În faza dizolvării şi, ulterior, a lichidării, societatea comercială îşi păstrează personalitatea juridică doar pentru necesităţile lichidării, suferind în acest sens o restrângere a obiectului de activitate, respectiv a capacităţii de folosinţă.
Potrivit art.260 alin.4 din Legea nr.31/1990, în termen de 60 de zile de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului comerţului, pentru menţionare în registrul comerţului, un raport privind situaţia economică a societăţii. Dacă, potrivit raportului, debitorul îndeplineşte condiţiile pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă, lichidatorul are obligaţia de a solicita deschiderea acestei proceduri în termen de 15 zile de la data depunerii raportului.
Prin urmare, în situaţia arătată, singurul care putea să solicite deschiderea procedurii de insolvenţă faţă de debitoare era lichidatorul desemnat, în calitate de reprezentant al acesteia.
Prin urmare, în situaţia arătată, singurul care putea să solicite deschiderea procedurii de insolvenţă faţă de debitoare era lichidatorul desemnat, în calitate de reprezentant al acesteia.
Ori, având în vedere că cererea a fost formulată de administratorul statutar care nu avea putere de reprezentare pentru debitoare, iar lichidatorul nu a înţeles să confirme o astfel de cerere, se constată că în cauză cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă este lovită de nulitate, fiind introdusă de o persoană fără calitate de reprezentant.
Art.255 alin.1 lit.a din Legea nr.31/1990
Art.260 alin.4 din Legea nr.31/1990
Prin cererea formulată la data de 23.01.2015 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr.94/88/2015 debitoarea SC […] SRL – prin administratorul statutar […] – a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei prevăzute de Legea nr.85/2014, intrarea societăţii în procedura simplificată de insolvenţă şi numirea în calitate de lichidator judiciar a Cabinet Individual de Insolvenţă […].
În motivarea cererii, s-a arătat că societatea debitoare, cu obiect principal de activitate „Comerţ cu amănuntul al fructelor şi legumelor proaspete” conform CAEN 5221, se află în situaţia de a nu-şi mai putea achita datoriile ajunse la scadenţă faţă de diverşi creditori.
În dovedirea cererii, au fost depuse, în copie, înscrisurile prevăzute de art.67 alin.1 din Legea nr.85/2014.
Prin Încheierea civilă nr.205/06.02.2015 Tribunalul Tulcea a admis cererea formulată de SC […] S.R.L prin administratorul […] şi, în temeiul art.66 alin.1 şi 4 din Legea nr.85/2014, a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă în forma simplificată a debitoarei, dizolvarea societăţii debitoare şi intrarea acesteia în procedura falimentului. A desemnat în calitate de lichidator pe C.I.I. […] cu o remuneraţie fixă în cuantum de 2.500 lei pentru activitatea premergătoare efectuării lichidării şi o remuneraţie în procent de 5% din fondurile obţinute din lichidarea bunurilor ce compun averea debitoarei şi din recuperarea de creanţe şi a constatat încetat de drept dreptul administrare al debitoarei, conform art.85 alin.4 din Legea nr.85/2014.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut că SC […] SRL face parte din categoria debitorilor care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în procedura simplificată prevăzută de Legea nr.85/2014, ţinând cont şi de prevederile art.66 şi 67 din aceeaşi lege.
Art.5 pct.29 din Legea nr.85/2014 defineşte insolvenţa ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile. Cum din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că societatea nu dispune de fonduri băneşti pentru achitarea datoriilor care depăşesc pragul de 40.000 lei prev. de lege, conform dispoziţiilor legale arătate, instanţa a constatat că aceasta se află în stare de insolvenţă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel debitoarea SC […] SRL – prin lichidator CII […] – care a criticat soluţia judecătorului sindic ca fiind nelegală şi netemeinică.
Apelanta invocă excepţiile lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, de exerciţiu a societăţii debitoare, precum şi a lipsei calităţii procesuale active a societăţii de a formula cereri prin […], motivat de faptul că la data deschiderii procedurii 06.02.2015 (chiar şi la data formulării cererii 23.01.2015), societatea nu era reprezentată administratorul statutar […], ci de reprezentantul legal CII […] (lichidator administrativ), întrucât conform art.237 din Legea nr. 31/1990 s-a dispus dizolvarea societăţii.
În acest sens, apelanta învederează că prin sentinţa civilă nr.3284/23.08.2013 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosar 1762/88/2013 a fost admisă cererea Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Tulcea şi s-a dispus dizolvarea SC […] SRL Tulcea. Ca urmare a acestei situaţii, prin Rezoluţia 4158/12.09.2014 pronunţată de Oficiul Registrului Comerţului în dos. nr.15722/2014, la cererea A.J.F.P. Tulcea a fost desemnat Cabinetul Individual de Insolvenţă […] lichidator administrativ.
