Insolvenţă. Cerere de confirmare plan de reorganizare. Condiţii.


 Prin sentinţa nr. 467  din 3 septembrie 2015, Tribunalul Botoşani– Secţia  a II-a civilă,  de  contencios administrativ şi fiscal, a  respins cererea de confirmare a planului de reorganizare propus de debitor prin administrator special şi în temeiul art. 145 alin. 1  lit. B teza finală  din Legea 85/2014, a  dispus intrarea în faliment în  procedură generală a debitorului  NMI S.R.L. – Botoşani, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar provizoriu administratorul judiciar CII NP.

Totodată, în  temeiul art. 145 alin. 2  lit. a) din Legea 85/2014, s-a  dispus  dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptului de administrare al acesteia;  s-a  făcut  aplicarea  art. 86 alin.1,  art. 146 alin. 1 din Legea 85/2014 şi s-au  fixat termenele prevăzute de lege,

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel CII NP în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC NMI SRL Botoşani şi creditorul  PAI, criticând  sentinţa pentru netemeinicie.

 În motivarea apelului,  CII NP a arătat  că  hotărârea a  fost dată  cu aplicarea greşită a prevederilor  art. 139 alin. 1 lit. B teza finală  din Legea nr. 85/2014, judecătorul  sindic considerând în mod eronat faptul că în speţă nu sunt întrunite condiţiile privind confirmarea planului de  reorganizare,  respectiv  condiţia ca cel puţin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul de  reorganizare.

 Ori,  aşa  cum rezultă fără echivoc din procesul verbal al Adunării creditorilor  din data de  04.08.2015,  condiţia prevăzută de  art. 139 alin. 1 lit. B teza  finală  din Legea nr. 85/2014 era îndeplinită.

 Astfel, s-a consemnat în procesul-verbal, faptul că la şedinţa adunării creditorilor a participat din partea debitoarei dl. PAI, ce are şi calitatea de  creditor în prezenta cauză, deţinând o creanţă în cuantum de 26.450,00 lei cu prioritatea prevăzută de  art. 161 alin. 10 din Legea nr. 85/2014, creanţă ce  reprezintă un procent de  5.04% din total masă credală.

Tot în procesul verbal al  adunării creditorilor s-a  consemnat faptul că  dl. PAI în calitatea sa de  creditor subordonat este de  acord  să  nu încaseze nici o sumă din creanţa sa  de 26.450,00 lei şi pe cale de  consecinţă este de  acord şi aprobă planul de  reorganizare,  această împrejurarea fiind  reglementată de prevederile  art. 138 alin. 5 din Legea  nr. 85/2014.

Judecătorul sindic a omis să analizeze acest  aspect neluând  în considerare votul acestui creditor, considerând în mod eronat faptul că nu sunt îndeplinite cerinţele prev. de  art.  139 alin. lit. B teza finală din Legea nr. 85/2014.

Totodată, în temeiul  prevederilor  art. 43  alin. 5 lit. c  din Legea nr. 85/2014,  a  solicitat  suspendarea hotărâri apelate, arătând că prin deschiderea procedurii de faliment în procedura generală, societatea debitoare se dizolvă nemaiputând  desfăşura nici o activitate  economică, ori debitoarea îşi poate  redresa activitatea în baza unui plan de  reorganizare.

În motivarea  apelului,  creditorul PAI a  arătat că  instanţa de  fond a  fost dusă în eroare de  către CII NP, care a întocmit în mod eronat procesul-verbal din 04.08.2015 privind aprobarea planului de reorganizare de către adunarea creditorilor, confundând două noţiuni elementare, şi anume faptul că el întruneşte o dublă calitate: una de  administrator  special al debitoarei şi una  de creditor de  sine  stătător.

Astfel, acesta a  omis  să  îl treacă prezent ca  şi creditor de  sine  stătător la votul  tabelului  cu procentul de 5,04%, reprezentând  suma de 26.450,00 lei, ceea ce a şi condus la pronunţarea greşită a sentinţei apelante.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, creditoarea intimată DGRFP Iaşi – prin  AJFP Botoşani, a  solicitat  respingerea  apelurilor ca nefondate,  arătând  că  din cele trei categorii de  creanţe: creanţe bugetare, creanţe salariale şi creanţe chirografare, au votat pentru aprobarea planului de  reorganizare două categorii:  creanţele salariale ( pondere  1,05% din totalul creanţelor) şi creanţele chirografare (pondere 26,12% din totalul creanţelor). Creditorii bugetari având o pondere de  56,45% nu au  aprobat planul de  reorganizare.

Având în vedere că în speţă nu a  fost îndeplinită condiţia ” ca cel puţin 30% din totalul valoric  al masei credale să accepte planul” a rezultat  că în speţă  nu au fost îndeplinite condiţiile prev. de  art. 139 alin. 1 lit. B  din Legea nr. 85/2014.

În cadrul adunării creditorilor debitoarei SC NMI  SRL, din data de 04.08.2015, creditorul subordonat PAI, a participat  din partea debitoarei la  adunarea creditorilor, însă nu a  votat planul de  reorganizare.

