Procedura insolvenţei. Creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei.
Împrejurarea că împotriva tabelului preliminar de creanţe creditoarea a formulat contestaţie nu are relevanţă în cauză atâta timp cât la momentul desfăşurării adunării creditorilor (21.05.2012) aceasta nu era înscrisă pe tabelul de creanţe, astfel că nu era creditor îndreptăţit la acel moment să participe la procedura insolvenţei..
– Art.3 pct.7 şi 8 din Legea nr.85/2006.
Prin neînscrierea creanţei sale în tabelul preliminar de creanţe, contestatoare nu a dobândit calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei, conform definiţiei cuprinsă la pct.8 al art.3 din legea insolvenţei, ea rămânând un simplu creditor în înţelesul pct.7 al art.3 din acelaşi act normativ. Nefiind creditor îndreptăţit, adică creditor căruia i-a fost admisă, în tot sau în parte, cererea de înregistrare a creanţei sale pe tabelul preliminar de creanţe (acesta fiind singurul întocmit până la momentul când a avut loc adunarea creditorilor din 21.05.2012), creditoarea-contestatoare nu avea calitate procesuală activă de a solicita desfiinţarea hotărârii adunării creditorilor din 21.05.2012.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR.1668 din 09.10. 2012)
Prin sentinţa civilă nr.537/19.06.2012 pronunţată de Tribunalul Ilfov – Secţia Civilă în dosar nr.471/93/2012/a12, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesual active a creditoarei contestatoare SC OR SA şi s-a respins contestaţia formulată de aceasta împotriva hotărârii Adunării Generale a Creditorilor debitoarei SC F SRL din data de 21.05.2012.
Pentru a pronunţa această hotărâre judecătorul-sindic a reţinut că, potrivit disp. art.14 alin.7 din Legea 85/2006 “hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor”.
Analizând motivele invocate în cuprinsul acţiunii, instanţa a constatat că societatea contestatoare s-a prevalat de calitatea acesteia de “creditor îndreptăţit” să participe la procedura insolvenţei pentru a solicita anularea hotărârii adunării creditorilor din 21.05.2012. Prin creditor îndreptăţit se înţelege, conform art. 3 pct. 8 din lege, creditorul care a formulat şi căruia i-a fost admisă, total sau în parte, o cerere de înregistrare a creanţei sale pe tabelele de creanţe contra debitorului întocmite în procedură şi care are dreptul de a participa şi de a vota în adunarea creditorilor, inclusiv asupra unui plan de reorganizare judiciară admis de judecătorul-sindic, de a fi desemnat în calitate de membru al comitetului creditorilor, de a participa la distribuţiile de fonduri rezultate din reorganizarea judiciară a debitorului sau din lichidarea averii debitorului, de a fi informat ori notificat cu privire la desfăşurarea procedurii şi de a participa la orice altă procedură reglementată de prezenta lege. Au calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei, fără a depune personal declaraţiile de creanţă, salariaţii debitorului.
În speţă, deşi SC OR SA a formulat o cerere de înregistrare a creanţei sale în cuantum de 48.400.224,95 lei, creanţa împotriva debitoarei SC F SRL a fost respinsă de către administratorul judiciar, cu consecinţa neînscrierii contestatoarei în tabelul preliminar de creanţe.
Pentru aceste motive, deşi instanţa nu a contestat calitatea de “creditor” a SC OR SA, astfel cum este definită de art. 3 pct. 7 din Legea 85/2006, având în vedere că nu există identitate între calitatea de “creditor” şi cea de “creditor îndreptăţit” şi nici între drepturile conferite în cadrul procedurii insolvenţei celor două categorii de creditori, iar la data înregistrării prezentei contestaţii societăţii contestatoare nu i-a fost admisă cererea de înregistrare a creanţei în tabelul preliminar, instanţa a admis excepţia invocată şi a respins contestaţia ca fiind introdusă de o persoană fără calitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, creditoarea contestatoare SC OR SA, acesta fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a Civilă sub acelaşi nr. unic 471/93/2012/a12.
