanseze sume corespunzătoare acoperirii cheltuielilor administrative, instanţa în temeiul  art.131 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei, a admis cererea formulată de către lichidatorul judiciar şi a dispus închiderea procedurii privind pe debitoarea SC Q.C.R.E.I. SRL şi radierea acesteia din evidenţele Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud.

In realizarea dispoziţiilor art.135 din lege, prezenta hotărâre a fost notificată Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud precum şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud pentru efectuarea menţiunilor ce se impun.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE BISTRIŢA solicitând admiterea recursului asa cum este formulat in scris; casarea Sentintei atacate si trimiterea cauzei pentru continuarea procedurii falimentului, impotriva debitoarei.

Motivele de recurs pe care intelege sa le invoce in prezenta cerere, sunt cele prevazute de art.304. pct. 5 si 9 din Codul de procedura civila, solicită Onoratei Instante a face aplicatiune la art. 304 ind. 1 C.procedura civila, in sensul examinarii cauzei sub toate aspectele.

În motivare s-a arătat că:

In fapt, prin sentinta civila nr. 131/2011 pronuntata in cauza s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolventei fata de debitoare si numirea lichidatorului judiciar CII Serban Simion.

Institutia creditoare prin cererea cu nr. 6144/10/22:03.2011, a depus declaratie de creanta solicitand inscrierea pe tabloul creditorilor societatii comerciale Q.C.R.E.I. SRL cu suma de 1.749 lei, creanta acceptata si inscrisa in tabelul definitiv.

Consideră ca lichidatorul judiciar pe parcursul desfasurarii procedurii nu examinat temeinic toate aspectele care ar fi imputabile reprezentantilor debitoarei, nefacand nici o mentiune in raportul final cu privire la existenta sau inexistenta unor elemente ce ar impune formularea unei actiuni in raspunderea membrilor de conducere a debitoarei potrivit art. 138 din Legea insolventei.

Avand in vedere cele aratate mai sus, solicită admiterea recursului, casarea Sentintei civile nr. 1371/11,10.2011 si trimiterea cauzei instantei de fond, pentru continuarea procedurii de faliment.

In drept s-au invocat prevederile Lg. nr.85/2006 si art. 299 si urm. C. Procedura Civila.

În probaţiune s-au depus copii de pe balanta de verificare pe luna decembrie 2007 si lunie 2008.

Împotriva aceleiaşi hotărâri a declarat recurs şi creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului – A.V.A.S, solicitând admiterea prezentei căi de atac şi modificarea hotărârii atacate in sensul admiterii obiecţiunilor A.V.A.S. şi a dispunerii continuării procedurii, cu respectarea etapelor procedurale prevăzute de lege.

În motivare s-a arătat că:

•hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct.9 Cod Procedura Civila).

•fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul AVAS nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art.304 C.pr.clv., instanţa de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, conform art.304 indice 1 Cod. proc. civ.

In fapt, prin sentinţa atacata, judecătorul sindic a respins obiecţiunile formulate de către AVAS impotriva Raportului Final prezentat de către lichidatorul judiciar si a dispus in temeiul art.131 din Legea 85/2006 inchiderea procedurii debitoarei, deoarece in patrimoniul debitoarei nu exista bunuri si nici un creditor nu s-a oferit sa avanseze sumele de bani necesare continuarii procedurii.

Obiectiunile formulate de AVAS au fost apreciate de d-nul judecator sindic ca nefondate si respinse.

Astfel, desi in raportul privind cauzele si imprejurarile care au dus la insolventa debitoarei se arata ca fostul administrator al debitoarei nu a predat deocumentele prevazute la art28 din Legea 85/2006 iar insolventa debitoarei se datoreaza faptului ca fostul administrator a utilizat bunurile si lichiditatile banesti in scopuri personale,instanta apreciaza ca nu se poate impune lichidatorului judiciar promovarea unei actiuni in atragerea raspunderii fostului administrator si ca in aceasta situatie, creditorii au potrivit art.138 alin 3 din legea insolventei, posibilitatea sa introduca ei insisi o astfel de actiune.

Apreciază ca neintemeiata si nelegala sentinta pronuntata din urmatoarele motive:

Conform obiectiunilor formulate, AVAS a considerat prematura inchiderea procedurii solicitand continuarea acesteia cu masuri care sa conduca la recuperarea sumelor datorate inclusiv prin promovarea unei actiuni in atragerea răspunderii persoanelor responsabile de insolvenţa societăţii, membrii de conducere, În condiţiile În care speţa se Înscrie perfect În sfera de aplicabilitate a art. 138 lit. a si d din Legea nr. 85/2006, argumentand si motivele pentru care se impune antrenarea raspunderii patrimoniale.

Potrivit dispozitiilor aliniatul 3 al art.138 din Legea insolventei daca lichidatorul judiciar a hotarat ca nu este cazul sa introduca actiunea prevazuta la alin 1 aceasta poate fi introdusa de presedintele comitetului creditorilor in urma hotararii adunarii creditorilor ori, daca nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. Prin urmare, pentru ca adunarea creditorilor sa isi poata exercita dreptul de optiune cu privire la promovarea unei actiuni in atragerea raspunderii patrimoniale conform art.138 alin.3 era necesar ca lichidatorul judiciar sa convoace aceasta adunare, ceea ce lichidatorul judiciar nu a facut.

