Materie: PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Cerere de protectie a creantei formulata de creditorul garantat, întemeiata pe prevederile art. 39 alin. 1 lit. B din Legea nr. 85/ 2006. Inadmisibilitatea cererii. Posibilitatea formularii doar a unei cereri de ridicare a suspendarii.
-art. 39 din Legea nr. 85/ 2006
Decizia nr. 91/C/2015-A din 25.03.2015 a Curtii de Apel Oradea
Dosar nr. 6473/111/C/2013/a26 – A
Prin Sentinta nr. 6028/F/2014 din 03 iulie 2014, Tribunalul B. a admis cererea formulata de creditorul B. T. – Sucursala O. în contradictoriu cu debitorul SC E. O. SA, si administratorul judiciar CASA DE INSOLVENTA T. SPRL O.
A obligat debitorul la reîntregirea garantiilor constituite initial în favoarea creditorului pâna la concurenta creantei garantate.
Pentru a hotarî astfel, judecatorul sindic a retinut urmatoarele :
În favoarea creditorului au fost constituite de catre debitor garantii reale imobiliare sau mobiliare în vederea garantarii sumelor acordate cu titlu de împrumut.
Instituind o exceptie de la caracterul concursual si egalitar al procedurii insolventei, art. 39 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 prevede mentinerea suspendarii actiunilor judiciare si extrajudiciare în ipoteza în care administratorul judiciar sau debitorul propune adoptarea uneia dintre masurile expres si limitativ prevazute de cele trei alineate (lit. a)-c). Admiterea unei asemenea cereri presupune întrunirea calitatii de creditor garantat si existenta unei alternative de protejare a creantei acestuia.
Asa fiind, judecatorul sindic a retinut ca prima conditie este întrunita, calitatea de creditor garantat a petentei neputând fi pusa sub semnul îndoielii atâta timp cât tabelul preliminar de creante nu a fost contestat în privinta sa. Luarea uneia dintre cele trei masuri (concepute de legiuitor ca o varianta mai convenabila în raport de ridicarea suspendarii si valorificarea de îndata a activului) presupune examinarea previziunii fluxului de numerar în perioada de observatie si raportarea lui la obligatiile ce trebuie îndeplinite în acest interval.
Prin raportul depus administratorul judiciar nu a indicat modalitatea concreta de reîntregire a garantiilor constituite în favoarea creditorului B. T. – Sucursala O. Întrucât luarea masurii concrete în acest sens vizeaza si o chestiune de oportunitate în cadrul procedurii prin prisma situatiei actuale si de perspectiva imediata a patrimoniului debitorului, a considerat ca la acest moment se impune admiterea cererii, urmând ca masura concreta sa fie aleasa de administratorul judiciar.
Împotriva acestei sentinte au declarat apel creditoarele SC U. T. SA V. si D.G.R.F.P. Cluj Napoca – prin A.J.F.P. B. în reprezentarea STATULUI ROMÂN prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, solicitând schimbarea în tot a acesteia în sensul respingerii cererii formulate de creditoare, cu obligarea intimatei si la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea apelurilor se arata ca instanta de fond a solutionat procesul fara a intra în cercetarea fondului, în conditiile în care nu retine faptul ca cele doua contracte de vânzare – cumparare încheiate cu E. F. SA aveau scadenta pe data de 31.12.2013, iar debitoarea avea obligatia de a mentine garantiile pâna la data de 31.12.2014. De asemenea, judecata cauzei s-a facut în lipsa si fara citarea tuturor creditorilor si a membrilor comitetului creditorilor, carora nu li s-a comunicat cererea formulata de creditoare, cu încalcarea dreptului lor la aparare. Pe fond, cererea creditoarei este inadmisibila, în principal, iar în subsidiar nefondata. Astfel, în baza art. 39 din Legea nr. 85/2006, creditorul garantat nu poate solicita judecatorului – sindic decât ridicarea suspendarii cu privire la creanta sa. Mai mult, judecatorul – sindic a modificat nelegal vointa creditorilor exprimata în adunare, prin care acestia au respins aceeasi cerere a creditoarei, desi hotarârea adunarii creditorilor nu a fost atacata cu contestatie, iar conform legii insolventei, judecatorul – sindic este chemat sa se pronunte doar asupra aspectelor de nelegalitate, nu si de oportunitate, asa cum a procedat în prezenta cauza. De asemenea, prin prezenta hotarâre, judecatorul – sindic a modificat clauzele contractuale, respectiv perioada pentru care debitoarea avea obligatia sa mentina garantiile. În consecinta, toti creditorii au fost prejudiciati. Cererea creditoarei a dus la o dublare a garantiilor în dauna intereselor celorlalti, iar cererea sa este netemeinica si pentru ca pierderea garantiei prin efectul încetarii duratei contractuale constituie un risc asumat la momentul încheierii contractului. Instanta de judecata nu a tinut cont de raportul de evaluare întocmit în cauza.