În motivarea recursului, legal timbrat, recurenta a arătat instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art.244 alin.1 pct.1 Cpc atunci când a respins cererea creditoarei-contestatoare SC OR SA de suspendare a prezentei contestaţii la hotărârea adunării creditorilor din 21.05.2012, până la soluţionarea contestaţiei creditoarei la tabelul preliminar de creanţe. Trecând peste împrejurarea că soluţia de respingere a cererii de suspendare este nemotivată, recurenta a precizat că aceasta este şi neîntemeiată atât din perspectiva dovedirii coexistenţei celor două cerinţe impuse de lege pentru a putea fi dispusă suspendarea, cât şi faţă de soluţia pronunţată de instanţă cu privire la calitatea procesuală a O de a formula prezenta contestaţie.
Astfel, suspendarea prezentei contestaţii se impunea deoarece soluţia ce urma a fi dispusă în prezenta cauză depindea de rezolvarea unei chestiuni prejudiciale ce se judecă într-un alt dosar, respectiv contestaţia la tabelul preliminar de creanţe ce face obiectul dosarului nr.471/93/2012/a8, iar acest dosar se află în curs de judecată.
Prin soluţionarea contestaţiei la tabelul preliminar de creanţe, instanţa de judecată urma a stabili în ce măsură creditoarea-contestatoare are calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei. Cum motivarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a creditoarei Orange în contestaţia la hotărârea adunării creditorilor din 21.05.2012 are la bază tocmai această calitate de creditor îndreptăţit, rezultă că soluţia asupra acestei excepţii depindea de soluţia ce urma a fi pronunţată asupra contestaţiei la tabelul preliminar. Aşadar, se impunea a fi soluţionată cu prioritate contestaţia la tabelul preliminar de creanţe deoarece, în raport de soluţia pronunţată în respectiva cauză, instanţa ar fi putut aprecia dacă creditoarea O este sau nu creditor îndreptăţit să participe la procedură.
Recurenta creditoare-contestatoare a arătat că prin respingerea cererii de suspendare instanţa de fond i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, precum şi principiul liberului acces la justiţie, recurenta creditoare fiind în situaţia în care, în ipoteza admiterii contestaţiei la tabelul preliminar de creanţe, nu ar mai putea formula o contestaţie împotriva hotărârii adunării creditorilor din 21.05.2012, deşi are creanţa cu cea mai mare pondere raportat la masa credală, iar măsurile dispuse în cadrul acelei şedinţe o prejudiciază.
În ceea ce priveşte dosarul nr.471/93/2012/a8 ce are ca obiect contestaţia creditoarei SC OR SA la tabelul preliminar de creanţe, s-a arătat că acesta se află în curs de soluţionare, astfel că se impunea suspendarea prezentei contestaţii până la soluţionarea contestaţiei la tabelul preliminar.
Invocarea dispoziţiilor art.5 din legea nr.85/2006 de către instanţa de fond nu poate justifica respingerea cererii de suspendare, cu atât mai mult cu cât opinia instanţei era una formată la momentul dezbaterilor, aceasta considerând că până la înscrierea creditoarei-contestatoare în tabel nu se justifică calitatea procesuală activă.