Faţă de situaţia prezentată şi prevederile art.40 Cod procedură civilă, susţine apelanta, cererea de deschidere a procedurii de faliment în formă simplificată este formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, din data de 23.08.2013 fostul administrator nemaiputând reprezenta societatea.
În această procedură, legea prevede că „societatea îşi păstrează personalitatea juridică pentru operaţiunile lichidării până la terminarea acesteia” (art.233 alin.4 din Legea nr.31/1990) fiind vorba astfel de o capacitate de folosinţă limitată la aptitudinea de a avea drepturile şi obligaţiile necesare realizării activului şi plăţii pasivului.
Cu alte cuvinte, de la data intrării în dizolvare, societatea nu mai are capacitatea de folosinţă generală, respectiv aceea de a avea drepturi şi obligaţii pentru alte acte şi operaţiuni care exced lichidării şi, în consecinţă, nu putea să stea în calitate de reclamantă-debitoare într-o astfel de procedură şi nici nu putea să formuleze ea însăşi, prin administratorii săi statutari, o poziţie procesuală.
Motivele dizolvării societăţii sunt reglementate expres de lege sau sunt prevăzute de asociaţi/acţionari în actul constitutiv al societăţii şi, potrivit legii, hotărârea de dizolvare este luată fie de adunarea asociaţilor, fie de către instanţa de judecată, în mod excepţional, dizolvarea societăţii se produce şi de drept, în temeiul legii, cum este cazul de faţă (art. 237 alin.1 lit.b din Legea nr.31/1990).
Însă, dizolvarea unei societăţi comerciale nu presupune şi încetarea personalităţii juridice a societăţii, aceasta fiind absolut necesară pentru îndeplinirea acelor operaţiuni care privesc lichidarea patrimoniului social. Acest aspect este expres prevăzut de art.233 alin.4 din Legea nr.31/1990, care prevede că societatea îşi păstrează personalitatea juridică pentru operaţiunile lichidării, până la terminarea acesteia.
Ca atare, concluzionează apelanta, societatea debitoare nu mai avea capacitate generală de folosinţă şi nici drepturi sau obligaţii, deci nici calitatea procesuală activă de a formula cereri prin […], ci doar prin lichidatorul administrativ desemnat de Registrul Comerţului.
Astfel, procedura insolvenţei derulată faţă de debitoare este nelegală, toate actele realizate în cadrul ei fiind lovite de nulitate absolută întrucât la data soluţionării cererii debitoarea nu putea să formuleze o apărare în cadrul acestei proceduri atâta timp cât anterior, respectiv la 23.08.2013, s-a dispus dizolvarea acestei societăţi în temeiul dispoziţiilor art.237 alin 1 lit.b din Legea 31/1990.
Întrucât notificarea fostei administrator […] a fost restituită cu menţiunea “expirat termenul de păstrare”, lichidatorul administrativ a luat legătura telefonic cu mama acesteia, d-na […], care a comunicat că fiica sa ([…]) se află în străinătate, însă îi va comunica să pună la dispoziţie lichidatorului toate documentele societăţii.
Pe cale de consecinţă, administratorul […] cunoştea faptul că societatea este dizolvată şi că are obligaţia de a preda documentele societăţii.
Consideră că măsura luată de administratorul statutar […] a fost cu scopul de a se sustrage de la obligaţiile ce îi revin, prin alegerea unui lichidator judiciar părtinitor, actualmente această societate făcând obiectul unui control de la Inspectoratul de Politie Judeţean Tulcea – Serviciul de Investigare a Fraudelor şi a unui control fiscal.
Faţă de motivele expuse, apelanta solicită admiterea excepţiilor invocate şi pe cale de consecinţă admiterea apelului, revocarea încheierii atacate şi repunerea părţilor în situaţia anterioară deschiderii procedurii de faliment în formă simplificată.
În drept, a invocat dispoziţiile art.65, 71 din Legea 85/2014, art.40, 466 Cod procedură civilă, art.233-237 din Legea 31/1990 modificată.
În dovedirea susţinerilor sale, apelanta a anexat următoarele înscrisuri: extras de pe portalul instanţelor de judecată privind dizolvarea societăţii; Rezoluţia nr.4158/12.09.2014 a ORC; Notificările lichidatorului administrativ; Declaraţia de creanţă a ANAF; Adresa IPJ Tulcea; Încheierea nr.205/06.02.20I5 publicata în BPI; Notificarea ORC de deschidere a procedurii.
Intimata debitoare – prin lichidatorul judiciar C.I.I. […] – a depus întâmpinare în care a invocat excepţia tardivităţii declarării apelului, iar pe fondul cauzei, respingerea acestuia ca nefondat.
