Legea privind insolvenţa.dispoziţiile art.121.pct.1 raportate la cele ale art.123 pct.4 din lege.


LEGEA PRIVIND INSOLVENŢA.DISPOZIŢIILE ART.121.PCT.1 RAPORTATE LA CELE ALE ART.123 PCT.4 DIN LEGE.

Instanţa a constatat că aceste sume nu se încadrează în categoria acestor cheltuieli, nefiind  nici  taxe şi cheltuieli aferente vânzării, nici cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunuri vândute.

Instanţa a constatat că aceste sume nu se încadrează în categoria acestor cheltuieli, nefiind  nici  taxe şi cheltuieli aferente vânzării, nici cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunuri vândute.

Ele sunt taxe şi impozite locale ce reprezintă creanţe înscrise în tabelul creditorilor ca şi creanţe bugetare, creanţe ce trebuie distribuite potrivit dispoziţiilor art.123 pct.4 din lege.

Ele sunt taxe şi impozite locale ce reprezintă creanţe înscrise în tabelul creditorilor ca şi creanţe bugetare, creanţe ce trebuie distribuite potrivit dispoziţiilor art.123 pct.4 din lege.

Acest text menţionează „Creanţele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine:

Acest text menţionează „Creanţele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine:

1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 şi ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 102 alin. (4);

1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 şi ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 102 alin. (4);

4. creanţele bugetare.”

4. creanţele bugetare.”

Schimbarea naturii juridice a creanţelor după ce au fost calificate, în mod corect, creanţe bugetare( prin înscrierea lor în tabelul creditorilor) în  taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, nu a fost primită de către instanţă.

Schimbarea naturii juridice a creanţelor după ce au fost calificate, în mod corect, creanţe bugetare( prin înscrierea lor în tabelul creditorilor) în  taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, nu a fost primită de către instanţă.

S-a arătat că această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât impozitele şi taxele locale nu au natura unor cheltuieli de administrare şi conservare, cheltuieli al căror obiect îl constituie acele acte menite să preîntâmpine pierderea bunului imobil în fiinţa sa.

S-a arătat că această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât impozitele şi taxele locale nu au natura unor cheltuieli de administrare şi conservare, cheltuieli al căror obiect îl constituie acele acte menite să preîntâmpine pierderea bunului imobil în fiinţa sa.

 Dispoziţiile art.121 pct.1 sunt dispoziţii de excepţie, referitoare la distribuirea sumelor obţinute din valorificarea bunurilor garantate, în raport cu cele ale art.123 din aceeaşi lege, ce nu pot fi extinse prin analogie la alte situaţii neprevăzute expres de lege.

 Dispoziţiile art.121 pct.1 sunt dispoziţii de excepţie, referitoare la distribuirea sumelor obţinute din valorificarea bunurilor garantate, în raport cu cele ale art.123 din aceeaşi lege, ce nu pot fi extinse prin analogie la alte situaţii neprevăzute expres de lege.

Prin urmare, aceste sume trebuie înlăturate de la distribuirea parţială.

Prin urmare, aceste sume trebuie înlăturate de la distribuirea parţială.

TRIBUNALUL VÂLCEA – SECŢIA A II A CIVILĂ , SENTINŢA din  30 ianuarie 2013

La data de 20.11.2012 creditoarea SC C RM SRL a formulat contestaţie împotriva Raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare şi încasarea de creanţe şi a Planului de distribuire între creditori privind pe debitoarea  SC P D SRL, solicitând anularea celor două acte.

În motivare s-a arătat că lichidatorul judiciar a vândut două bunuri aparţinând debitoarei care constituiau garanţia creditoarei, obţinând suma de 149.832 lei, din care a distribuit către creditoarea-contestatoare suma de 55.000 lei.

Contestatoarea a invocat dispoziţiile art.121 din Legea nr.85/2006, dispoziţii care au fost încălcate, în opinia sa de către lichidatorul judiciar, prin distribuiri nelegale către Primăria V şi Primăria R, precum şi prin distribuirea sumelor cu titlu de salarii şi contribuţii la bugetul de stat şi al asigurărilor sociale.

A fost criticată şi distribuirea propusă cu titlu de rezerve destinate să acopere cheltuieli viitoare ale averii debitorului.

În drept, sunt invocate prevederile art.21 alin.2), art.121 şi art.122 alin.3) din Legea nr.85/2006.

Cererea a fost precizată, la data de 23.01.2013, arătându-se că Primăria R nu a fost înscrisă la masa credală, neavând calitatea de creditor, iar creanţa deţinută de Primăria RV a fost înscrisă în tabloul creditorilor ca o creanţă bugetară, condiţii în care nu poate fi obiect al dispoziţiilor art.121 din Legea nr.85/2006.