Recurenta a invocat şi greşita aplicare a dispoziţiilor art.3 şi art.14 din legea nr.85/2006, arătând că instanţa de fond nu a analizat calitatea procesuală activă a contestatoarei şi prin raportare la art.14 alin.7 şi art.66 alin.3 din legea insolvenţei. Astfel, creditoarea SC OR SA a formulat o cerere de admitere a creanţei în termenul stabilit prin încheierea de deschidere a procedurii, însă în mod nelegal administratorul judiciar nu a înscris creanţa în tabelul preliminar, refuzând să o analizeze sub aspectul temeiniciei sale, motivat de o pretinsă tardivitate în depunerea actelor doveditoare. Prin urmare, instanţa trebuia să constate că niciunul dintre participanţii la procedura insolvenţei menţionaţi la art.66 alin.3 din lege nu a formulat vreo contestaţie cu privire la creanţa O, astfel că recurenta-creditoare are calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură deoarece creanţa sa nu a fost contestată în condiţiile art.66 alin.3, iar dispoziţiile art.3 pct.8 din legea insolvenţei sunt în contradicţie cu cele menţionate anterior. De altfel, după întocmirea tabelului preliminar, administratorul judiciar a dispus înscrierea creditoarei în tabelul preliminar al creanţelor cu suma de 39.899.077,51 lei.
A fost criticată hotărârea instanţei de fond şi prin prisma încălcării principiului liberului acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil. Sub acest aspect s-a arătat că, pronunţându-se în sensul că O nu are calitate procesuală activă, instanţa de fond a îngrădit practic accesul creditoarei la justiţie până la soluţionarea contestaţiei la tabelul preliminar al creanţelor, contestaţie care s-ar putea soluţiona cu înscrierea creanţei creditoarei O în tabel. Or, prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, judecătorul-sindic descurajează societatea creditoare să formuleze orice alte contestaţii cu privire la măsurile administratorului judiciar ori a celor dispuse prin hotărârile adunării creditorilor, până la soluţionarea contestaţiei la tabel.
Prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a creditoarei O, judecătorul-sindic împiedică orice analiză a criticilor invocate pe fondul contestaţiei, acestea neputând fi reluate ulterior înscrierii în tabel deoarece creditoarea nu ar mai fi în termenele procedurale pentru contestarea respectivelor măsuri.
S-a susţinut de către recurentă şi încălcarea dreptului ei la un proces echitabil, ceea ce înseamnă posibilitatea rezonabilă a oricărei părţi de a expune cauza sa instanţei de judecată, în condiţii care să nu o dezavantajeze faţă de partea adversă. În speţă, recurentei creditoare i se creează un dezavantaj faţă de ceilalţi creditori participanţi la procedură, creditori care, fiind înscrişi în tabelul preliminar de creanţe, pot participa la procedură şi pot formula orice fel de contestaţii cu privire la măsurile administratorului judiciar. Acest dezavantaj este cu atât mai mare cu cât creanţa deţinută ce creditoarea O este cea mai mare, iar pe de altă parte admiterea contestaţiei la tabelul preliminat nu reprezintă momentul dobândirii calităţii de creditor, ci exclusiv momentul confirmării acestei calităţi prin infirmarea măsurii administratorului judiciar.
Faţă de motivele invocate, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, cu stabilirea obligaţiei de a suspenda judecata prezentei contestaţii până la soluţionarea contestaţiei la tabelul preliminar al creanţelor, iar în subsidiar, în măsura în care se va aprecia că nu se impune suspendarea prezentei contestaţii, trimiterea cauzei primei instanţe în vederea soluţionării contestaţiei pe fond.
În drept, recurenta a invocat dispoziţiile art.12, art.14 alin.7, art.3 pct.7 şi 8 din legea nr.85/2006, art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă.
În cauză intimata creditoare SC KIA SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că măsura suspendării cauzei constituie o facultate a instanţei, iar nu o obligaţie, iar pe de altă parte măsura poate fi dispusă când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi. În speţă, contestaţia la tabelul preliminar de creanţe, contestaţie ce formează obiectul dosarului nr.471/93/2012/a8, nu este de natură a influenţa în niciun mod dezlegarea cauzei de faţă, căci calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei trebuia să fie deţinută de recurentă la data formulării contestaţiei. Prin urmare, cererea recurentei de suspendare a judecăţii prezentei cauze până la soluţionarea dosarului nr.471/93/2012/a8 este lipsită de temei legal.