În motivarea excepţiei a arătat că în raport de data comunicării încheierii atacate prin BPI (nr.2936 din 13.02.2015) şi faţă de dispoziţiile art.42 alin.10 din legea nr.85/2014, apelul declarat de CII […] s-a făcut cu depăşirea termenului de 7 zile prevăzut de art.43 alin.2 din Legea nr.85/2014.
Pe fondul cauzei, intimata susţine că lipsa de capacitate civilă invocată de către apelantă nu este fondată.
În acest sens, arată că prin rezoluţia nr.4158/12.09.2014 pronunţată de ONRC prin ORC Tulcea s-a dispus numirea unui lichidator în condiţiile Legii 31/1990, nu s-a dispus însă şi dizolvarea societăţii şi ridicarea dreptului de administrare.
Rezultă astfel că societatea şi-a păstrat dreptul de administrare, definit de dispoziţiile legii speciale la art.47 alin.1 ca fiind dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea, iar faptul că administrarea societăţii pe această perioadă este supravegheată de lichidatorul desemnat de ORC nu echivalează cu imposibilitatea formulării de către administratorului statutar a unei acţiuni judiciare.
Chiar şi în condiţiile în care se va aprecia că urmare rezoluţiei nr. 4158/12.09.2014 societatea comercială se dizolvă de drept, dizolvarea societăţii nu echivalează cu încetarea personalităţii juridice a respectivei societăţi comerciale deoarece ea intervine doar în momentul radierii societăţii din evidenţele registrului comerţului.
Dizolvarea unei societăţi comerciale este urmată de etapa lichidării, perioadă în care societatea îşi păstrează personalitatea juridică pentru operaţiunile lichidării (art.233 alin.1 si 4 din Legea nr.31/1990 rep.).
Prin Note scrise depuse la dosar lichidatorul judiciar al intimatei debitoare a reluat susţinerile din întâmpinare.
În temeiul art.248 Cod procedură civilă, instanţa va analiza cu prioritate excepţia tardivităţii apelului, excepţie de procedură ce face inutilă cercetarea pe fond a cauzei.
Potrivit art.43 alin.2 din Legea nr.85/2014, „Termenul de apel este de 7 zile de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în BPI, dacă prin lege nu se prevede altfel.”
În speţă, hotărârea a fost comunicată prin publicare în BPI la data de 13.02.2015, iar apelul a fost depus prin poştă în interiorul termenului legal de declarare a căii de atac, respectiv la data de 19.02.2015 (data poştei), situaţie în care excepţia tardivităţii apelului este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.
Pe fond, analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că apelul este întemeiat.
Astfel, la momentul formulării cererii (23.01.2015) şi la momentul deschiderii procedurii de insolvenţă (6.02.2015) societatea debitoare era dizolvată în temeiul art. 237 alin.1 lit. c din Legea nr.31/1990, respectiv prin sentinţa civilă nr. 3284/23.08.2013, fiind desemnat în calitate de lichidator apelantul CII […], conform Rezoluţiei ORC Tulcea nr. 4158/12.09.2014.
Se reţine că în faza dizolvării şi, ulterior, a lichidării societatea comercială îşi păstrează personalitatea juridică doar pentru necesităţile lichidării, suferind în acest sens o restrângere a obiectului de activitate, respectiv a capacităţii de folosinţă.
Cu toate acestea, societatea îşi păstrează dreptul de a sta în justiţie în nume propriu, fiind reprezentată însă, potrivit art.255 alin.1 lit.a din Legea nr.31/1990, de către lichidator. Odată cu numirea lichidatorului mandatul administratorilor încetează, astfel că aceştia nu mai pot reprezenta societatea.
De asemenea, se reţine că, potrivit art.260 alin.4 din Legea nr.31/1990, în termen de 60 de zile de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului comerţului, pentru menţionare în registrul comerţului, un raport privind situaţia economică a societăţii. Dacă, potrivit raportului, debitorul îndeplineşte condiţiile pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă, lichidatorul are obligaţia de a solicita deschiderea acestei proceduri în termen de 15 zile de la data depunerii raportului.
Ori, având în vedere că cererea a fost formulată de administratorul statutar care nu avea putere de reprezentare pentru debitoare, iar lichidatorul nu a înţeles să confirme o astfel de cerere, Curtea constată că în cauză cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă este lovită de nulitate, fiind introdusă de o persoană fără calitate de reprezentant.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de apelant sunt întemeiate, urmează a admite apelul în temeiul art.480 alin.2 coroborat cu art.82 alin.1 Cod procedură civilă şi a schimba în tot sentinţa apelată în sensul anulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei pentru lipsa calităţii de reprezentant al debitoarei SC […] SRL a administratorului statutar […].
Se va dispune comunicarea prezentei hotărâri la Registrul Comerţului Tulcea pentru efectuarea cuvenitelor menţiuni.