În drept, apelantele invoca prevederile art. 466 si urmatoarele Cod de procedura civila, Legea nr. 85/2006, iar în probatiune solicita proba cu înscrisurile de la dosar.
Intimata B. T. a depus întâmpinare prin care a invocat exceptia lipsei de interes a apelantilor în formularea apelurilor, iar pe fond a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate, aratând ca, apelanta SC U. T. SA V. a lasat la aprecierea instantei, în mod expres, în sedinta publica, solutionarea prezentei cereri, aceeasi atitudine având-o si apelanta D.G.R.F.P. Cluj Napoca – prin A.J.F.P. B., în reprezentarea STATULUI ROMÂN prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, prin neformularea unei pozitii de opunere la aceeasi cerere, ce i-a fost comunicata. Cererea sa a fost comunicata tuturor membrilor comitetului creditorilor, acestia fiind citati la solutionarea ei, la fel ca si ceilalti creditori. Cererea sa este admisibila, fiind de competenta judecatorului – sindic, iar instanta de fond a cercetat cauza în fond, aspect care rezulta din considerentele sentintei.
Apelanta SC U. T. SA a depus raspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea exceptiei invocate de intimata creditoare, aratând ca interesul sau rezulta din calitatea de creditor chirografar si membru al comitetului creditorilor, dar si din efectele negative pe care admiterea cererii creditoarei la are asupra sa. Astfel, admiterea cererii creditoarei a dus la cresterea cuantumului creantelor garantate, astfel ca ponderea votului în clasa garantatilor a fost modificata ilegal.
Intimata C.I.T.R. – fosta Casa de Insolventa T. SPRL -, în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC E. O. SA, prin pozitia procesuala depusa la dosar, a solicitat respingerea apelurilor declarate ca fiind neîntemeiate aratând ca, pe de o parte, apelantele nu pot invoca alte mijloace de aparare i nu pot formula alte cereri în afara celor invocate si prezentate în fata instantei de fond, opunându-se în acest sens dispozitiile art. 478 din Codul de procedura civila, iar pe de alta parte, sustinerile apelantelor cu privire la nelegalitatea si netemeinica sentintei sunt nefondate.
Examinând cu prioritate exceptia lipsei de interes a apelantelor în formularea caii de atac, instanta a constatat ca aceasta nu este fondata, urmând sa fie respinsa.
Astfel, ambele apelante au calitatea de creditori ai debitoarei, înscrisi în tabelul de creanta al acesteia, iar interesul lor, de recuperarea a creantelor pe care le detin împotriva debitoarei, decurge din efectele pe care admiterea cererii creditoarei intimate le are asupra desfasurarii procedurii de insolventa si patrimoniului debitoarei.
