Prin sentinţa civilă nr. 620 din 15.03.2016 pronunţată în dosarul nr. 3431/100/2015 al Tribunalului Maramureş s-a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant al revizuientei, invocată de lichidatorul judiciar C & C – CAI.
S-a admis cererea de revizuire, formulată de revizuienta S.C. C S.R.L. în contradictoriu cu intimaţii: S.C. Z D S.R.L. şi C & C – CAI şi în consecinţă: a fost schimbată în totalitate Sentinţa civilă nr. 4060/11.11.2009 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. 1996/100/2009, în sensul că s-a admis contestaţia debitoarei S.C. C S.R.L. cu consecinţa respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de creditoarea SC. Z D S.R.L. împotriva debitoarei S.C. C S.R.L., fiind înlăturate efectele hotărârii de deschidere a procedurii generale a insolvenţei în sensul radierii menţiunilor efectuate la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Maramureş, în baza acestui act jurisdicţional.
S-au respins solicitările debitoarei revizuiente în sensul dispunerii reluării activităţii societăţii şi reluării dreptului de administrare al administratorilor statutari.
S-a respins cererea lichidatorului judiciar formulată în sensul plăţii onorariului şi a cheltuielilor efectuate pe parcursul procedurii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C & C – CAI.
Prin decizia civilă nr. 241 din 19 mai 2016, Curtea de Apel Cluj a admis recursul declarat de C & C – CAI împotriva sentinţei civile nr.620 din 15.03.2016 pronunţată în dosar nr. 3431/100/2015 al Tribunalului Maramureş, pe care o va modifica în parte în sensul că va admite în parte cererea formulată de lichidatorul judiciar C & C – CAI şi va dispune plata sumelor de 3000 lei+TVA, cu titlu de onorariu cuvenit practicianului în insolvenţă precum şi suma de 1200 lei, cheltuieli de procedură, din fondul de lichidare constituit conform prevederilor art. 4 alin. 4 din L 85/2006.
Reţinând că Tribunalul a statuat în mod corect asupra admisibilităţii cererii de revizuire, deşi contractul încheiat între părţi nu a fost supus analizei instanţei penale până în prezent, cauza fiind disjunsă în faza de urmărire penală, în raport de conţinutul acestui contract şi ţinând seama de faptul că, creanţa pentru care s-a deschis de altfel procedura generală de insolvenţă a fost contestată, în cauză nefiind disputate alte drepturi patrimoniale asupra averii debitoarei, demersul revizuientei se bucură de legitimitate.
Având în vedere particularităţile litigiului, curtea reţine că onorariul încuviinţat de creditorul unic pe seama practicianului în insolvenţă nu poate constitui un criteriu valid pentru cuantificarea acestui pasiv, singurele repere legitime fiind cele evocate de prevederile art. 38 din OUG nr.86/2006.
Ţinând cont de efectele specifice nulităţilor derivat, curtea reţine că hotărârea masei credale referitoare la stabilirea onorariului cuvenit practicianului în insolvenţă nu-şi poate produce efectele specifice câtă vreme creanţa invocată asupra averii debitoarei de creditorul unic care exercitat dreptul de vota fost invalidată.
Luând act de interdependenţa celor două acte procedurale, în acord cu prevederile art. 106 alin.1 Cod procedură civilă, anularea sentinţei prin care s-a dispus deschiderea procedurii la solicitarea creditoarei SC Z D SRL se răsfrânge asupra deciziilor şi actelor subsecvente emanând de la acest creditor precum şi asupra actelor de procedură întocmite de practicianul în insolvenţă derivând din hotărârea masei credale. Din raţiuni similare sancţiunea nulităţii derivate afectează şi decizia judecătorului sindic privitoare la cuantificarea onorariului provizoriu.
În contextul dat, faptul că debitoarea nu a contestat rapoartele de activitate cuprinzând deconturile de cheltuieli ori hotărârea adoptată de creditorul unic SC Z D SRL cu privire la aprobarea onorariului datorat practicianului în insolvenţă din averea debitoarei sunt lipsite de relevanţă.
Pe de o parte , din perspectiva prevederilor art. 14 LI debitoarea nu putea devoala calitatea procesuală activă în contenciosul privind o eventuală nelegalitate a hotărârii masei credale prin care s-a stabilit cuantumul onorariului cuvenit practicianului în insolvenţă şi care urma să fie suportat din averea debitoarei.
