Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Procedura insolventei. Contestatie la cererea de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului. Neîndeplinire conditii impuse de lege sub aspectul cuantumului creantei, a caracterului cert, lichid si exigibil al acesteia. Insolven…


Creditoarea C.N. A.P.M. SA Constanta a solicitat deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului fata de debitoarea SC ”A.P.” SA în vederea recuperarii unei creante în cuantum de 133.468,43 RON si 39,30 RON creanta privilegiata.

În motivarea cererii, creditoarea învedereaza ca pretinsa creanta are ca izvor raportul obligational nascut în baza contractului de închiriere nr.350/2005, conventie prin care a asigurat debitoarei folosinta bunurilor imobile, furnizarea si nefurnizarea de utilitati, precum si servicii de pilotaj.

Totodata, creanta izvoraste si din contractul de mandat nr.3557572/2002 având ca obiect efectuarea de catre mandatar, în numele si pe seama mandatului a serviciului de pilotaj.

În opinia aceleasi creditoare, creanta are un caracter garantat fiind înscrisa la Arhiva Electronica de Garantii Mobiliare de pe lânga C.C.I.N.A. Constanta.

Concluzionând, creditoarea apreciaza ca cererea are caracter întemeiat fiind îndeplinite cumulativ disp.art.38 din Legea nr.64/1995 republicata, debitoarea are calitatea de comerciant, creanta are un caracter cert, lichid si exigibil, cuantumul creantei depaseste plafonul de 3000 Euro, debitoarea fiind în stare de insolventa.

Debitoarea, în termen legal, a formulat contestatie la cererea de declansare a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului.

În esenta, s-a învederat ca nu se afla în încetare de plati, iar pe de alta parte, creanta nu are caracter cert, lichid si exigibil.

În opinia acesteia suntem în absenta caracterului cert al creantei pretinse, atâta timp cât sumele pretinse au caracter litigios formând obiectul mai multor dosare aflate pe rolul instantelor judecatoresti.

Cu titlul exemplificativ debitoarea a aratat ca suma izvorâta din contractul de închiriere nr.350/2001 face obiectul dosarului nr.9441/2005 al Judecatoriei Constanta, sumele rezultate din executarea contractului de mandat nr.35575/2002 fac obiectul dosarului nr.6344/2005 al Judecatoriei Constanta.

Totodata, însusi contractul de mandat, conventie pe care creditoarea îsi fundamenteaza partial creanta face obiectul analizei judiciare în dosarul nr.672/COM/2005 al Tribunalului Constanta.

În concluzie, nu se caracterizeaza printr-o stare de insolventa, atât timp cât creanta pretinsa face obiectul unor dispute judiciare.

Prin sentinta civila nr.3390/COM/05.06.2006 Tribunalul Constanta a admis contestatia formulata de debitoarea SC ”A.P.” SA, în contradictoriu cu creditoarea C.N. ”A.P.M.” SA Constanta , a respins, ca nefondata , cererea de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului si a dispus afisarea prezentei sentinte la usa instantei.

Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut :

Din economia textului legal care reglementeaza deschiderea procedurii (art.36 din Legea nr.64/1995 republicata) rezulta ca, creditoarea care initiaza procedura reglementata de Legea nr.64/1995 republicata, trebuie sa probeze câteva aspecte legate de caracterul cert si exigibil al creantei, calitatea sa de titular al unei obligatii comerciale asumate de debitorul sau, precum si insolventa comerciantului supus acestei proceduri.

În acest context, datoriile trebuie sa aiba caracter cert, lichid si exigibil. Datoria certa este acea obligatie cu caracter sigur, neîndoielnic, desi asupra careia nu exista dispute sau litigii nici în ceea ce priveste existenta, nici sub aspectul întinderii.

În speta, caracterul cert al creantei pretinse de catre creditoare are caracter îndoielnic, atât timp cât are o natura litigioasa si face obiectul unor dispute litigioase.

În acest sens, dosarul nr.9441/2005 al Judecatoriei Constanta având ca obiect instituirea unei somatii de plata atesta fara echivoc ca pretinsa creanta are ca izvor obligational contractul de închiriere nr.350/2005.

Acest aspect afecteaza caracterul cert al creantei pretinse, chiar în conditiile în care s-a obtinut o hotarâre judecatoreasca însa ataca prin intermediul caii de atac a cererii în anulare.

Este adevarat ca legea reorganizarii judiciare si a falimentului nu conditioneaza sesizarea tribunalului în aceasta materie de existenta unui titlu executoriu, însa ea impune cerinta caracterului cert al sumei pretinse si necontestata de catre debitor.