Prin întâmpinare s-a arătat că impozitele datorate pe apartament şi terenul proprietatea debitoarei se înscriu în dispoziţiile art.121 pct.1 din Legea nr.85/2006.

Referitor la plata salariilor şi contribuţiile aferente, s-a menţionat că prin Hotărârea Adunării Creditorilor din data de 05.08.2008 s-a aprobat angajarea unui contabil pentru clarificarea situaţiei  contabile, cu o remuneraţie lunară de 1.450 lei.

Lichidatorul a invocat şi dispoziţiile art.127 pct.4 din Legea nr.85/2006 referitoare la rezervele destinate  să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului, rezervă necesară pentru acoperirea cheltuielilor aferente organizării licitaţiilor viitoare pentru valorificarea bunurilor ce au rămas în averea debitoarei.

Analizând actele dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

În cadrul procedurii insolvenţei privind pe debitoarea SC PD SRL, lichidatorul judiciar a valorificat un apartament de 75,79 mp situat în Rm.Vâlcea şi un activ compus din teren de 4.029,63 mp situat în extravilanul comunei B, bunuri valorificate cu suma totală de 149.832 lei.

Aceste bunuri au fost constituite drept garanţie în favoarea creditoarei SC  CRM  SRL.

Prin Raportul de activitate şi Planul de distribuire depuse la fila 31 dosar, lichidatorul a  propus distribuirea sumei obţinute, conform dispoziţiilor art.121 pct.1: onorariu lichidator-18.579,16 lei, taxă UNPIR-2.996,64 lei, cheltuieli de procedură-68.686 lei(salarii mai 2011-oct.2012), impozite şi taxe locale Primăria RV de 49.190 lei şi Primăria R- 2.810 lei, impozit teren.

De asemenea, conform art.127.4 au fost constituite rezerve destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitoarei în valoare de 4.570,19 lei, diferenţa de distribuit către creditorul garantat fiind de 55.000 lei.

Faţă de cele arătate, contestaţia a fost calificată ca parţial întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Conform prevederilor art.121 pct.1 şi 2 din Legea nr.85/2006 „ Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenţie de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:

1.taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 şi 24;

 2.creanţele creditorilor garantaţi, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările şi penalităţile de orice fel, precum şi cheltuielile, pentru creanţele născute înainte de deschiderea procedurii.”

În speţă, s-a contestat distribuirea sumelor de 49.190 lei şi de 2.810 lei cu titlu de taxe şi impozite locale către Primăria RV şi Primăria R, acestea fiind considerate de lichidatorul judiciar taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri.

În ceea ce priveşte celelalte susţineri ale contestatoarei, ele au fost calificate ca neîntemeiate.

Astfel, referitor la plata cheltuielilor privind salariile aprobate de Adunarea creditorilor din data de 05.08.2008 privind plata unui contabil pentru aducerea la zi a situaţiei financiare a debitoarei, acestea sunt cheltuieli de procedură, aşa cum sunt definite de art.4 alin.1) din lege-„(1) Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea şi comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar şi/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului.”

În plus, textul art.23 din lege arată că „În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale, administratorul judiciar/lichidatorul va putea desemna persoane de specialitate. Numirea şi nivelul remuneraţiilor acestor persoane vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor în cazul în care acestea vor fi achitate din averea debitoarei(…)”

Aceste dispoziţii, trebuie raportate la cele ale art.4 alin.9) din lege, prevederi conform cărora „Sumele menţionate la alin. (1) vor fi considerate cheltuieli de lichidare în conformitate cu art. 121 şi art. 123 pct. 1 şi vor fi plătite în momentul existenţei disponibilului în contul debitorului.”

Prin urmare, intenţia legiuitorului a fost de a se acoperi cheltuielile ocazionate de derularea întregii proceduri a insolvenţei, având în vedere trimiterea pe care art.121 pct.1 o face la prevederile art.10, art.19 alin.2, art.23 şi art.24, dar şi lămurirea pe care o dă art.4 alin.9 din lege.

În ceea ce priveşte constituirea rezervelor destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitoarei, dispoziţiile art.127 pct.4 menţionează „Cu ocazia distribuirilor parţiale, următoarele sume vor fi provizionate:

 4. rezervele destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului.”

Fiind vorba despre distribuiri parţiale ale sumelor realizate în urma lichidării, instanţa a concluzionat că textul este incident în speţa de faţă.

Prin urmare, contestaţia formulată a fost admisă în parte, în sensul refacerii Planului de distribuţie, prin înlăturarea punctelor 4 şi 5 din plan, referitoare la impozitele şi taxele locale Primăria RV şi Primăria R, în cuantum de 49.190 lei şi respectiv 2.810 lei.