Pe de altă parte, în raport de statusul pasivului validat prin hotărârea de deschidere a procedurii şi confirmat în etapa încuviinţării tabelului creditorilor, nu existau mijloace procesuale specifice de care debitoarea ar fi putut uza pentru a anihila efectele produse de decizia creditorului unic şi actele de procedură care s-au fundamentat pe această hotărâre.
Practicianul în insolvenţă este un organ al procedurii chemat să îndeplinească o serie de atribuţii legale menite să concureze la realizarea scopului acesteia, acela de acoperire a pasivului debitorului aflat în insolvenţă.
Ţinând cont de: modul în care ia naştere mandatul lichidatorului desemnat cu titlu provizoriu ( izvorul acestuia fiind un act jurisdicţional); de conţinutul legal al mandatului ( relevante fiind în acest sens dispoziţiile art. 3 pct. 28, art. 20, art. 24); de natura procedurii în care practicianul este chemat să exercite prerogativele prevăzute de legea (procedură colectivă demarată în scopul stingerii pasivului unei „întreprinderi” ); de statusul practicianului (acela de profesionist/ organ al procedurii (a se vedea art. 5, art. 23,19 din LI), fără îndoială, vorbim de un mandat cu titlu oneros.
Dispoziţiile art. 11 alin.1 lit. c din LI , prevederile OUG nr. 86/2006 trebuie interpretate sistematic, prin raportare la art. 23 LI art. 19 alin.2 LI dar şi la prevederile art. 2010 Cod civil (aplicabile din perspectiva art. 149 LI), conform cărora mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activităţi profesionale este prezumat a fi oneros.
În corpul legii insolvenţei, nu există o prevedere care să instituie privarea practicianului în insolvenţă de dreptul la remuneraţie.
Nu există un termen legal absolut , un termen imperativ onerativ până la care dreptul la remuneraţie să fie exercitat de practician.
Atâta vreme cât procedura este în fiinţă, de principiu, dreptul de creanţă poate fi exercitat în cadrul acesteia, dacă prescripţia nu a intervenit. Altfel spus, curtea este tributară ideii că ,de lege lata, având în vederea natura dreptului invocat, doar împlinirea termenului de prescripţie ar putea conduce la stingerea dreptului la acţiune .
Actele de procedură îndeplinite de practician în intervalul cuprins între data nominalizării sale şi data încetării atribuţiilor se impun a fi remunerate.
Conform dispoziţiilor art. 38 alin. 2 şi 4 din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, „la stabilirea nivelului onorariului se vor avea în vedere următoarele tipuri de factori care reflectă gradul de complexitate a activităţii depuse: a) numărul de salariaţi ai debitorului; b) riscul privind conflictele de muncă; c) cifra de afaceri a debitorului pe ultimii 3 ani; d) valoarea totală a datoriilor şi numărul creditorilor; e) valoarea creanţelor, numărul debitorilor; f) numărul şi complexitatea litigiilor aflate pe rol în care debitorul are calitate de reclamant şi, respectiv, de pârât; g) valoarea patrimoniului, potrivit evaluării; h) natura activelor, atractivitatea pe piaţă, riscurile legate de conservarea lor; i) nivelul de lichidităţi aflate la dispoziţia debitorului pentru acoperirea cheltuielilor iniţiale de lichidare”.
Se poate observa aşadar, ţinând cont de aceste criterii că activitatea desfăşurată de către recurent precum şi numărul actelor de procedură întocmite nu justifică cuantumul onorariului solicitat ,legitimând doar acordarea unui onorariu orientat spre pragul minim prevăzut de OUG nr. 86/2006.
Aşa fiind curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, a admis recursul declarat de C & C – CAI împotriva sentinţei civile nr. 620 din 15.03.2016 pronunţată în dosar nr. 3431/100/2015 al Tribunalului Maramureş, pe care a modificat-o în parte în sensul că a admis în parte cererea formulată de lichidatorul judiciar C & C – CAI şi a dispus plata sumelor de 3000 lei+TVA, cu titlu de onorariu cuvenit practicianului în insolvenţă precum şi suma de 1200 lei, cheltuieli de procedură, din fondul de lichidare constituit conform prevederilor art. 4 alin 4 din L 85/2006.
