Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Procedura insolventei. Contestatie creanta reclamata de creditor. Necesitatea stabilirii caracterului cert, lichid si exigibil al creantei in sensul dispozitiilor art. 379 Cod procedura civila.


Prin sentinta civila nr.3980/com/2006 judecatorul – sindic din cadrul Tribunalului Constanta – Sectia comerciala a respins cererea formulata de creditoarea S.C. I. SA Bucuresti si a respins cererea de  amendare a creditoarei formulata de debitoarea SC T.S. SA.

Pentru a dispune astfel a retinut prima instanta ca, creanta de 45.000 USD nu întruneste cumulativ caracterul cert, lichid si exigibil, întrucât pe de o parte contestatoarea nu face dovada creantei.

În ceea ce priveste creanta izvorâta din acordurile de finantare a retinut judecatorul-sindic ca întinderea acestei nu poate fi stabilita de intimata, ea nefiind tinuta sa analizeze platile efectuate de creditoare si în plus aceasta nu a produs probe de natura a conduce la stabilirea valorii creantei.

Cererea de amendare a creditoarei a fost respinsa întrucât nu s-a dovedit noua creanta a creditoarei în interesul cererii de deschidere a procedurii.

Împotriva acestei hotarâri, în termen legal, a declarat recurs creditoarea criticând-o sub aspectele:

– desi instanta a luat act ca debitoarea nu a formulat la cererea creditoarei fiind recunoscute deci implicit existenta si cuantumul debitului, ulterior, debitoarea si-a schimbat atitudinea contestând creanta sub aspectul corectitudinii, exigibilitatii si  lichiditatii sale , fara însa a o contesta însa în totalitate, ci numai în  ceea ce priveste sumele din ordinele de plata.

– instanta nu a pus în discutie restul debitului necontestat iar sustinerea acesteia ca nu poate stabili întinderea creantei este nelegala si contravine legii 64/1995.

– instanta ar fi trebuit sa procedeze la verificarea existentei debitului în cuantumul minim prevazut de lege numai din primele 10 ordine.

Intimata-debitoare a formulat întâmpinare prin care a aratat ca nu se afla în incapacitate de plata fiind  la zi cu platile  bugetare iar debitele restante au fost de asemenea achitate.

A aratat intimata ca neplata debitelor rezultate din contractul de administrare este cauzata de invocarea exceptiei de neexecutare a acestuia.

În sedinta publica din 19.02.2007 intimata debitoare a invocat exceptia  nulitatii pentru nemotivarea în drept a recursului.

Analizând exceptia invocata, Curtea a retinut ca aceasta este neîntemeiata pentru considerentele:

Potrivit dispozitiilor art.302 alin.1 lit. c, cererea de recurs va cuprinde, sub sanctiunea nulitatii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiaza recursul si dezvoltarea lor. Alin.3 al art.306 din Codul de procedura civila precizeaza ca indicarea gresita a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului daca dezvoltarea acestora face posibila încadrarea lor într-unul din motivele prev. de art.304.

În raport de aceste dispozitii, nu se poate retine ca recursul creditoarei nu este motivat în drept.

Chiar daca în cererea de recurs, recurenta nu a indicat ca si temei dispozitiile art.304 cod procedura civila, nu înseamna ca cele criticate si care vizeaza interpretarea si aplicarea legii de catre prima instanta nu pot fi încadrate în situatiile prevazute de acest text de lege.

Pe fondul recursului, Curtea retine ca acesta este neîntemeiat pentru motivele:

Nu poate fi primita prima critica întrucât desi debitorul nu a formulat contestatie, norma instituita de dispozitiile art.36 alin.1 din L.64/1995 este una imperativa si ea impune judecatorului sindic obligatia de a verifica îndeplinirea conditiilor privind caracterul cert, lichid si exigibil .

În ceea ce priveste afirmatia recurentelor conform cu care debitoarea nu a contestat întreaga creanta ci doar pe cea rezultata  din ordinele de plata, Curtea retine ca aceasta nu are fundament.

Atât în fata instantei de fond (filele 121-125 – dosar fond) cât si acelei de recurs, debitoarea s-a aparat contestând atât creanta în suma de 45000 USD cât si pe cea de 1.031.796 RON, izvorâte din contractul de administrare si din acordurile de finantare.

De altfel, în considerarea acestor aparari judecatorul-sindic a si analizat aspectele invocate de debitoare în aparare , în legatura cu cele doua creante.

Referitor la critica conform cu care judecatorul – sindic a aplicat gresit dar a si încalcat disp. 64/1995, Curtea retine caracterul nefondat al acesteia întrucât stabilirea caracterului cert, lichid si exigibil este impusa de legiuitor judecatorului sindic.

Nici ultima critica nu poate primita, întrucât judecatorul-sindic a verificat îndeplinirea conditiilor cumulative prevazute de lege pentru fiecare dintre creantele invocate de creditoare si constatând ca nu sunt întrunite a respins cererea de deschidere a procedurii în acest context.

Fata de cele aratate si pentru ca criticile  invocate  prin cererea de recurs nu sunt de natura a modifica sau casa hotarârea judecatorului-sindic, Curtea, în temeiul disp. art.312 cod procedura civila, respinge recursul ca nefondat.