De asemenea, s-a mai susţinut că hotărârea instanţei de fond este legală, fiind pronunţată în concordanţă cu normele procedurale în vigoare şi cu principiile constituţionale. Astfel, norma procedurală limitează categoriile de creditori ce pot contesta hotărârile adunării creditorilor, această limitare fiind în deplina considerare a principiilor constituţionale, fapt reţinut şi de Curtea Constituţională. Prin urmare, soluţia pronunţată de judecătorul-sindic nu constituie un refuz de soluţionare a fondului contestaţiei şi nici îngrădirea liberului acces la justiţie al contestatoarei.
În ceea ce priveşte noţiunea de creditor îndreptăţit să participe la procedură, intimata-creditoare a arătat că această noţiune este definită în mod exhaustiv în cuprinsul art.3 pct.8 din legea insolvenţei, iar legiuitorul a determinat în mod expres condiţiile ce trebuie întrunite cumulativ pentru ca un creditor să poată participa la procedura insolvenţei, respectiv cerinţele impuse de art.14 alin.7 aflate în legătură indisolubilă cu cele ale art.3 pct.8 din legea nr.85/2006.
A fost formulată întâmpinare şi de RTZ&P SPRL – F A în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC F SRL, întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că, prin formularea cererii de suspendare de către creditoarea-contestatoare Orange, aceasta recunoaşte practic că nu are în prezent calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei (în accepţiunea art.3 pct.8 din lege) şi, implicit, nici calitatea de a contesta hotărârea adunării creditorilor (în baza art.14 alin.7 din legea nr.85/2006).
Neavând calitate procesuală de a contesta hotărârea adunării creditorilor, din punct de vedere legal este imposibilă judecarea pe fond a contestaţiei.
Administratorul judiciar al debitoarei a mai arătat că cererea recurentei de suspendare a judecăţii contestaţiei la hotărârea adunării creditorilor până la soluţionarea contestaţiei la tabelul preliminar de creanţe este nefondată, având în vedere că obiectul prezentei contestaţii este reprezentat de verificarea legalităţii hotărârii creditorilor din 21.05.2012, iar dezlegarea acestui obiect al pricinii nu depinde în nicio măsură de stabilirea legitimităţii existenţei unei creanţe deţinute de O împotriva debitoarei, acesta fiind obiectul dosarului nr.471/93/2012/a8. Prin urmare, stabilirea legalităţii hotărârii adunării creditorilor nu atârnă nici măcar în parte de judecarea contestaţiei creditoarei O la tabelul preliminar de creanţe, astfel că nu sunt incidente prevederile art.244 alin.1 pct.1 Cpc.
În şedinţa publică din 02.10.2012, recurenta a depus la dosar copia raportului de verificare a declaraţiei de creanţă SC OR SA, raport întocmit la data de 23.07.2012 în dosarul nr.471/93/2012/a8.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, văzând şi dispoziţiile art.3041 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:
Prima categorie de motive invocate de recurenta creditoare-contestatoare privesc greşita aplicare a dispoziţiilor art.244 alin.1 pct.1 Cpc. Sub acest aspect, verificând hotărârea atacată Curtea constată că nu se poate reţine nemotivarea soluţiei de respingere a cererii de suspendare a contestaţiei la hotărârea adunării creditorilor (prezenta cauză) până la soluţionarea contestaţiei la tabelul preliminar de creanţe (dosar nr.471/93/2012/a8), judecătorul-sindic arătând în practicaua sentinţei motivele avute în vedere la respingerea cererii de suspendare, respectiv caracterul dispozitiv al prevederilor art.244 alin.1 pct.1 Cpc, dispoziţiile art.5 din legea nr.85/2006, precum şi obiectele celor două acţiuni. Soluţia de respingere nu cuprinde doar o înşiruire de dispoziţii legale cum greşit susţine recurenta, ci instanţa de fond a motivat, scurt şi la obiect, prin raportare la caracterul dispozitiv al prevederilor art.244 alin.1 pct.1 Cpc şi prin raportare la obiectul celor două contestaţii.