Creditoarea intimata a invocat aceasta exceptie strict din perspectiva faptului ca apelantele au lasat la aprecierea instantei, în mod expres sau tacit, modul de solutionare a prezentei cereri, însa, asa cum corect a aratat apelanta SC U. T. SA, daca solutia instantei este nelegala si netemeinica, nu înseamna ca apelantele nu au dreptul si posibilitatea legala de a o ataca cu caile de atac prevazute de lege si nu înseamna nici ca nu mai au interesul sa o faca.
Nu poate fi primit nici argumentul administratorului judiciar în sensul ca apelantele nu mai pot formula calea de atac întrucât sunt aplicabile prevederile art. 478 din Codul de procedura civila. Prin apelul formulat nu s-a schimbat cadrul procesual stabilit în fata primei instante, nu s-au invocat alte motive ale cererii de chemare în judecata, nici mijloace de aparare sau dovezi, nu s-a schimbat calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecata si nici nu s-au formulat pretentii noi. Motivele invocate de apelante privesc nelegalitatea si netemeinicia sentintei.
Verificând sentinta apelata prin prisma motivelor de fapt si de drept invocate, în limitele criticilor formulate, conform art. 480 Cod de procedura civila, Curtea de apel a constatat ca aceasta este netemeinica si nelegala, pentru considerentele ce vor fi aratate în continuare:
Cu privire la lipsa procedurii de citare a creditorilor în fata instantei de fond, Curtea de apel a retinut ca ambele apelante fac parte din comitetul creditorilor, fiindu-le comunicata, din dispozitia judecatorului – sindic, cererea creditoarei, pentru termenul la care s-a acordat cuvântul asupra acesteia, si fiind citate, la fel ca si restul creditorilor. Sustinerea apelantelor cu privire la acest aspect nu este întemeiata si, de altfel, apelantele nici nu pot invoca încalcarea dreptului la aparare al celorlalti creditori, prin necitarea lor, neavând interesul sa o faca, ci doar neîndeplinirea procedurii de citare fata de ele însele. Or, asa cum rezulta din cuprinsul Încheierilor de sedinta, apelantelor li s-a comunicat cererea si au fost citate. De altfel, la termenul la care s-a judecat cererea, apelanta SC U. T. SA a fost prezenta si nu a invocat nici o neregularitate sub acest aspect, în conditiile în care lipsa procedurii de citare se sanctioneaza cu nulitatea relativa a actului înfaptuit, nulitate ce poate fi invocata cel mai târziu la primul termen de judecata la care partea este prezenta.
În ce priveste motivul legat de inadmisibilitatea cererii formulate de creditoare, instanta a constatat ca acesta este fondat.
Astfel, art. 39 din Legea nr. 85/2006 prevede urmatoarele:
„(1) Creditorul titular al unei creante garantate cu ipoteca, gaj sau alta garantie reala mobiliara ori drept de retentie de orice fel poate solicita judecatorului-sindic ridicarea suspendarii prevazute la art. 36 cu privire la creanta sa si valorificarea imediata, în cadrul procedurii, cu aplicarea corespunzatoare a dispozitiilor art. 116 – 118 si cu conditia achitarii din pret a cheltuielilor prevazute la art. 121 alin. (1) pct. 1, a bunului asupra caruia poarta garantia sau dreptul de retentie, în una dintre urmatoarele situatii:
A. atunci când valoarea obiectului garantiei, determinata de un evaluator conform standardelor internationale de evaluare, este pe deplin acoperita de valoarea totala a creantelor si a partilor de creante garantate cu acel obiect:
a) obiectul garantiei nu prezinta o importanta determinanta pentru reusita planului de reorganizare propus;
b) obiectul garantiei face parte dintr-un ansamblu functional, iar prin desprinderea si vânzarea lui separata, valoarea bunurilor ramase nu se diminueaza;
B. atunci când nu exista o protectie corespunzatoare a creantei garantate în raport cu obiectul garantiei, din cauza:
a) diminuarii valorii obiectului garantiei sau existentei unui pericol real ca aceasta sa sufere o diminuare apreciabila;
b) diminuarii valorii partii garantate dintr-o creanta cu rang inferior, ca urmare a acumularii dobânzilor, majorarilor si penalitatilor de orice fel la o creanta garantata cu rang superior;
c) lipsei unei asigurari a obiectului garantiei împotriva riscului pieirii sau deteriorarii.