In consecinta judecatorul sindic ar fi trebuit sa constate prematura propunerea de inchiderea procedurii debitoarei SC Q.C.R.E.I. SRL si sa dispuna lichidatorului judiciar convocarea adunarii creditorilor pentru a hotari cu privire la promovarea unei astfel de actiuni.

Asa cum a invederat instantei in obiectiunile formulate raspunderea membrilor organelor de conducere ale societăţilor ajunse În Încetare de plăţi, aşa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 republicată, este o răspundere specială, care pune la dispoziţia creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri valorificabile necesare acoperirii pasivului debitoarei falite, insa in dosarul de fond, aceste mijloace nu au putut fi exercitate de institutia creditoare datorita inchiderii premature a procedurii insolventei debitoarei.

AVAS nu si-a recuperat creanta cu care a fost inscrisa in tabelul creditorilor ceea ce constitue un prejudiciu produs institutiei creditoare si implicit bugetului de stat. Pornind de la insasi izovorul creantei solicitate de AVAS, respectiv creanta pe care debitoarea o datora CAS Bistrita Nasaud, din care o parte reprezinta contributii retinute de la angajatii asigurati apreciază ca judecatorul sindic trebuia sa constate intemeiate obiectiunile formulate de AVAS la raportul final

Avand in vedere cele mentionate mai sus solicită sa se admită prezentul recurs si sa se modifice sentinta atacata in sensul admiterii obiectiunilor A.V.A.S. si a dispunerii continuarii procedurii, cu respectarea etapelor procedurale prevazute de lege.

In drept s-au invocat dispozitiile art. 304 pct.9, ale art. 3041 si pe celelalte dispozitii legale mentionate mai sus.

Debitoarea intimată SC Q.C.R.E.I. SRL prin lichidator SCP I. SPRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor  ca nefondate – fila 17.

Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:

Dispoziţiile art.131 din Legea nr.85/2006, astfel cum au fost acestea modificate prin OUG nr.173/19.11.2008, statuează că în orice stadiu al procedurii prevăzute de legea insolvenţei dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va da o sentinţă de închidere a procedurii.

Aşadar, legiuitorul a instituit o normă imperativă care obligă judecătorul sindic să pronunţe o hotărâre de închidere a procedurii, în ipoteza inexistenţei bunurilor în patrimoniul debitoarei sau a insuficienţei fondurilor necesare continuării procedurii.

Legiuitorul a apreciat că în măsura în care, din cauza lipsei fondurilor, scopul procedurii insolvenţei enunţat de dispoziţiile art. 2 din cuprinsul Legii nr. 85/2006 nu mai poate fi atins, continuarea procedurii devine contrară interesului economic general.

În cazul de faţă, judecătorul sindic în mod corect a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 131 din legea privind procedura insolvenţei de vreme ce niciun creditor nu s-a oferit să avanseze sumele necesare pentru continuarea procedurii, iar în patrimoniul debitoarei nu a fost identificat nici un bun a cărui valorificare să fi permis susţinerea cheltuielilor pe care le presupunea continuarea procedurii colective.

Nici aserţiunea că lichidatorul judiciar nu şi-ar fi îndeplinit întocmai  atribuţiile legale şi nu ar fi efectuat demersuri suficiente pentru a identifica persoanele responsabile de starea de insolvenţă nu poate fi primită cât timp creditoarea AFP Bistriţa respectiv AVAS nu au formulat nicio contestaţie împotriva modului în care lichidatorul judiciar a înţeles să îşi îndeplinească obligaţiile.

Prin raportul asupra cauzelor şi a împrejurărilor care a condus la apariţia stării de insolvenţă, lichidatorul a identificat motive obiective ce au determinat incapacitatea debitoarei de plata a creanţelor certe şi exigibile. Acestea nu se circumscriu faptelor enumerate de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, singurele care pot fundamenta o acţiune în răspundere împotriva foştilor administratori statutari.

 În situaţia în care creditoarea deţinea date despre persoana responsabilă de starea de insolvenţă a debitoarei avea posibilitatea să formuleze în nume propriu o cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale, dat fiind că deţine calitatea de creditor al procedurii (creanta sa permitand formularea demersului judiciar invocat). Exerciţiul dreptului prevăzut la art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 este lăsat de altfel de legiuitor la latitudinea creditorilor, ca remediu procesual pentru ipoteza în care titularul principal al acţiunii în răspundere a hotărât că nu este cazul să introducă acţiunea prevăzută de art. 138 alin. (1)din lege.

Recursul apare în consecinţă ca fiind nefondat nici unul din motivele de recurs invocate nefiind prezent, astfel că în temeiul dispoziţiilor art.312 C.pr.civ. raportat la art 8 din Legea nr 85/2006, Curtea va respinge recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BISTRIŢA  si respectiv recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinţei civile nr. 1731/11.10.2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pe care o va menţine în întregime.