Pe fondul cererii de suspendare a prezentei cauze până la soluţionarea contestaţiei la tabelul preliminar de creanţe, Curtea constată că soluţia instanţei de fond de respingere a acestei cereri este legală şi temeinică, argumentele urmând a fi expuse în continuare. Astfel, corect a reţinut judecătorul-sindic că dispoziţiile art.244 alin.1 pct.1 au caracter dispozitiv, legiuitorul stabilind în sarcina instanţei o posibilitate de a dispune suspendarea unei cauze şi nicidecum o obligaţie.
În al doilea rând, dezlegarea prezentei pricini (contestaţie la hotărârea adunării creditorilor) nu atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul contestaţiei la tabelul preliminar de creanţe. Soluţionarea contestaţiei la tabelul preliminar de creanţe nu reprezintă o chestiune prejudicială pentru prezenta cauză, iar calitatea procesuală activă este o condiţie de exercitare a acţiunii civile, ea trebuind să existe pe tot parcursul procesului, cu începere de la introducerea acţiunii. Prin urmare, condiţia ca soluţionarea prezentei cauze să atârne, în totul sau în parte, de soluţia ce urma a fi dată în dosarul nr.471/93/2012/a8 nu este îndeplinită, verificarea legalităţii hotărârii adunării creditorilor din 21.05.2012 neatârnând de existenţa sau neexistenţa dreptului creditoarei Orange de a fi înscrisă în tabelul de creanţe.
Nu în ultimul rând, art.149 din legea nr.85/2006 prevede că dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Cpc. Având în vedere caracterul special al procedurii insolvenţei, procedură colectivă în care actele şi operaţiunile trebuie efectuate cu celeritate, interesul legitim colectiv al creditorilor fiind prioritar intereselor individuale, Curtea apreciază că în cadrul procedurii insolvenţei nu pot fi aplicate, de principiu, dispoziţiile art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă.
Faţă de toate aceste considerente, Curtea reţine că prima categorie de critici adusă de recurentă hotărârii atacate (greşita aplicare a dispoziţiilor art.244 alin.1 pct.1 Cpc) este nefondată.
În ceea ce priveşte invocarea greşitei aplicări a dispoziţiilor art.3 şi art.14 din legea nr.85/2006, Curtea constată că şi aceste critici sunt nefondate. Astfel, este greşită susţinerea recurentei potrivit căreia instanţa de fond nu a interpretat dispoziţiile art.3 pct.8 şi art.14 alin.7 prin raportare la art.66 alin.3 din legea nr.85/2006. Aceasta deoarece art.66 alin.3 nu-şi găseşte aplicarea în cauză, creanţa creditoarei O fiind o creanţă înregistrată la grefa tribunalului dar contestată de administratorul judiciar tocmai prin neînscrierea ei în tabelul preliminar de creanţe. Atâta timp cât o creanţă nu a fost înscrisă în tabelul preliminar de creanţe, rezultă că ea a fost contestată, indiferent de motivul care a stat la baza respectivei contestări şi neînscrieri în tabelul preliminar de creanţe, aceasta fiind singura interpretare logică a dispoziţiilor art.66 alin.3 prin raportare la dispoziţiile art.67 alin.1, art.72 alin.1 şi alin4, art. 73 şi art.74 din legea nr.85/2006.
Contestaţia împotriva hotărârii adunării creditorilor din 21.05.2012 a fost formulată de creditoarea-contestatoare SC OR SA în considerarea calităţii sale de creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei, aceasta apreciind că în mod nelegal creanţa sa nu a fost înscrisă în tabelul preliminar de creanţe.
Instanţa de fond în mod corect şi legal a interpretat dispoziţiile art.14 alin.7 din legea nr.85/2006 prin coroborare cu art.3 pct.8 din acelaşi act normativ, reţinând că hotărârea adunării creditorilor poate fi atacată de două categorii de creditori şi anume: creditorii care au votat împotrivă şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării şi creditorii îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei.