Mai mult, acesta nu putea să voteze, nefiind îndeplinită condiţia art. 138 (5)  din Legea insolvenţei.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, prin prisma actelor şi lucrărilor  dosarului şi a motivelor de  apel invocate, Curtea  constată că  apelurile  sunt nefondate pentru următoarele  considerente:

Adunarea Creditorilor ce a avut loc la data de 4.08.2015, a avut pe ordinea de  zi aprobarea planului de  reorganizare propus de  administratorul special al debitoarei PAI care  avea şi calitatea de  creditor, fiind înscris în tabelul definitiv de creanţe cu suma  totală de 26.450 lei, deţinând 5,04% din masa credală,  fiind trecut la ordinea de priorităţi prev. de  art. 161 pct. 10 din Legea nr. 85/2014, respectiv ”creanţe subordonate”.

Conform  procesului –verbal încheiat la  această adunare a  creditorilor au fost prezenţi sau şi-au manifestat votul prin corespondenţă creditorii cu o valoare însumată a  creanţelor de 83,62%, respectiv:

– DGRFP Iaşi – AFP Botoşani, creditor bugetar, care nu a aprobat planul în forma actuală;

 – CIT, reprezentant salariaţi, cu o pondere de 1,05% din totalul creanţelor, care a  aprobat planul de  reorganizare; 

– SC CH SRL,  creditor chirografar, cu o pondere de  26,12%  din totalul creanţelor, care a  aprobat planul de  reorganizare.

Instanţa a  reţinut în mod  corect faptul că  din cele  3 categorii de  creditori, au votat pentru aprobarea planului de  reorganizare două categorii,  respectiv: creanţele salariale şi creanţele chirografare, procentul însumat  fiind de  27,17% din totalul creanţelor.

Art.139 al. 1 lit. B  din Legea nr. 85/2014 prevede  expres: ”Judecătorul-sindic fixează termenul pentru confirmarea planului în cel mult 15 zile de la depunerea la tribunal de către administratorul judiciar a procesului-verbal al adunării creditorilor prin care acesta a fost aprobat. Judecătorul-sindic poate să ceară unui specialist să îşi exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului, înainte de confirmarea lui. Planul este confirmat în următoarele condiţii:

B. în cazul în care sunt trei categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care cel puţin două categorii votează planul, cu condiţia ca una dintre categoriile defavorizate să accepte planul şi ca cel puţin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul”.

Ori  în speţă este evidentă neîndeplinirea cerinţei legale stipulate prin textul legal sus-menţionat privind  acceptarea planului de ” cel puţin 30%  din  totalul valoric al masei credale”.

În ceea ce-l priveşte pe  creditorul subordonat şi  administrator special precum  şi unic  asociat în acelaşi timp, atât el, în calitate de apelant cât şi lichidatorul judiciar, prin apelul declarat, se află într-o  vădită eroare, întrucât fac  referire  constant la  votul acestuia, însă din procesul-verbal încheiat în Adunarea Creditorilor  din 4.08.2015, nu rezultă faptul că PAI ar  fi votat planul de  reorganizare, ci doar  acordul său privind neîncasarea vreunei sume de bani.

” Creditorul subordonat PAI menţionează că este de acord  să nu încaseze nici o sumă  din creanţa sa în valoare de  26450 lei”.

Aşadar,  în mod  eronat lichidatorul judiciar a inclus, la  calculul procentului minim de 30% menţionat mai sus şi procentul creditorului PAI de  5,04%, deşi acesta nu a  votat planul de  reorganizare.

Rezultă fără echivoc faptul că din cele trei categorii de  creanţe: creanţe bugetare, creanţe salariale şi creanţe chirografare, au  votat pentru aprobarea planului de  reorganizare două categorii: creanţele  salariale ( pondere 1,05% din totalul creanţelor) şi creanţele  chirografare ( pondere  26,12% din totalul creanţelor), deci în total 27,17% din masa credală.

De remarcat  este şi incidenţa în cauză a  art. 138 al. 5  din  Legea nr. 85/2014 (ignorat însă de  către lichidatorul judiciar), potrivit  căruia ”Creditorii care, direct sau indirect, controlează, sunt controlaţi sau se află sub control comun cu debitorul pot vota cu privire la planul de reorganizare, sub condiţia ca programul de plăţi să nu le ofere nicio sumă sau să le ofere mai puţin decât ar primi în cazul falimentului şi ca orice astfel de plăţi să le fie acordate potrivit ordinii de prioritate a creanţelor subordonate prevăzute la art. 161 pct. 10 lit. a)”.

Ori conform planului de reorganizare propus spre acceptare creditorilor, prin programul de plăţi, acestui creditor subordonat  – PAI  urma a i se distribui sume de bani din creanţa pretinsă, fapt ce însemna că nu avea nici un drept de vot, renunţarea la creanţa pretinsă fiind exprimată direct în Adunarea Creditorilor, conform procesului verbal din 4.08.2015 supus cercetării judecătoreşti de faţă.

Luând în considerare argumentele de fapt şi de drept expuse, cum criticile apelanţilor apar ca nefiind pertinente, judecătorul sindic corect reţinând neacceptarea planului de reorganizare, conform art. 139 alin. 1 lit. B din Legea nr.85/2014, şi în consecinţă respingând cererea de confirmare, ambele apeluri urmează a fi respinse ca nefondate, în conformitate cu dispoziţiile art. 480 Cod procedură civilă.

Pe cale de consecinţă, cererea de suspendare a efectelor executării sentinţei,  formulată în conformitate cu disp. art. 43 alin. 4 din Legea nr. 85/2014, urmează a fi respinsă  ca fiind rămasă fără obiect.