Procedura insolvenţei. Procedură deschisă la cererea debitoarei. Formularea unei cereri de deschidere a procedurii, de către un creditor, ulterior admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de către debitoare.
-Legea nr. 85/2006
Atâta vreme cât procedura a fost deschisă la cererea debitoarei, cererea recurentelor nu mai are obiect, ambele cereri, atât a debitoarei, cât şi a creditoarelor din prezenta cauză, având aceeaşi finalitate. A devenit inutilă analizarea pe fond a creanţei invocată de către recurentele creditoare având în vedere că obiectul cererii îl reprezintă chiar deschiderea procedurii, procedură care a fost deschisă la momentul soluţionării recursului.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2105 din 09.11.2012)
Prin sentinţa civilă nr.8149/19.07.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă a fost admisă contestaţia debitoarei SC E.I. SRL, respingându-se cererea creditoarelor T.H. şi R.H. Ltd., privind deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut, în esenţă, că în cadrul procedurii insolvenţei nu se poate analiza şi stabili întinderea unei obligaţii a debitoarei şi obiecţiile pe care aceasta le invocă, justificat sau nu, raportat la creanţă, cu atât mai mult cu cât pentru stabilirea întinderii obligaţiilor este necesară analizarea unor aspecte care nu pot face obiectul prezentei cauze, ci doar puse în discuţie pe calea dreptului comun. Creanţa invocată nu este certă conform art.379 Cod procedură civilă şi nu poate constitui temei pentru deschiderea procedurii de executare colectivă.
Împotriva acestei sentinţe formulează recurs cele două creditoare, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii contestaţiei formulate de către debitoare şi admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei astfel cum a fost formulată şi modificată.
Motivele de recurs sunt, în esenţă, următoarele:
1. Instanţa în mod cu totul nefondat a reţinut că creanţa deţinută de cele două creditoare în cuantum de 11.781.000 Euro (la care se adaugă dobânzi) nu este certă şi că, creanţele rezultând din contractele de cesiune de creanţe încheiate de către acestea cu furnizorii debitoarei nu pot constitui temeiul deschiderii procedurii insolvenţei.
2. Cele două recurente au calitatea de creditori îndreptăţiţi să solicite deschiderea procedurii insolvenţei împotriva SC E.I. SRL, creanţa deţinută de acestea fiind certă, lichidă şi exigibilă.
3. Debitoarea se află în stare de insolvenţă potrivit art.3 alin.1 pct.1 lit.a) din Legea nr.85/2006, prezumţia de insolvenţă nu a fost răsturnată de către aceasta prin înscrisurile depuse la dosar.
Intimata-debitoare depune la dosar, prin serviciul de registratură al Curţii, în data de 05.11.2012, cerere prin care solicită instanţei respingerea recursului ca fiind rămas fără obiect, întrucât în dosarul nr.38907/3/2012 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, prin încheierea de şedinţă din data de 10.10.2012 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitorului SC E.I. SRL, fiind numit administrator judiciar S.R.L. IPURL.
Cererea debitoarei este formulată de către administratorul judiciar, fiind însoţită de un certificat de grefă cu privire la soluţia pronunţată în dosarul nr.38907/3/2012.
Având în vedere situaţia existentă la momentul soluţionării prezentului recurs şi apărută ulterior pronunţării sentinţei atacate, în raport şi de dispoziţiile art.304^1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Cererea formulată de către cele două recurente, în calitate de creditoare ale debitoarei SC E.I. SRL, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenţei acesteia din urmă, a fost disjunsă din dosarul nr.3566/3/2012 având ca obiect cererea debitoarei privind deschiderea procedurii, prin încheierea din data de 11.05.2012, disjungere în urma căreia s-a format prezentul dosar.
Prin sentinţa atacată judecătorul-sindic a respins cererea creditoarelor privind deschiderea procedurii insolvenţei întrucât creanţa invocată de către acestea nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.379 Cod procedură civilă.
De la data pronunţării sentinţei ce formează obiectul prezentului recurs, faţă de debitoarea din prezenta cauză – SC E.I. SRL – a fost deschisă procedura insolvenţei, la cererea acesteia, prin încheierea pronunţată în data de 10.10.2012 în dosarul nr.38907/3/2012 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă.
Motivele de recurs invocate de către recurentele din prezenta cauză vizează nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate în ceea ce priveşte creanţa invocată drept temei pentru deschiderea procedurii.
Având în vedere că obiectul cererii formulate de către recurentele din prezenta cauză îl reprezintă deschiderea procedurii insolvenţei, analizarea pe fond a creanţei invocate fiind circumscrisă acestui obiect, faptul că ulterior pronunţării sentinţei prin care a fost respinsă cererea recurentelor, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţă de aceeaşi debitoare, Curtea apreciază că cererea recurentelor nu mai are obiect.
În opinia Curţii a devenit inutilă analizarea pe fond a creanţei invocate de către recurente având în vedere că obiectul cererii formulate de către acestea îl reprezintă chiar deschiderea procedurii insolvenţei.
Atâta vreme cât procedura a fost deschisă la cererea debitoarei, cererea recurentelor din prezenta cauză nu mai are obiect, ambele cereri, atât a debitoarei cât şi a creditoarelor recurente având aceeaşi finalitate.
În raport de situaţia apărută, recurentele creditoare din prezenta cauză, pentru valorificarea creanţei invocate, au calea formulării unei declaraţii de creanţă în cadrul dosarului nr.38907/3/2012 în condiţiile prevăzute de Legea nr.85/2006.
Creanţa invocată de acestea urmează să fie analizată în cadrul acelui dosar, urmare a declaraţiei de creanţă ce va fi depusă, fiind evident faptul că această creanţă nu mai poate fi analizată în prezenta cauză.
Soluţia propusă de către recurente în sensul casării sentinţei atacate şi trimiterii prezentei cauze în vederea discutării conexării ca şi declaraţie de creanţă la dosarul nr.38907/3/2012, nu poate fi primită întrucât judecătorul fondului s-a pronunţat cu privire la certitudinea creanţei, creanţă pe care instanţa de recurs nu o mai poate analiza în condiţiile în care procedura a fost deschisă la momentul la care se solicită această analiză, creanţele cu care creditorii se înscriu la masa credală urmând o altă procedură de verificare şi de admitere prevăzută de lege, distinctă de procedura verificării creanţelor invocate în cererile introductive.
În consecinţă, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă Curtea a respins recursul.