Creditoarea-contestatoare nu se încadrează în niciuna din aceste categorii, nefiind creditor care a votat împotrivă şi a făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării şi nici creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei.
Prin neînscrierea creanţei sale în tabelul preliminar de creanţe, contestatoare nu a dobândit calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei, conform definiţiei cuprinsă la pct.8 al art.3 din legea insolvenţei, ea rămânând un simplu creditor în înţelesul pct.7 al art.3 din acelaşi act normativ. Nefiind creditor îndreptăţit, adică creditor căruia i-a fost admisă, în tot sau în parte, cererea de înregistrare a creanţei sale pe tabelul preliminar de creanţe (acesta fiind singurul întocmit până la momentul când a avut loc adunarea creditorilor din 21.05.2012), creditoarea-contestatoare nu avea calitate procesuală activă de a solicita desfiinţarea hotărârii adunării creditorilor din 21.05.2012.
Împrejurarea că împotriva tabelului preliminar de creanţe creditoarea a formulat contestaţie nu are relevanţă în cauză atâta timp cât la momentul desfăşurării adunării creditorilor (21.05.2012) aceasta nu era înscrisă pe tabelul de creanţe, astfel că nu era creditor îndreptăţit la acel moment să participe la procedura insolvenţei.
Această interpretare a dispoziţiilor legale referitoare la calitatea persoanelor îndreptăţite să conteste hotărârea adunării creditorilor rezultă nu numai din prevederile art.14 alin.7 coroborate cu art.3 pct.8 din legea insolvenţei, ci şi din prevederile art.15 alin.2 lit.a) din lege potrivit cărora calculul valorii totale a creanţelor împotriva averii debitorului se determină, ulterior afişării tabelului preliminar şi până la afişarea tabelului definitiv, prin raportare la valoarea creanţelor verificate şi acceptate de administratorul judiciar, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului preliminar. Rezultă, aşadar, că o eventuală contestaţie admisă la tabelul preliminar duce la înscrierea creanţei pe tabelul definitiv, creditorul dobândind calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei începând cu momentul admiterii contestaţiei şi nicidecum retroactiv, de la momentul întocmirii tabelului preliminar (procedura insolvenţei fiind o procedură colectivă, creditorul astfel admis la masa credală luând procedura din stadiul în care se află).
Din toate aceste considerente rezultă că instanţa de fond a interpretat corect dispoziţiile art.3 şi art.14 din legea insolvenţei.
Curtea va înlătura ca nefondate şi susţinerile recurentei referitoare la încălcarea principiului liberului acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, având în vedere că limitarea de către legiuitor a categoriilor de persoane cărora le este recunoscut un anumit drept procesual şi aplicarea întocmai a respectivelor norme de drept de către instanţa de judecată nu reprezintă o încălcare a principiului liberului acces la justiţie, iar dreptul la un proces echitabil a fost respectat în persoana recurentei, aceasta fiind citată în cauză conform dispoziţiilor legale, participând la faza orală a procesului şi având asigurată apărarea de către un avocat.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei potrivit căreia administratorul judiciar ar fi dispus înscrierea sa în tabelul preliminar de creanţe, Curtea constată că această susţinere nu este dovedită de raportul de verificare a declaraţiei de creanţă întocmit de administratorul judiciar la data de 23.07.2012, acesta neîntocmind un tabel preliminar de creanţe rectificat, ci efectuând o analiză a creanţei recurentei-creditoare în cadrul dosarului având ca obiect contestaţia creditoarei O la tabelul preliminar de creanţe, măsura înscrierii sau nu în tabelul de creanţe urmând a fi dispusă de judecătorul-sindic cu ocazia soluţionării respectivei cauze.
Faţă de toate aceste considerente, Curtea constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, toate criticile formulate de recurentă fiind nefondate. Prin urmare, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă Curtea a respins recursul ca atare.