(2) În cazurile prevazute la alin. (1) lit. B, judecatorul-sindic va putea respinge cererea de ridicare a suspendarii formulata de creditor, daca administratorul judiciar/debitorul propune în schimb adoptarea uneia sau mai multor masuri menite sa ofere protectie corespunzatoare creantei garantate a creditorului, precum:
a) efectuarea de plati periodice în favoarea creditorului pentru acoperirea diminuarii valorii obiectului garantiei ori a valorii partii garantate dintr-o creanta cu rang inferior;
b) efectuarea de plati periodice în favoarea creditorului pentru satisfacerea dobânzilor, majorarilor si penalitatilor de orice fel si, respectiv, pentru reducerea capitalului creantei sub cota de diminuare a valorii obiectului garantiei ori a valorii partii garantate dintr-o creanta cu rang inferior;
c) novatia obligatiei de garantie prin constituirea unei garantii suplimentare, reale sau personale ori prin substituirea obiectului garantiei cu un alt obiect.
(3) Reclamantul, într-o cerere de ridicare a suspendarii, trebuie sa faca dovada faptului prevazut la alin. (1) lit. A.b), ramânând debitorului/administratorului sau altei parti interesate sarcina producerii dovezii contrare si, respectiv, a celorlalte elemente.
Creditoarea B. T. si-a întemeiat cererea pe dispozitiile art. 39 alineatul 1 litera B, iar prin cererea astfel formulata s-a solicitat obligarea administratorului judiciar la luarea unor masuri în vederea protejarii creantei sale, respectiv obligarea debitorului la reîntregirea garantiilor constituite initial în favoarea sa.
Asadar, creditoarea nu a formulat o cerere de ridicare a suspendarii, asa cum prevad dispozitiile mai sus citate, ci protejarea creantei sale prin reîntregirea garantiilor constituite în favoarea sa.
Or, o asemenea cerere, întemeiata pe prevederile art. 39 alineatul 1 litera B din Legea nr. 85/2006, este inadmisibila. Textul de lege prevede în mod clar dreptul creditorului garantat de a solicita ridicarea suspendarii, prevazând doar posibilitatea judecatorului-sindic, învestit cu o asemenea cerere, de a o respinge daca administratorul judiciar/debitorul propune în schimb adoptarea uneia sau mai multor masuri menite sa ofere protectie corespunzatoare creantei garantate a creditorului.
O cerere directa de protejare a creantei, ca masura preventiva, formulata de creditorul garantat, nu este admisibila conform legii.
De altfel, cunoscând prevederile legii, creditoarea a încercat mai întâi obtinerea unei solutii favorabile în adunarea creditorilor asupra cererii sale, iar în urma respingerii acestei cereri de catre creditori, nu a contestat hotarârea adunarii creditorilor, ci a formulat prezenta cerere, inadmisibila, în încercarea de eludare a dispozitiilor legale si de determinare a judecatorului sindic sa se pronunte asupra unor chestiuni de oportunitate, si nu de legalitate, asa cum legea prevede în competenta sa.
Fata de toate aceste considerente, în baza art. 480 din Noul Cod de procedura civila, instanta a admis apelurile formulate, constatând ca acestea sunt întemeiate, si în consecinta, a schimbat în totalitate sentinta atacata în sensul respingerii cererii formulate de creditoarea B. T. – Sucursala O. în contradictoriu cu debitoarea SC E. O. SA si administratorul judiciar C.I.T.R. – Filiala B. SPRL (fosta Casa de Insolventa T. – Filiala B. SPRL), fara cheltuieli de judecata, nefiind solicitate.