Aceasta, întrucât tocmai pentru a se eluda posibilitatea parcurgerii, într-o etapa prealabila deschiderii procedurii – a unui adevarat litigiu în fond cu privire la existenta sau inexistenta raportului obligational.

Tot astfel si câtimea creantei izvorâta din contractul de mandat nr.35575/2002 calificata de catre creditoare ca având caracter cert, lichid si exigibil face obiectul dosarului nr.672/COM/2005 al Tribunalului Constanta, ceea ce afecteaza înca o data caracterul îndoielnic al creantei.

Asadar, neplata la scadenta a sumei nu îl îndreptateste pe creditor sa pretinda direct în cadrul acestei proceduri speciale contravaloarea prestatiilor efectuate în absenta caracterului cert si lichid al creantei.

Neîndeplinirea uneia din conditiile de fond pentru începerea procedurii (în speta absenta caracterului cert al creantei pretinse) atrage respingerea cererii introductive cu consecinta admiterii contestatiei.

În opinia judecatorului sindic, nu prezinta relevanta juridica faptul ca sub aspectul conditiei încetarii de plati, debitoarea nu a rasturnat probatoriu prezumtia relativa, tocmai din argumentatia sus-amintita.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea sustinând ca solutia este nelegala fiind data cu încalcarea dispozitiilor art. 36 din Legea nr.64/1995 în sensul ca, creanta sa este certa iar prima instanta a retinut ca ea are caracter îndoielnic fiind litigioasa.

Recursul este nefundat, apreciaza Curtea.

Potrivit art. 36 din Legea nr.64/1995 republicata orice creditor care are o creanta certa, lichida si exigibila poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în insolventa, din cauza încetarii platilor fata de acesta timp de cel putin 30 de zile.

Iar în conformitate cu prevederile art.379 alin.3 Cod procedura Civila, creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din însusi actul de creanta sau/si din aceste acte chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.

În cauza, asa dupa cum bine a retinut judecatorul sindic nu sunt îndeplinite conditiile legale sus citate pentru ca la data sesizarii instantei creanta debitorului nu avea caracter cert ea era îndoielnica fiind litigioasa. Acest fapt rezulta fara putinta de tagada din cererea de chemare în judecata si în care creditoarea precizeaza ca pentru suma de 43658,82 reprezentând platii restante si suma de 8383,58 lei penalitati de întârziere – a formulat si actiune împotriva debitoarei .

De altfel pe parcursul derularii prezentului proces creditoarea a obtinut si un titlu executoriu pentru aceasta suma constând în sentinta civila nr.1879 din 28.02.2006 – titlu în baza caruia poate sa ceara declansarea procedurii insolventei – creanta sa având caracter cert în acest moment.

De asemenea, debitoarea a facut dovada prin actele depuse la dosar ca între ea si creditoare exista un proces care face obiectul dosarului nr.12455/2005 al Judecatoriei Constanta, prin care solicita de la creditoare suma de 17.200 lei.

Creditoarea nu a contestat aceasta suma însa a precizat prin întâmpinare ca o va plati numai dupa ce debitoarea va obtine o hotarâre judecatoreasca irevocabila.

Potrivit art. 3 din Legea nr.85/2006 – incapacitatea vadita este o stare de fapt obiectiva constatata ca rezultat al comparatiei între cuantumul total al datoriilor exigibile si sumele de bani disponibile.

Creditorul nu a facut dovada la data introducerii cererii a caracterului cert al creantei iar prin contestatie debitorul a dovedit ca nu a platit nu pentru ca ar fi în incapacitate de plata ci pentru ca la rândul lui creditorul trebuie sa-i plateasca suma de 17.200 lei.

Rezulta ca respingerea cererii creditorului este justificata în situatia în care debitorul poseda în contul bancar disponibil suficient pentru a face fata datoriei pe care o are fata de creditor. Nu se afla în insolventa debitorul care dispune de fonduri suficiente , dar refuza chiar cu rea credinta sa-si plateasca datoria.

Procedura insolventei nu este menita sa fie utilizata ca instrument de constrângere a debitorului pentru ca acesta sa-si plateasca datoriile „sub amenintarea cu falimentul” daca debitorul are fonduri disponibile pentru a plati; sau daca invoca ca în prezenta cauza ca nu a platit pentru ca la rândul sau creditorul îi este debitor si are proces pe rol pentru suma de 17.200 lei – împrejurare necontestata de creditor.

Asa fiind, Curtea constata ca pentru cele prevazute în precedent, recursul este nefondat, urmând ca în baza art.312 Cod procedura civila sa fie respins, ca atare.